"Ce rămâne" – 21326 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
primul_volum_virtual
Ce-ai avut cu Beethoven mă animalule?
de Radu Herinean
NAnicolae costel alin
Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)
78 poezii, 0 proze
AGAdriana Georgian
Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...
3 poezii, 0 proze
GPgeorge popa
Nascut in Brasov. Intre doua culturi,doua religii. Absolvent la Finante-Banci. Scriu ,incercand sa exprim ceea ce este in interiorul meu.La judecata se vor cantari doar lacrimile,asa cum spunea Emil Cioran. Cuvintele vor fi ceea ce ramane in urma mea,si dupa. Pasii se vor pierde in nisip,acoperiti de zefir,sub soare,sub noapte. Ideea de a fi a fost suficienta. M-am nascut,trait si am fost OM. Recunostiinta profesorilor care m-au invatat,oamenilor care m-au invatat sa nu gresesc,atunci cand aleg,lui Dumnezeu care mi-a calauzit pasii pe Drumul Vietii. Cuvantul care va ramane sapat in piatra in urma mea,si in mintea si sufletul celorlalti. George Popa
37 poezii, 0 proze
CVClimenco Victoria
Dacă am renunța să ne plângem de milă și ne-am gândi doar la ce a fost frumos?Dacă am zâmbi mereu când vedem o floare?De ce să nu rămânem copii ?Putem,lumea este a noastră:iubim,gândim,visăm. Nimic si nimeni nu ne poate împiedica să găsim fericirea.Să încercăm să privim viața așa cum este:o călătorie.Eu nu am regrete...și nici nu voi regreta,fiindcă tot ce am făcut sau voi face in aceasta viata,merită...stiu asta, O SIMT
5 poezii, 0 proze
LAlombardi alexandra
Poate ca nu vreau sa salvez padurea tropicala sau sa acopar gaura din stratul de ozon...Nu sunt vreun geniu neinteles sau vreo persoana plina de sine...Vreau doar sa creez ceva ce poate va ramane in analele literaturii romane sau macar sa-mi dau frau imaginatie fara ca macar cineva sa observe. Asta sunt eu fara ocolisuri,fara minciuni,fara nimic fals.Pentru cei vor sa ma asculte sunt exact aici si sunt gata sa prezint cea am mai bun din imaginatia mea.
1 poezii, 0 proze
ENESCU ALINA MARIA
.....tot ce am fost, tot ce sunt, tot ce voi fi.... vor ramane...in praful universului ce se hraneste cu povestile sufletelor noastre
1 poezii, 0 proze
pirvu ioana alexandra
Inlantuit Singuratatea e o sabie ascutita Ce-ti taie glasul de-a trai, Si viata nu mai fericita Unu singlul lucru mai ramane,de-a iubi. Cand n-ai o sora sau un frate Pentru a darui si a iubi Ramai rapus de singuratate Ca un ostas pe campul de razboi. Dar daca in viata apare o raza de sperana, Si se naste un nou-nascut Te ridici si lupti mai depate Pentru singutatea a o birui. Si cand vezi ca rade intr-aletale brate sufletul iti surade in tine Si inmia se-n groapa in iubire Fara a ramane loc si de alta fericire.
1 poezii, 0 proze
MSMihaela-Iuliana STANCU
DESPRE VOLUMUL "RE-VERS" Mihaela-Iuliana Stancu este o pascaliana trestie ganditoare ce-si inalta subtiratica ei coloana de simtire sub o bolta a varstei ,cand tulburata de vartejuri si patimi solare,cand strabatuta de adierile aromiroare si misterioase ale noptii. Vrajita de indepartate chemari bacoviene sau blagiene,Mihaela ramane un teritoriu poetic insemnat cu pecete razesasca de stapanire.In versurile ei suple, topite in valurile ritmice si simetric distribuite ale unei respiratii lirice proprii,ea canta si descanta,cheama si blesteama,doreste si dojeneste,se daruie si se naruie cu gratia si resemnarea unei fatalitati feminine asumate.Poezia ei adolescenta este un scaldat continuu intr-un lac vrajit,incarcat cu nuferi de trairi si intelepciune nascuti in dulcele namol al iubirii si tasniti apoi floral si candid spre cer. Autenticitatea scriiturii poetice a Mihaelei Stancu sta in simplitate ,fluiditate,lipsa aproape totala de artificii moderne si vulgaritati postmoderne.Este un...
18 poezii, 0 proze
Radu Dorela
Nu stiu daca o biografie este foarte relevanta in cazul meu, dar ceea ce pot spune despre mine este ca sunt in clasa terminala intr-un liceu de limba germana din Sibiu..pana sa ajung aici am studiat in orasul meu natal, Deva.Trecutul meu nu a fost plin de evenimente iesite din comun..n-a fost nici roz si nici negru asa ca nu voi povesti prea multe despre mine. De mica am avut inclinatii spre literatura, in special poezie.De scris am inceput sa scriu de pe la varsta de 13-14 ani. Am studiat si mai studiez limbile straine...probabil pe viitor tot asta voi face. Momentan vorbesc cursiv 3 limbi straine(germana, franceza, engleza) + romana, dar prima si vesnica pasiune va ramane poezia si literatura. Cam asta ar fi de spus despre mine. Sper doar ca poezia mea sa fie apreciata...daca nu, inseamna ca nu am stofa de poet si asta este, incercarea n-are moarte...
13 poezii, 0 proze
CAColonescu Andrei
În încercarea de a îmi clarifica gândurile prin tentativa modestă de a scrie, o parte din mine iese la iveală, întrucât nu pot să fiu autobiografic sau autocritic, nu rămâne decât un singur mod de a mă descrie: Sunt ceea ce scriu.
12 poezii, 0 proze
Ce rămâne ?
de Mircea Florin Șandru
Ce rămâne după plecarea trenului ? Mari scântei ale nopții, care cad Peste băncile verzi, peste chipurile Bărbaților adormiți, singuratici. Ce rămâne după picnicul Frenetic, scurt, pe patrulaterul de...
Ce rămâne
de Florentina-Loredana Dalian
Rezemat de-un copac, la adăpostul înserării, îți fumezi țigara de parcă ți-ai fuma regretele, transformându-le-n scrum. întotdeauna ceva e prea devreme, ceva - prea târziu... poveștile de iubire se...
ce rămâne
de Florentin Cristian
Trebuie acum ceva să înscrie Ce a fost frumos pentru dăinuit o veșnicie Și aceasta nu este decât mâna ce scrie O frumoasă odă sau o mică poezie Despre schimbătoare vreme oare? Nu, floarea dispare, ea...
Ce ramane dupa un actor
de Razvan Dragu
După un arhitect,rămâne o casă. După un constructor,rămâne un pod. După un muzician rămâne o melodie. După un pictor rămâne un tablou... După un actor ce rămâne? Ce rămâne după un actor? Rămân...
Ce rămâne, cine-nvinge
de Tinca Mihai-Paul
Ce rămâne, cine-nvinge Presar scântei pe tine de iubire Tresari pe loc, ca lava din vulcan... Dispar, rămân o dulce amintire Când meditezi, cu ochii în tavan! Această lume, nu-i făcută ca s-aștepți...
Ceea ce rămâne cu mine
de Radu Ioan Tudosan
Ce este ceea ce rămâne cu mine Când întunericul cade deasupra sufletului meu Cum aș putea să știu ce ar putea fi Ceea ce mă ține în siguranță, departe de greșeală Întunericul să vină, nu îmi este...
Tot ce rămâne
de Mihai Robea
Nu rămâne nimic, ochii celeilalte pietruind o cărare terminată nu știu cui. Întorci clepsidra și-ntr-o clipă o sfărâmi, rămân câteva cioburi, o șuviță de sânge, nisip și o părere de rău că nu rămâne...
Ceea ce rămâne...
de BALTATESCU AIDA MANUELA
Sentimentul este ideea modelată sferic ca și piatra mângâiată de vânt și îngropată în mâl- Este ceea ce rămâne după ce ai pierdut tot… 10 octombrie 1997
si ce ramane?
de C. Octavian S
am pictat tablou pe stânca inimii tale, ploaia a șters pagina încerc o schiță cu sentiment dar temerea că soarele umbrește? dar nostalgia? care? vopseaua cărbunelui decolorează gestul meu... în apus...