"Ce mult mai semănai cu mine" – 21326 rezultate
0.04 secundeMeilisearchprimul_volum_virtual
Ce-ai avut cu Beethoven mă animalule?
de Radu Herinean
MAMonahia Parascheva Avădanei
Monahie la Mănăstirea Diaconești Suflet de copil este o farâma de frumos din cartea deschisa a copilariei. Într-o vreme în care necuviinta, necredinta, violenta devin din ce în ce mai mult îndreptar de viata pentru cei mici, cartea de fata îsi propune sa scoata la iveala samânta de bine si frumos sadita din prunccie în sufletul fiecaruia dintre noi. Este o carte în care cei de azi se întâlnesc cu cei de ieri, mostenind comori de-nvataminte pe care numai scoala vietii ti le poate agonisi. Suflet de crin" este cantecul duios al copilariei nevinovate. Povestirile adunate in acest volum sunt scene neobisnuite, daca nu chiar bizare pentru lumea secularizata de astazi, in care nevinovatia, simplitatea si cuviinta sunt inlaturate brutal de pervertire si indrazneala. Fericiti copiii care, in aceste vremuri de apostazie, vor mai fi crescuti in dragoste de Biserica si Neam, la umbra Sfintilor si Martirilor nostri... Sta in puterea voastra, parinti, sa nu devina cantecul copilariei nevinovate un...
9 poezii, 0 proze
Florian Raluca
Despre mine? Sunt un om ca orice om. Traiesc la maxim. Respir cat am nevoie. Dorm din ce in ce mai putin. Scriu din ce in ce mai mult..
2 poezii, 0 proze
DDDumitru Denisa
M-am nascut, traiesc, pur si simplu sunt. Ceea ce scriu este doar o fateta a mea, o parte dintr-un intreg care se extinde pe zi ce trece. As vrea sa pot spune ca scrierile mele sunt cuvinte incarcate de sens, intelepciune sau importanta, dar sunt cuvinte simple, cuvintele mele, si au cea mai mare valoare pentru mine. Cel ce le va citi sper sa le aprecieze ca o evolutie a unui om care incearca sa-si puna ordine in ganduri, care face exercitiu de creatie, care vrea sa se descopere din ce in ce mai mult.
4 poezii, 0 proze
SMSinica Vranceanu Moinesti
23 de ani... si inca n-am murit, 24 de ani... si inca n-am murit, 25 de ani... si totusi n-am murit... probabil ca sunt nemuritor! 27 de ani ... oare sunt nemuritor! 27 de ani si jumatate... M-am casatorit... Cum era cu nemurirea? Aproape 28 de ani... astept un copil! Am devenit nemuritor!!! 29 de ani... copilul nu mai este... Cui dracu' ii trebuie nemurirea? 31 de ani. De ce? 32 de ani. Ceilalti... din ce in ce mai mult ceilalti.
12 poezii, 0 proze
Costa Anielka
PUNCTUL DE VEDERE AL POETEI: ACESTE POEZII SUNT O PARTE DIN : VISELE, ILUZIILE, SPERANTELE SI UN CRAMPEI DIN SUFLETUL MEU.... Prima poezie am scris-o in clasa a zecea, la inceput, doar pentru a obtine o nota buna la literatura(de care eram pasionata la vremea aceea), dar apoi descoperind incet, incet, ca-mi place din ce in ce mai mult acest lucru am inceput sa scriu poezii. Bineinteles, a urmat o stare de letargie, inactivitate(cative ani, pana am intrat la facultate), cand am inchis "portile" inspiratiei si muzei, apoi insa, mi-a revenit "setea" de scris si am inceput sa scriu poezie dupa poezie intr-o sesiune de iarna... Sper, in continuare, sa reusesc sa definitivez primul volum de poezii, sper sa placa si chiar sa transmita, mesajul viu si "dulce-amar" al iubirii sau chiar mesajul despre viata asa cum se vede ea prin prisma novicei poete...
1 poezii, 0 proze
EBEmilian Ilarion Bodea
Bodea Emilian Ilarion. Sunt născut în 08 august 1980 la Baia -Mare. Am absolvit Management și Tehnologie - Universitatea Politehnică Timișoara. Încă din primii ani mei ani de adolescență eram preocupat de posibilitățile unei perspective. Astfel am realizat că viitorul se poate construi foarte ușor pe unele compromisuri, dar n-aș mai fi fost eu. Am ales o cale mai puțin sclipitoare, așa am aflat mai multe despre demnitate. N-am ales un profil uman, jurnalistic, avocățesc (de și puteam) pentru a-mi păstra liniștea și o oarecare curățire ce-o așteptam. Însă obișnuiesc să fiu autodidact. De multă vreme îmi dădusem seama că mi se potrivesc din ce în ce mai mult cuvintele :``Noi doi suntem la fel. Nici ca alți oameni, nici ca alte păsări`` - film Paulie. Așa am început să simt cum sensul vieții mele este o pasiunea pentru poezie, poate un sens prea trist uneori, dar destul. Am publicat în revista ``Singur``...
8 poezii, 0 proze
Alina Alina
Sa fiu mai mult decat ce-am fost,sa fi fost mai putin decat imi doresc sa fiu.
2 poezii, 0 proze
Iordanescu Mircea
Poezia este mai filozofică și mai aleasă decât istoria, căci poezia povestește mai mult ceea ce este general, pe când istoria ceea ce este în particular. Să știi că frumos și într-adevăr sublim este ceea ce place întotdeauna și tuturora. Limba frumoasă este limba cu ritm, armonie și cânt.
24 poezii, 0 proze
AGAdriana Georgian
Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...
3 poezii, 0 proze
NAnicolae costel alin
Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)
78 poezii, 0 proze
Ce mult mai semănai cu mine
de iustinian ionescu
Pe mormântul tău , azi, am găsit o cutie albă Avea în ea o poză de care am dat întâmplător Ce mult mai semănai cu mine atunci demult Si ce frumos erai!! Mă voi topi încet, încet și mă voi face lut Aș...
străbătând ceața 70
de nicolae tomescu
Au trecut săptămâni după săptămâni, luni după luni , și iată-l pe Nuțu în fața examenului de stat. Așa cum ar fi zis bunica dinspre mamă, dac-ar mai fi trăit, Dumnezeu l-a ajutat. L-a luat cu o notă...
Baladă propriei mele incompletări
de Iulia Elize
Nu mă mai dau crezării, Maximus Opus Savenn te tăgăduiesc și te mai ascund sau cum te-ai numit când erai pe la mine prin viață E Cu Povești Doar cu vântul Care îmi aducea indicii, că ai existat, și...
de iulie, 4
de Adina Ungur
mama pornise cu masina salvării in miez de noapte, imi amintesc era vacanta de vară si multă vreme incolo sirelele acelea aveau să-mi pomenească de tine plecase si tata cu au si vai si cu ah, in urma...
Prietenia arcadelor pontice
de Ioan-Mircea Popovici
Motivul pentru care stau de vorbă cu lumea este acesta. Așa am crescut, de când mă știu. Dacă ești ancorat în ale tale, cele de ieri se continuă azi... Parcă-l aud pe Pișta, vânzătorul de loz în...
Dezechilibru
de Georgiana Hancu
furtună e în mine durere și frustrare, un zâmbet de-ar răsare ar apărea un soare. mă doare organismul, se-așterne pesimismul. aștept mică sclipire să-mi spui dragă iubire: "vino tu frumusețe dragul...
matrioska
de florin caragiu
* la început a fost plânsul zilele erau coline între arătările aceluiași chip care îngropa toate lucrurile în glasul tău dizlocat din lumină uneori mă țineam de marginea lui ascuțită și mă tăiam, dar...
Gălbenușul de ou
de Elena Cardas
Am zărit în una din zile un afiș lipit cu scoci pe vitrina librăriei de la colțul străzii. Am citi și am recitit. Nu-mi venea să cred: îți lansai ultimul tău volum de poezie. De ce nu ne-a anunțat...
Rolurile unui film inversat
de Raluca Oana Helgiu
Deodată, m-am trezit vorbind în fața unor oameni, cărora nu le vedeam fețele. Vorbeam așa, fără să mă opresc. Ore în șir. Le povesteam cum mi-e frică. Le șopteam că până la cei 23 de ani ai mei, nu...