"Ce moarte să fie și cât" – 21331 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
primul_volum_virtual
Ce-ai avut cu Beethoven mă animalule?
de Radu Herinean
Radu Dorela
Nu stiu daca o biografie este foarte relevanta in cazul meu, dar ceea ce pot spune despre mine este ca sunt in clasa terminala intr-un liceu de limba germana din Sibiu..pana sa ajung aici am studiat in orasul meu natal, Deva.Trecutul meu nu a fost plin de evenimente iesite din comun..n-a fost nici roz si nici negru asa ca nu voi povesti prea multe despre mine. De mica am avut inclinatii spre literatura, in special poezie.De scris am inceput sa scriu de pe la varsta de 13-14 ani. Am studiat si mai studiez limbile straine...probabil pe viitor tot asta voi face. Momentan vorbesc cursiv 3 limbi straine(germana, franceza, engleza) + romana, dar prima si vesnica pasiune va ramane poezia si literatura. Cam asta ar fi de spus despre mine. Sper doar ca poezia mea sa fie apreciata...daca nu, inseamna ca nu am stofa de poet si asta este, incercarea n-are moarte...
13 poezii, 0 proze
EDEmil Dorian
Emil Dorian (1891-1956) s-a visat un inspirat poet și romancier. Dreptul la glorie și l-a cîștigat însă postum, printr-un extraordinar jurnal. Prima parte a acestuia, ce acoperă perioada 1937-1944, a văzut lumina tiparului la Editura Hasefer, în 1996. Lectura însemnărilor dezvăluie un scriitor de o sensibilitate particulară, o minte deosebit de lucidă și, mai ales, un spirit dornic să priceapă chiar și ceea ce nu poate fi înțeles: oroarea omenească. Căci oare ce sînt paginile sale dacă nu o oglindă a dezastrului politic, moral și social trăit de evreii din România în anii extremismului de dreapta? Document al supraviețuirii, un asemenea travaliu diaristic este și un exercițiu al vitalității memoriei. Și asta pentru că tot ce se pierde prin uitare își interzice dreptul la ființă: o moarte despre care nu se consemnează nimic încetează să mai fie extincția unui om, devenind o simplă dispariție biologică; o comunitate fără răbojul triumfurilor și suferințelor sale se autocondamnă la...
1 poezii, 0 proze
RRrusoiu raluca
Textele mele...sa ma gandesc ...ce pot sa spun despre ele?!Sunt cuvinte rupte din suflet,scrise in urma unei lovituri demonice.Cicatrice am inca si azi...tot ce am scris am simtit pana in adancul sufletului,am trait pana in adncul maduvii si am gandit ...poate... pana in adancul neuronului.Acestea reprezinta "Moartea unui inger" dupa cum am si o proza, trecerea d la speranta la deznadejde,suferinta, dezamagire, si, in sfarsit, la moarte.Poate suna prea dur moarte, dar nu ma refer la moartea trupeasca, ci la cea sufleteasca, ceea ce este si ma dur.Poeziile mele sunt lopeti d pamant puse una peste alta pentru a-mi ingropa viata.Prin poeziile mele si proze sper ca lumea sa invete ceva din ele si sa nu faca aceleasi greseli ca acele "personeje lirice".Totul incepe frumos, la inceput cuvinte frumase, inaltatoare, dar treptat, treptat duc spre morminte , demoni, iad etc.Insa in spatele acestor cuvinte se afla cel mai amar sentimet-dragostea.Ce a fost dragostea pentru mine?!moartea ingerului...
60 poezii, 0 proze
VMVasile Munteanu
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești via Rucăr; azi moarte. 1971.10.12; născut, iar nu făcut.] ted12mountain@yahoo.com
1960 poezii, 0 proze
Feru Emilia
Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...
8 poezii, 0 proze
GSGusetu Sergiu
Portret Sunt indiferent cu prostia, Subestimez agonia Mă joc cu ironia, Am un suflet arid Aripi frânte Trăiesc în vid, Iubirea a încetat să mă încânte Am uitat să zbor Plutesc pierdut, ca un nor Iubirea nu e pt minți complexe Care văd dincolo de aparențe, Inhibat de un sentiment necunoscut De un chin neîntrerupt, Erup cu violență Lipsit de cadență, Privat de fericire Uitat în nemurire Lipsit de un strop de iubire, Sunt un portet În culori moarte Drogat cu vise Și idealuri deșarte, Nascut pe 08 04 1990, la falticeni jud.Suceava, un adolescent ce imbratiseaza cuvintele ca pe niste prieteni dragi.
3 poezii, 0 proze
JCJulio Cortazar
Julio Cortázar (n. 26 august, 1914, Bruxelles, Belgia - d. 12 februarie, 1984, Paris, Franța) a fost un important romancier din Argentina, unul dintre cei mai importanți autori ai curentului școlii realismului magic sud-american. Când Cortázar avea 4 ani familia sa a revenit la Buenos Aires unde au locuit într-un cartier numit Banfield. După ce și-a încheiat studiile la Universitatea din Buenos Aires, a devenit profesor de literatură franceză la Universitatea din Cuyo, Mendoza, la jumătatea anilor '40. În 1951, opunându-se ascensiunii regimului lui Perón, Cortázar a emigrat în Franța, unde a locuit până la moarte. Din 1952 a lucrat ca traducător pentru UNESCO. Între proiectele sale de traduceri se numără o versiune spaniolă a romanului lui Daniel Defoe, Robinson Crusoe, și a povestirilor lui Edgar Allan Poe, iar influența acestuia asupra povestirilor sale este unanim recunoscută. La bătrânețe a devenit intelectual de stânga și a susținut cauza acesteia în America Latină, și a lăudat...
17 poezii, 0 proze
CBCharlotte Brontë
Charlotte Brontë (21 aprilie, 1816 – 31 martie, 1855) a fost o romancieră și poetă engleză, sora mai mare a celorlalte două scriitoare: Emily Brontë și Anne Brontë. Charlotte Brontë, care obișnuia să folosească pseudonimul de Currer Bell, este cunoscută pentru cartea ei Jane Eyre, unul dintre cele mai celebre romane din literatura engleză. S-a născut la Thornton și și-a petrecut copilăria și tinerețea la Haworth, bucurându-se de educația sporadică, lectura independentă și libertatea de acțiune ce li se oferea tuturor copiilor din familia ei. Un an petrecut la o școală ieftină pentru fiice de preot, la Cowan's Bridge, unde mâncarea proastă și disciplina exagerat de severă au ruinat sănătatea surorilor ei mai mari Maria și Elizabeth, moarte la 10 și respectiv 11 ani, i-a oferit lui Bronte materialul pentru zugrăvirea școlii din Lowood în romanul „Jane Eyre”. În 1831 Brontë a fost trimisă la școala din Roe Head, Dewsbury. Corespondența cu prietenele cunoscute aici, care a durat până la...
0 poezii, 0 proze
Issa
S-a nascut in satul Kashiwabara, situat in provincia Shinano, cunoscuta in ziua de azi drept prefectura Hagano. Numele sau era Yataro, fiind primul fiu al unui fermier, supranumit Kobayashi. Pe cand avea trei ani, ii moare mama, ramanand spre a fi crescut in grija bunicii. 5 ani mai tarziu, tatal se recasatoreaste, noua sotie purtandu-se intr-adevar ca o mama vitrega fata de micul Yataro. La 14 ani ii moare bunica, anul urmator plecand la Edo (actualul Tokyo). Nimeni nu stie ce a facut urmatorii 10 ani. Il regasim la varsta de 25 de ani ca membru al scolii de haiku \"Chikua\", sciind sub pseudonimul Ykio. Ulterior il va schimba in Issa (Ceasca-de-Ceai). In 1790, devine maestrul scolii \"Chikua\". In 1801 se intoarce temporar in satul natal, unde isi gaseste tatal pe moarte. Acesta il va pune sa promita ca va ramane sa aiba grija de familie, insa din cauza mamei vitrege si a fratelui din aceasta de-a doua casatorie, nu-si va putea tine promisiunea. De-abia in februarie 1813 se...
8 poezii, 0 proze
DBDick Bulan
"Simt ca mor de singuratate, de iubire, de disperare, de ura si de tot ce lumea asta imi poate oferi"(E.Cioran) "Faptul ca exist eu dovedeste ca lumea n-are nici un sens"(E.Cioran) "Fiecare om poarta nu numai viata sa, ci si moartea sa."(E.Cioran)
6 poezii, 0 proze
Ce moarte să fie și cât
de Alina Emandi
Ce moarte să fie și cât să-mi port pe tunuri neliniștea, cu cerul dublu descompus căzându-mi în brațe, cu scâncetul insensibil constelând aceeași stare de cuvânt. Ce moarte să fie și cât să umplu...
Despre cum percep adevărul
de Lory Cristea
Adepții teoriilor conspirației susțin că Noua Ordine Mondială, sau \"Iluminații\", reprezintă un grup care de sute de ani manipulează evenimente care se produc în lumea întreagă. Astfel, una dintre...
A da și a primi
de Zoltan Terner
Zoltan Terner A da și a primi Jocuri de-a cuvintele și de-a gândurile Cine trebuie să fie mai mulțumit, și să se simtă sporit în bogăție, cel care dă binele sau cel care-l primește ? Cine e în câștig...
Philiphe către copilă
de Moisuc Dimitrie-Adrian
Cine m-a lăsat, în voia Lui de crud, Să văd viața altfel, și altfel s-o aud, Prin ochii unei fiice, prin ale ei urechi, Privesc și-ascult durerea în strigătu-i străvechi! Mă simt una cu vina că a...
Sfântul IV
de Luca Tiberiu
Sfântul IV Viață și moarte sunt toate Un lucru-i sigur însă : Că-n zborul zilei repezi, a noastră viața-i prinsă, Ce zboară spre moarte clipă de clipă , plai din plai, Si surdă este ea când noi ii...
Degeaba ai tras bandajul încet, eu încă te iubesc!
de Ciprian Ciuciu
Eram mici. Ea era deja mare. Dar poate nu eram suficient de mici și ea suficient de mare să n-o iubim. De fiecare dată când mergeam la ea, eu și sora mea, treceam prin parc. Știam că nu e bine ceea...
Pământul lui Dumnezeu - VII -
de Emil Iliescu
Cuvintele, pe care Vasile le iubise atât de mult și pe care le așternea zi de zi pe carnețelul cheltuielilor sale zilnice, când era acasă, îl părăsiseră la ferma lui Strofel. Se ascunseseră în...
Gărgărița
de Paul Bogdan
A fost odată ca niciodată, nu demult, ci mai ieri, când toate s-ar fi întâmplat cu o inimă curată, o gărgăriță. O gărgăriță ce era singură pe lume. Ea nu avea soț și nici buline negre pe aripă. Era o...
Frumoasei
de Daniel Botca
Mai zi-mi, frumoaso, mai caută cu mine, Izbânzi ce ne iubesc, ce se-arată împlinirii... Și-asemeni unei raze moarte ce-a-nviat într-o privire Și alte raze-și cată acum să le fie trup și suflet Ochii...