Poezie
Sfântul IV
3 min lectură·
Mediu
Sfântul IV
Viață și moarte sunt toate
Un lucru-i sigur însă :
Că-n zborul zilei repezi, a noastră viața-i prinsă,
Ce zboară spre moarte clipă de clipă , plai din plai,
Si surdă este ea când noi ii spunem : STAI.
Ș-atunci salvarea vine din rai,
E un sfânt ce curând va fi crai.
El va sfiia moartea, arma sa : iubire,
Cu Răul va da piept,
Pentru al lui dor , pentru : iubire
-Tu Rău nechibzuit ,ce nu știi ce-i viu și ce-i mort .
Arată-te , fii odată cel ce te crezi,
Fii răul ce moartea creezi,
Fii rău cu mine, să fiu eu ce-l vizezi .
-O ,tinere, Alesul, ce ține Universul,
Ce toți iți spun Sfântul,
Află că moartea de tine-i lepădată,
Că nu va exista o întâlnire vreodată
Cu mireasa ta ,niciodată.
Fecioară oprește-te o clipă, din tot ce te reține,
Trăiește fericirea si gândește-te la mine,
Transformă visul tău în viață,
Iar viața un vis să fie pentru tine,
Si din a vieții parte să fac parte,
… căci viața ta acum un sfânt are.
Și, în veci strigarea ta o plânge,
Strig dezlănțuit chemarea inimii tale
Învață-mi tu sufletul a plânge,
Ce spune ca viata fără tine nu are pic de bucurie,
A fost, mai vrea, dar mai frumos nu putea să fie,
Speranța, amintiri deșarte ,caută în casa pustie
Deși, dragostea noastră, se afla acum la temelie,
-O , copil al lumii, acum luminate,
De crezi că o vei trezi, prin farmece,
Mireasa e acum a lumii întunecate,
E copilul negru , e doar un trup rece.
E seară și totu-i luminat,
E sufletul sfântului pribeag,
E chemarea sufletului împănat:
-Vino și alungă și patimile mele,
Ce pari aproape dar ești tare departe,
Departe de sufletul meu ,chinuit,
Rog acum soarta într-un moment de nebunie,
Ca sufletu' să mi-l trezească,
De moarte să nu-l mai ocrotească,
… ce la tine ține,
Cu vocea unui suflet rătăcit,
…ce căută cu mânie
Doar clipa retrăirii fericirii depline
... a noastră dragoste eterna .
-Tu , ce crezi că mă poți învinge, ce moarte dorește ,
Cu propria mea sabie de foc ,te voi chinui la infinit
Căci bag de seamă că nici viața nu-ți priește,
Așa se va mai ajunge și la un sfârșit.
-Tu ce viața ai luat, ce a murit e mea fată
Ce uitase să râdă, uitase să plângă,
Uitase cât era de frumoasă
A murit privind în gol,
A murit , și eu din nou tre'să mor.
-Răul sunt, dar soarta mă face ,
Să cred ca azi moarte pot face,
Căci am milă, eu îți spun,
Și totul e pe al meu cuvânt,
Mireasa visează-un sfânt,
Bizar, singuratec, nebun.
-Nebun?, poate, în viață nu crez ,
Ia viața , e o pradă ușoară,
Eu moartea vreau s-o urmez,
Ca pe mireasă să n-o mai doară
Dorul unei iubire de odinioară.
-Copil necunoscător , ai viață și zici c-o dai,
Eu pe tine cu a mea sabia te tai,
Și-ți dau un loc Aici, fiindcă ai,
Dar să nu plângi apoi după un Rai.
Viata e un dar ,un dar frumos
Ce devine un vis atunci când știi s-o trăiești
O clipă minunată când știi s-o păstrezi,
Poate chiar o nebunie când nu știi să te oprești,
O nebunie ce creste noapte și zi,
Ce n-o pot opri decât cu a ta iubire
A ta iubire ce exista dar nu o pot simți,
Deci să mai trăiesc?…să mai doresc,
O zi și încă alta ,fără să iubesc.
001257
0