"Catedralele" – 873 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
AAmneziA
De ce oare/de ce oare/doamne de ce oare dc esti roman tre` sa fi stigmatizat peste hotare/de ce oare/de ce oare/doamne ce ma doare/caci atunci cand ei construiau catedrale/noi aparam crestinatatea la dunare in zale/ Cum p... mea sa nu`i urasc pe cei far` de cultura care mai mereu ne iau la p.../catalogandu`ne pe toti drept niste hoti........./trebie sa`mi percepi soundu` literalmente/caci sunt cantaret de rap eminamente/finalmente/mi`am scris istoria pe 4 pergamente desigur ca cele mai frumoase momente/etologii m`au privit si s`au crucit/m`au catalogat drept un savant/insa nu`i adevarat,doar modu` meu de viata este eclatant,uneori derutant alteori socant/...alerg bezmetic inspirand morbid`aroma`cetii/caci sunt bantuit de blestematu` dar al vietii/....Nu pot sa mai iubesc..caci oamenii sunt la fel ca si shogunii/iar eu ma zbat far` de putere in cusca de cristal a ratiunii.(extract from one of my future projects..this is Unda`ground abstract hiphop)
2 poezii, 0 proze
GBGustavo Adolfo Bécquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
9 poezii, 0 proze
CCCorneanu Antonio Ciprian
Antonio Ciprian Corneanu aparține unei generații literare care se confruntă cu pluralismul estetic post-2000: de la lirica minimalist-confesivă până la experimentalism vizual și discurs performativ. În acest context, el alege o cale mai puțin frecventată astăzi, aceea a lirismului de amplitudine metafizică, care se revendică de la tradiția europeană a poeziei ca spațiu al edificării spirituale. „Așteptând timpul”, volumul de debut, era animat de febrilitatea căutării și de neliniștea tinereții, în timp ce volumul „Catedrale Fragile” marchează un pas către stabilizarea vocii poetice. Dacă în prima etapă dominau emoțiile brute și tensiunea existențială imediată, în noua carte discursul devine simbolic, abstractizat, structurat în jurul unor imagini-sinteză precum catedrala, fragilitatea, tăcerea sau lumina. Volumul se organizează în jurul unei arhitecturi tematice coerente, în care se regăsesc patru axe: 1.Erosul - nu ca pasiune imediată, ci ca drum de inițiere, ca experiență a...
37 poezii, 0 proze
Gustavo Adolfo Becquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
0 poezii, 0 proze
Catedralele
de Eugen Galateanu
Dacă ne observăm pe noi și aspectele multiple ale vieții din jurul nostru trebuie să recunoaștem că ceea ce este tipic, definitoriu pentru viețile noastre dispare odată cu noi. Omul este în general...
Respiram sunete de corn
de Silviu Somesanu
Catedralele înserării așteaptă deschiderea cerurilor cu pogorârea duhului sfânt. Moarte strâmbă în coaje neagră fuge de lumină în hăuri, miroase a miez de nucă ars. Nicio umbră nu aveam la mâini,...
Povestea copacilor triști
de Cristian Fara
Copacii triști au înflorit din nou cu flori ecleziastice pentru catedralele iubirii Din stupul cuvintelor roiul însetat și flămând calcă-n picioare culorile murdărindu-se cu polen rămășitele,...
Metapoem
de Dan Emilian Rosca
Și toate animalele mării încap într-o batistă și toate catedralele încap într-un sărut sub fiecare unghie doarme o pasăre o dacă-n palmele mele s-ar culca obosite două cuie roua ochilor tăi le-ar...
Poem cu ametist
de ciprian laurentiu
De teamă să nu strivească florile, Melcii își târau neputincioși catedralele Printre iarba și tutun, Ei știau prea bine că păcatul Nu-i decât aflarea prea timpurie a adevărului. Mai știau însă că...
Solemnitate tulburată
de George Ene
Singurătatea e o catedrală pustie. Odată și-odată toate catedralele rămân singure pe dinăuntru – cu câte-un Crist răstignit pentru ochi care nu mai văd. Corurile, procesiunile și fastul auriu trec în...
începutul lumii
de Yigru Zeltil
\"cântam tărăgănat astfel încât să sugerăm o reîntoarcere\" gellu naum când mergeam prin ficații orașului gândindu-mă la catedralele roz ivite în zăpezile noastre vulcanice nu mă gândeam la norii de...
cuprinde-mă în brațe
de Silviu Somesanu
alunec pe pietrele iadului în ape străine ajută-mă să urc malul înalt pentru că în apropiere este orașul în care catedralele îmi zâmbesc tăcerile s-au țesut în așteptări inima se joacă dimineața cu...
Întrupare
de Nincu Mircea
Să defrișezi păduri ca să dai naștere câmpurilor Pe care apoi le arzi, le rănești și le semeni Spre a aduna din sămânța lor focul sângelui, Aurul cu care sunt împodobite catedralele… Și să muți...
a doua coastă
de vlad spânz
parazitar se leagă de mine un fel de mirare moartea am cunoscut-o decât prin ochii altora oglinzile ce nu îmi conving le sparg în fundalul lor răsară scări să urce fotonii spre tavanul acestei...
Firul de iarbă
de cristina lila
Firul de iarbă În fiecare dimineață învăț să respir În altă realitate. Lucrurile de care mă tot împiedic Fac și ele parte din viața mea. Asta ar putea fi toată filosofia vieții mele - Copiii,...
Sex, violență și droguri
de Fluerașu Petre
conștiință curată în noapte strigătele cadavrelor sfârtecate trezesc corbii cel pe care îl respectăm s-a transformat în vampir înjură îngerii dacă vrei să trăiești! dormi să tremurăm împreună cu...
Innebunim, adesea, fix la sase
de Manolescu Gorun
Înnebunim - adesea - fix la șase Când îngerii de ghips au înflorit Mitraliind misterul de mătase Din visul unor flori de mărgărint Se cerne fin o groază de argint - Ecoul se amplifică prin case...
mi-ai furat inima, mario
de Ion Ionescu
mi-ai furat inima, mario, și-ai arnuncat-o în noroi, ai dărâmat toate catedralele din mine și m-ai lăsat o întinsă sahara, peste care bat vânturi pustii. degeaba mai vii la mine ca un înger și mă...
Bună Dimineața!
de Octavian Sergentu
Ziua începe cu zâmbetul tău Și asfințitul răsare ca un ecou Tu ești Buna Dimineața mea!- Și eu un Noapte Bună! Pentru că exiști tu Există și pacea în lacrimi Și catedralele își luminează în rugă...
o vacanță nemuritoare
de Cătălin Al DOAMNEI
învins de –mpăratul verii-n declin ai fi vrut să pleci –ntr-o vacanță nemuritoare după ce ai cules floarea nemâncată de șarpele ce l-a făcut muritor pe ghilgameș singurul supraviețuitor al potopului...