"Cantecul fara de nume" – 20038 rezultate
0.03 secundeMeilisearchcritica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
MAMonahia Parascheva Avădanei
Monahie la Mănăstirea Diaconești Suflet de copil este o farâma de frumos din cartea deschisa a copilariei. Într-o vreme în care necuviinta, necredinta, violenta devin din ce în ce mai mult îndreptar de viata pentru cei mici, cartea de fata îsi propune sa scoata la iveala samânta de bine si frumos sadita din prunccie în sufletul fiecaruia dintre noi. Este o carte în care cei de azi se întâlnesc cu cei de ieri, mostenind comori de-nvataminte pe care numai scoala vietii ti le poate agonisi. Suflet de crin" este cantecul duios al copilariei nevinovate. Povestirile adunate in acest volum sunt scene neobisnuite, daca nu chiar bizare pentru lumea secularizata de astazi, in care nevinovatia, simplitatea si cuviinta sunt inlaturate brutal de pervertire si indrazneala. Fericiti copiii care, in aceste vremuri de apostazie, vor mai fi crescuti in dragoste de Biserica si Neam, la umbra Sfintilor si Martirilor nostri... Sta in puterea voastra, parinti, sa nu devina cantecul copilariei nevinovate un...
9 poezii, 0 proze
Comte de Lautreamont
Comte de Lautreamont pe numele adevarat Isidore Lucien Ducasse s-a nascut in capitala Uruguayului,Montevideo,pe 4 aprilie 1846 si a murit la Paris pe 24 Noiembrie 1870. Putine se cunosc despre copilaria lui.De Jonge scria ca Lautreamont este una dintre acele rare personalitati ale culturii occidentale,un artist,un poet fara biografie.Se crede ca Lucien a venit cu familia in Franta la varsta de 10 ani pentru a urma o scoala parizana.A parasit liceul la varsta de 19 ani pentru a calatorii,dar s-a rentors rapid la Paris pentru a scrie capodopera sa "Canturile lui Maldoror" sub pseudonimul Comte de Lautreamont(inspirat din personajul Lautreamont dintr-o populara nuvela gotica franceza scrisa de Eugene Sue). Primul "cantec" al cartii a fost publicat in 1868 iar opera completa in 1869.Editura a refuzat sa puna in vanzare cartea temandu-se ca va fi inchisa pentru blasfemie si obscenitate.Luptandu-se sa gaseasca o editura pentru a-i publica cartea Lucien incepe lucrul la o carte de poezie...
6 poezii, 0 proze
HSHenryk Sienkiewicz
Henryk Sienkiewicz (n. 5 mai 1846 Wola Okrzejska - d. 15 noiembrie, 1916 Vevey) romancier și nuvelist polonez, unul dintre cei mai mari prozatori polonezi, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905. Sienkiewicz s-a născut la 5 mai 1846, în familia unui mic arendaș, care cultiva la copiii săi tradițiile cavalerești și patriotice, învățându-i pe de rost Cântecele istorice ale lui J.U. Niemcewicz înainte de a-i învăța să citească. Un unchi al tatălui slujise regelui Stanis³aw August, iar Kazimierz, fratele scriitorului, cade, la 1871,în războiul franco-prusian. Sienkiewicz nu a fost prea silitor la învățătură. Îl atrăgeau mai mult lecturile și portretele cavalerilor în armuri, care împodobeau o biserică în stil gotic de pe strada Œwiêtojañska, din Varșovia, pe care trecea zilnic spre gimnaziu. În anul 1865 părăsește școala, fără să-și susțină examenul de maturitate. O va face un an mai târziu, când își începe, tot la Varșovia, și studiile superioare, întîi la facultatea de...
11 poezii, 0 proze
AIAlexandra Ivan
Așadar: să spunem doar că m-am născut acum 20 de ani la Oradea, pe la 12 am început să cânt și să compun, la 16 m-am mutat în București să urmez un vis desființat din cuvinte de toată lumea, iar la 18 m-am îndrăgostit pentru prima oară. Cronologie, right?! De scris, scriu de când mă știu, fără scuze/pretexte/pretenții, ci din pură plăcere. Muzica rămâne mereu pe primul-plan – și nu, nu e un vis imposibil de realizat, să îmi împart cântecele cu lumea întreagă! Vă mai spun așa: nu pot trăi fără muzică, dragoste și cafea. Acestea-mi sunt viciile și sunt mândră de ele. Ca daytime job, sunt redactor la o revistă de actualitate muzicală – și, printre picături, mă ocup de un blog, "Ganduri ratacite". ALEXANDRA IVAN http://fatacusoarele.wordpress.com www.alexandra-ivan.home.ro
21 poezii, 0 proze
Rasul Gamzatov
Rasul Gamzatov s-a născut pe 8 septembrie 1923, în satul Avar de Tsada în nord-estul Caucazului. Tatãl sãu, Gamzat Tsadasa, a fost un bard, moștenitor al tradiției antice a menestrelilor care încã prospera în munți. Așadar tatăl a fost primul său profesor în arta de poeziei. Tinărul Rasul asculta ore întregi, fără întrerupere, povestirile din Avar, legende și fabulele narate de tatăl sãu . Copil fiind, Rasul, pentru o povestire pe măsură, păstea calul vecinului timp de trei zile! Altădată a urcat o jumătate de zi pe munte pentru a asculta, de la ciobani, o singură poezie! În clasa a doua de școalã a mers doisprezece mile pentru a vedea un bãtrân, prieten al tatălui său, care știa multe cântece, poezii și legende. Bãtrânul i-a cântat și i-a recitat patru zile de la dimineațã pânã seara! La unsprezece ani a scris prima lui poezie. În 1945 cu câteva cărți sub braț și cu o sumă mică de bani în buzunar, el a ajuns în Moscova pentru a urma...
1 poezii, 0 proze
IEIulia Elize
SCRIERI, CĂRȚI – Cărți elaborate, până în prezent (proză, poezie, realizări în domeniul literaturii): realizări românești, publicarea pe teritoriul României: (cu ISBN-uri de publicare națională): S-au adăugat la acestea și două publicări internaționale (ISBN SUA, pentru cărțile 49. și 50.) (ISBN exclusiv SUA, fără variantă română, altele decât primele două ediții românești...) Cărți exclusive extern - România.) 1. Iulia Elize – ”Tresăriri”, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2014, debut în proză, roman (179 pagini); 2. Iulia Elize – ”Pasul roșu al zilei” – Editura PIM, Iași, 2016, proză, roman (295 pagini); 3. Iulia Elize – ”Crini pe o felie de pâine” – Editura PIM, Iași, 2016, proză, roman (374 pagini); 4. Iulia Elize – ”Cântecele frumoasei Addo” – Editura Rafet, 2018, debut în poezie, poezie clasică (128 pagini); 5. Iulia Elize – ”Suspinele cele mai vechi, pe care le-am auzit” Editura Eurostampa, Timișoara, 2019, Balade și poeme filosofice, Ediția I., (130 pagini); ”Trilogia femeii din...
668 poezii, 0 proze
PBPeter Beagle
Prozator, eseist, scenarist si cântăreț, Peter Beagle s-a născut în 1939 în Manhattan și a crescut în Bronx. Ca adolescent citea imens și scria poeme și povestiri. În 1955 a fost remarcat de editorul lui Seventeen Magazine și a câștigat, în urma unui concurs literar, o bursă de patru ani la Universitatea din Pittsburgh. In anii ’70, după ce a urmat cursurile unui atelier de creative writing la prestigioasa Stanford University, a hoinărit de a lungul și de a latul Statelor Unite pe un scuter. Tot în această perioada începe să scrie scenarii, fără să-și abandoneze vocația de cântăreț de muzica folk („Cântatul si spălatul vaselor sunt singurele lucruri pe care le-am făcut pentru bani“, avea el să declare). Și-a câștigat existența ca scriitor liber profesionist, cunoscând succesul în 1968, o data cu apariția cărții „Ultima licornă”, roman fantastic devenit clasic și tradus în peste douăzeci de limbi. A mai publicat volumele de povestiri „Rinocerii care citau din Nietzsche... și alte...
1 poezii, 0 proze
GDGeorge Dumitrescu
S-a născut la 22 aprilie 1901 în satul Cocioc-Ilfov. Face liceul la Ploiești. În ultima clasă liceală debutează și în volum, cu Poezii, 1915-1919. Absolvă Facultatea de Litere din București. A fost asistent universitar, profesor de liceu. Timp de patru ani (1925-1929), a condus revista \"Ritmul vremii\". Își ia doctoratul în litere cu o teză despre poezia lui Panait Cerna. S-a manifestat sporadic și ca istoric și critic literar, dar a publicat mai ales poezie, pentru care a și fost premiat de două ori, de către Academia Română și Societatea Scriitorilor Români. A murit în București, la 31 octombrie 1972. Lirica sa se înscrie în linia minoră a spiritului sentimental și intimist, în descendența lui Iosif și Anghel, fără contacte vizibile cu spiritul modern care bântuia literatura interbelică. Rămâne un elegiac confesiv și discret, dând naștere uneori unei sensibilități aparte, notabile. Dintre volumele sale de versuri amintim: Primăveri scuturate, București, 1924, Cântece pentru madona...
3 poezii, 0 proze
NVNicu Vladimir
n. 8 decembrie 1950 d. 10 octombrie 1995 #Absolvent al Institutului de Arte Plastice “N. Grigorescu” din București, secția pictură, promoția 1975. #Grafician la ICSITE București #Alături de Mircea Florian, Dorin Liviu Zaharia, Marcela Saftiuc, Valeriu Sterian, Doru Stănculescu, Mircea Vintilă etc. a reprezentat unul dintre “pilonii” principali ai “mișcării folk” din România. #A publicat poezie în Luceafărul, Orizont și Tribuna. Premiul I la “Primăvara Baladelor”, ediția I-a (aexae-quo cu Mircea Vintilă). #Peste 200 de apariții în spectacole rock șI folk, cenaclul Flacăra, Piața Universității etc. #Înregistrări la Radio Cluj. “În ceea ce privește propria-mi creație, consider că în cele două decenii de activitatea am fost întotdeauna consecvent principiului estetic afirmat de la început, compunând și cântând cântece în care importanța cuvântului este egală cu aceea a structurii melodice - ritmice, acestea neputând fi separate fără amputarea valorică și semantică a produsului. Tematic,...
3 poezii, 0 proze
SIStoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
Cantecul fara de nume
de Caliopi Dicu
Cântecul fără de nume Întoarce-mi cântecul fără de nume ăla vechi cules din vise de șarpe pentru dragostea mea. Se scutură florile în ceață - mărturie a unui timp iertat de îngeri. Misterul nu se mai...
de Caliopi Dicu
Cantecul fara de nume Întoarce-mi cântecul fără de nume ăla vechi cules din vise de şarpe pentru dragostea mea. Se scutură florile în ceață - mărturie a unui timp...
Am oprit cuvintele
de Caliopi Dicu
Întoarce-mi cântecul fără de nume ăla vechi cules din vise de șarpe pentru dragostea mea. Se scutură florile în ceață - mărturisește unui timp iertat de îngeri misterul care se risipește mai ușor ca...
Stăpânul pământului meu
de Dana Banu
sunt doar eu aici stăpân al pământului meu fără nume dator vândut la masa înserărilor voastre la mine acasă nu e niciodată prea mult prea târziu prea devreme sau doar simplu prea prea nu îmi e frig...
O viata noua
de necoara denisa cezarina
Nu voi uita nicicând Ce-a fost! Și nici nu voi mai spune O viață dusă fără rost Nu trebuie spusă la lume! Dar eu de azi voi povesti Oricărui om mă-ntreabă Căci viața mea cu bucurii A cum are...
preZICERI
de Andrei Dobrowensky
mâinile care te sugrumă, la pândă în tine stă visătoare moartea, mergem pe jos printr-o cochilie de melc... și mersul acesta care ne frige tălpile, topește până și cerul de peste tine, imaculându-l...
2
de Lilia Burlacu
2. cristal înflorit în opiu și lămâie cine spunea ziua bună ia sfârșit aici în praful nesimțirii în rănile grotei neexplorate n-a simțit căldura pe care-o izgoniți cu ventilatoare de nu-ncape pe...
Călăuza umbrei tale, poete,
de Bot Eugen Iulian
Pe deasupra drumului nins, pe urmele pașilor tăi repezi, plutește Luna nouă-n derivă pe fluviul Căii Lactee, plimbându-și razele și noctambulii prin sângele tău,prin parcuri și prin cimitire... Cu...
Criza de marți seara
de Eduard Burlacu
Cred că încep să înnebunesc. În mine zace un mic animal, doarme mai tot timpul, și-n rarele momente în care se trezește așa de tare strigă și se zbate încât îmi dau pumni, sperând să-l omor. I-am dat...