Stăpânul pământului meu

sunt doar eu aici
stăpân al pământului meu fără nume
dator vândut la masa înserărilor voastre
la mine acasă nu e niciodată
prea mult prea târziu prea devreme
sau doar simplu prea prea
nu îmi e frig și nu îmi e foame
mă scuzați
mă iertați pentru toate acestea
dar exist respir și trăiesc
vă rostesc pe nume nespusul
port la baluri pe înserat teniși albi
port dimineața pantofi cu toc argintiu
nu iubesc dar sunt iubită mereu
cuvintele mele se scriu de la sine
uite așa
mă rostesc doar pe mine
de ce aș fi un poet mult prea trist bolnav sau stingher
oftând prin lumi real-virtuale deschise mereu
când evident îmi e dat să trăiesc visurile voastre la pas
sunt liber sălbatic aprig spontan
casele mele măsoară distanța anotimpurilor
pe care doar gările mici și fără de nume le știu
mă am mereu îndeajuns și niciodată aproape
caut un sens și îl găsesc mai mereu
el e ca un nor pufos uneori prea nostalgic
dar cerul e din april și eu din luna marte
cântecul meu nu închide fereastra
el trece prin lume și chiar mai departe

(să nu uit
astăzi a înflorit liliacul i-am pus numele tău
pe 14 aprilie a fost ziua ta
copilul nostru tocmai a spus că am murit o dată cu tine)
asculta poezia in lectura autoarei