"Calendarul viei" – 2351 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
ABAida Boldeanu
Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...
12 poezii, 0 proze
HHesiod
Hesiod (greacă: Ἡσίοδος) (aprox. sec. al VIII-lea î.Hr., Beoția) a fost un poet epic grec, considerat a fi, după Homer, cel mai vechi scriitor al Greciei.[1] Este autorul poemului genealogic „Teogonia”, consacrat panteonului divinităților elene, folosind tiparul mitlui și noțiunea vârstelor. De asemenea, tot lui îi aparține și poemul didactic „Munci și zile”, opera pătrunsă de poezia sinceră a naturii, calendar pentru agricultori și navigație, cu prețioase indicații. Hesiod era un agricultor, un poet-țăran, un om obișnuit cu viața aspră, pătruns de o mare stimă față de muncă, dotat cu un desăvârșit simț al realului, care vedea viața și oamenii așa cum sunt; un om care nu-și face nicio iluzie asupra realității sociale, dar este convins de triumful final al cinstei, hărniciei și dreptății. Hesiod este considerat, alături de Homer, părintele poeziei religioase, morale și didactice. În opera sa există referiri la propria biografie: tatăl poetului se...
0 poezii, 0 proze
Szasz Emeric
Declaratie de dragoste E ziua ta calendarul ca o amendă nimic schimbat Doamne ajută!copiii si sănătate același chimir rate rulante nu nu vreau să ieșim mai cîrpim risipa și desfată-te acum măcar după douăzeci de ani cu o halcă de hatîr ce-o fi:un chilipir o mărunțime -ancoră mocnitelor valuri aride Alt an egal ritual: îmi fac mea culpa deși palmele-mi curg rîu inflație pe milostivi-ți sîni nu le știu măsura nici atît la chiloți ștrampi pantofi etîcî așa că te rog reverberează plenar andante andante fosnet al ierburilor necosite-n extaze la tocita ofrandă a simetrice roze Și ce-ți doresc? Ce gingaș tupeu! din bolovan nu iscă stele poezia mea pecum mersul pe jos știu si eu așa la prima strigare La nesfîrșit siamezi să mulgem zorii și molcoma datina matinală: cafeaua cu caimac cescuță de vitrină farfurioară linguriță de argint invariabila rugăminte mai tare si mai amară
4 poezii, 0 proze
ECEmil Cioran
EMIL CIORAN s‑a nåscut în 8 Aprilie 1911 la Råsinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran — preot în Råsinari — si al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventeazå, începînd din 1921, Liceul Gheorghe Lazår din Sibiu, oras în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 si 1932 urmeazå cursurile Facultåtii de Litere si Filozofie din Bucuresti. În ultimul an de facultate publicå articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Îsi încheie studiile universitare cu o tezå de licentå asupra intuitionismului bergsonian. În acelasi an (1932) se înscrie la doctorat, sperînd så obtinå astfel o burså în Franta sau Germania. În 1934 îi apare prima carte, Pe culmile disperårii, pentru care i se conferå Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati. Va mai publica încå patru cårti în tarå, înainte de a se stabili definitiv în Franta. Între 1933...
0 poezii, 0 proze
GVGeorge Voevidca
Poetul și epigramistul George Voevidca s-a născut în anul 1893 pe 9 aprilie în comuna Sinăuții de Jos (jud. Rădăuți), ca fiu al folcloristului muzical Alexandru Voevidca. A studiat la Siret, apoi a urmat liceul la Suceava, pe care l-a absolvit în anul 1912, iar studiile superioare, litere și filosofie, la Universitatea din Cernăuți. A început să publice poezii în februarie 1913 în „Universul literar”, la care colaborează regulat până la izbucnirea războiului. Tot atunci a publicat epigrame în „Flacăra” semnate Lucifer. Poezii lirice a publicat în câteva reviste din Ardeal, în „Viața nouă”, mutată acum la Suceava, la ziarul clerical „Lumina” (din Caransebeș), la ziarul muncitoresc „Progresul” (din Oravița) și în „Calendarul poporului” pe anii 1916, 1917 și 1918 (de la Suceava). În anul 1919 este remarcat de Nicolae Iorga, care sublinia „… publică versuri de o mare frumusețe – originale și traduceri – scriitorul bucovinean George Voevidca, o speranță a literaturii noastre”. La Roman,...
2 poezii, 0 proze
ISIra Sadoff
Ira Sadoff s-a născut la 7 martie 1945 în Brooklyn, New York – U.S.A. A urmat cursurile Universității Cornell în 1966 –industrie și relații de muncă, apoi pe cele de la Universitatea din Oregon în 1968. El publicat mai multe cărți de poezie între care: „Fixarea cadrului” (1975), „Trocul” (2003), „Julitura” (1998), „Trafic emoțional” (1989), „Calendarul de Nord” (1982), „Cititul în palmă la iarnă” (1978). Proză: „Istoria contează: poezia contemporană la marginile culturii americane” ( 2009), „Un Ira Sadoff cititor” (1992), „Dezbinarea” (1982). În prezent este profesor în cadrul programului M.F.A. al Universității Drew și profesor de engleză la Colegiul Colby, în Maine. Poemele sale au fost propuse pentru premiul Pushcart Poetry Prize, Premiul Memorial „George Bogin” al Asociației de Poezie din America.
1 poezii, 0 proze
GGGeorge Gregorian
George Gregorian (pseudonim al lui George Ionescu Bruciu; 23 martie 1886, Sinaia, județul Prahova - 24 noiembrie 1962, București) este un poet. Fiu al lui Grigore Negrea Bruciu, profesor, Gregorian face parțial studiile liceale la Brăila și își va da foarte târziu bacalaureatul. S-a înscris la Facultatea de Litere a Universității bucureștene, dar nu a absolvit-o. În 1910 a debutat cu versuri la „Convorbiri critice". A colaborat tot cu versuri și, sporadic, cu articole diverse la „Flacăra", „Rampa", „Contimporanul", „Mișcarea literară", „Calendarul", „Porunca vremii", „Universul" etc. O vreme a fost director la „Gazeta refugiaților" (1940-1942) și la „Rampa teatrală și cinematografică" (1941-1944). A mai folosit pseudonimele George Anonimu, Ionescu-Brăila, Ionescu-Filaret. Debutul editorial și-l face în 1921 cu volumul Poezii, urmat de Țării mele (1925), La poarta din urmă (1934), Săracă țară bogată (1936), Lumini de seară (1936), Două fete dintr-un neam (1941). A obținut câteva premii...
1 poezii, 0 proze
Nicolae Novac
Scriitor, poet, gazetar. Debut la revista \"Generatia de Maine\" a liceului din Oravita, unde si-a facut o parte din studii. In tara a colaborat la revistele: \"Tineretea\", \"Universul literar\", \"Fruncea\", \"Romania literara\", etc. Refugiat in Exil, fondeaza revista de cultura \"VERS\" (aparuta sub egida asociatiei \"Nicolae Balcescu\"), la care isi aduc contributia multi intelectuali de seama: Vasile Posteuca, N. S. Govora, Faust Bradescu, I. G. Dimitriu, Aron Cotrus, Ion Tolescu, Claudiu Isopescu, Toader Ioras s. a. Colaborator constant la revistele si ziarele anticomuniste aparute de-a lungul timpului in Exil (\"Carpatii\", \"Caminul\", \"Drum\", \"Revista Scriitorilor Romani\", \"Cuvantul Romanesc\", \"Libertatea\" (N.Y.), \"America\", \"Solia\", \"Calendarul America\", \"Cetatea Luminii\" s.a.), Nicolae Novac si-a adus un aport deosebit in lupta de eliberare a Neamului din ghearele comuniste, demascand metodic opiniei publice faradelegile savarsite de guvernantii comunisti...
0 poezii, 0 proze
APAnton Pann
Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) (data nașterii incertă, între 1793-1797 - m. 4 noiembrie 1854) este un poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, foclorist, literat, publicist, de origine aromân, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii. Prin prescurtarea numelui de familie și românizare va fi numit Anton Pann. Este fiul lui Pantoleone Petrov, un cioban vlah, sărăcit și devenit căldărar, după obiceiul vremii, din Sliven, o localitate din Imperiul Otoman, aflată în Bulgaria de astăzi, iar mama sa se numea Tomaida. Între anii 1806 și 1812 se refugiază în urma războaielor ruso-turce la nordul Dunării, unde devine corist în catedrala ortodoxă din Chișinău, Basarabia, la partida de Soprani. OPERA Calendarul lui Bonifatie Setosul Versuri musicești Poezii deosebite sau cântece de lume (1831, 1837) Călătoria Însoțirea Luniță luminătoare...
16 poezii, 0 proze
Carlo Betocchi
Carlo Betocchi s-a născut la Torino în 1899. Lucrează în domeniul edilitar la Bologna, Triest, Roma pentru a se fixa (după ce a petrecut doi ani în Libia) la Florența. Aici scoate în 1923 „Calendario dei pensieri e delle pratiche solari” împreună cu Nicola Risi și Piero Bargellini. Este unul din colaboratorii asidui ai revistei „Frontespizio”, în a cărei colecție de poezie îi apare primul volum de versuri, Realtà vince il sogno (1932). Urmează: Altre poesie (1939); Notizie di prosa e di poesia (1947); Un ponte nella pianura (1953); Il vetturale di Cosenza, ovvero viaggio meridionale (1959); L\'estate di San Martino (1961); Un passo, un altro passo (1967); Prime e ultimissime (1974); Poesie del sabato (1980). A murit la Bordighera la 25 mai 1986. Există unii poeți ce se nimeresc poeți ca din „întâmplare”; nu au o „pregătire literară” propriu-zisă, vreau să spun că nu sunt „profesioniști”, nu au studiat adică literatura, nici n-o predau la Universitate, nici n-o practică în presa...
0 poezii, 0 proze
Calendarul viei
de Ion Pillat
De ieri albine albe pe via ta roiesc -Toți prunii și toți merii în iarnă înfloresc. Petalele cu aripi de gheață cad domoale Pe un covor mai moale ca iarbă cea mai moale. S-au șters din fața țării și...
în exact 365 de zile îți voi spune data și locul de unde
de Daniel Dăian
excavatoarele vor aduce la lumină numele meu vei aștepta cuminte în trupul tău de fată mare fluierul care anunță ieșirea din casă drumul plin de gropi spre serviciu bălțile riscante apărute după...
O vei citi din intamplare
de mircea trifu
Se zbate timpul în sclavie, Stăpâna sa-i cu ochi de hidră În transparenta-i colivie, Numită-n cercul ei Clepsidră. El doar în vis îmbătrânește, Iubit, de mână cu o clipă, Din calendarul vechi...
Lupte de stradă pentru apă sfințită
de Madalin Ciortea
Calendarul bisericesc sărbătorește Boboteaza (de ce nu se numește simplu Boteaza?), eveniment trâmbițat prin media de vreo două zile. Cum poporul iubește 99% forma și 1% fondul, pe la marile parohii...
Elegie cu Tess plecată în cătunul vecin
de Aurel Dumitrașcu
-Nici acum și nici mîine la micul dejun calendarul de la măr pînă la voce nu se repetă. Tu vei trece ușor prin noroiul lagunei- eclipsă pe chipul unui bărbat Dar fără împăcare macul roșu va adormi...
Clarviziune
de silviu dachin
Când nu va mai fi iunie Noi vom cuprinde calendarul cu brațele și cu fruntea, Voi împleti brățări pe care știu Că mi le vei purta prin curtea lumii În văzul tuturor câinilor gri, Te vei roti în...
va urma uneori
de Stanica Ilie Viorel
uneori înveți cuvintele prin încercări repetate așa cum păsările dau din aripi de mai multe ori chiar înainte de primul zbor vei căuta să afli unde să pui degetul pe un cuvânt literar ca să îți...
Durerea cea mai,...
de Florin DeRoxas
Mama spala rufe-n baie suparata rau si lacrimi ii cad in apa plangand de dorul tau. Ai plecat de-acas’ fara sa spui nimic; ca ai rani-o, n-ai gandit nici un pic? Calendarul e insemnat cand trebuie sa...
logodnă cu singurătatea
de FLOARE PETROV
cândva iubitul meu erai scut, mirabilă poveste, azi nu mai știi nimic de mine nici eu de tine nu știu, între noi umbra tăcerii crește distanță lungă este, dar scriu cu litere de aur dorul în...
Oglinzile mint
de Monica Mihaela Pop
Timpul m-a uitat iar, hoinarul, așa cum în lipsa ta mă uită mereu în colțul din stânga al cerului, lăsându-mi tâmpla deschisă la cea din urmă secundă a noastră. Cuvintele tac în căușul pieptului...