Căutare

Michael Guttenbrunner (* 7. September 1919 in Althofen, Österreich; † 12. Mai 2004 in Wien) Soldat al armatei germane în cel de-al doilea război mondial. Condamnat la moarte și grațiat; după numeroase răniri și întemnițări, la sfârșitul conflictului, este internat într-un ospiciu de nebuni, unde scrie un volum de proză. Eliberat, se angajează ca funcționar, apoi ca grădinar în Viena. Trăiește complet retras, refuză orice colaborare cu presa.

1 poezii, 0 proze

Gabriele D'Annunzio

Gabriele d’Annunzio, principe de Montenevoso (n. 12 martie 1863, Pescara - d. 1 martie 1938, Gardone) a fost un poet, romancier, nuvelist și dramaturg italian, președinte al Academiei italiene. Gabriele d’Annunzio, poet, romancier, dramaturg și soldat s-a născut în Pescara, la 12 martie 1863. Părinții săi erau Francesco Paolo Rapagnetta, care și-a luat și numele d'Annunzio și Luisa de Benedictis. S-a mutat la Roma în 1881 și și-a încput cariera literară. S-a mutat mai apoi în Franța în 1910, dar s-a întors în Italia unde a devenit un susținător fervent al intrării Italiei în război alături de Antanta. După intrarea în război, d’Annunzio a devenit infanterist în armata italiană, mai apoi marinar și aviator. Misiunile sale cutezătoare din Trieste, Pola și mai ales zborul său deasupra Vienei din 1918 pentru a răspândi manifeste l-au consacrat ca o legendă… În septembrie 1919, Gabriele d’Annunzio a condus o expediție în Dalmația, ocupând portul Fiume[1], unde a înființat un stat...

8 poezii, 0 proze

Petõfi Sándor

Sándor Petõfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskõrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun - d. probabil 31 iulie 1849, Albești, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania. S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petroviæ meșter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă. Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea, ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petõfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron. În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea...

18 poezii, 0 proze

Tanasa Alina Loredana

sunt un suflet ca oricare altul...care a suferit,a iubit....care incerak sa treca prin lume ca un nor pe cer...care are o mie de intrebari cu raspuns neinteles shy alte o mie de intrebari fara raspuns...dar dak ma gandesc...intrega noastra viata e plina de intrebari...shy toate incep cu de ce.....shy nu numai intrebari...mai sunt shy regrete...Regret un cuvant nespus, regret o vorba aruncata cu rautate, regret un gest nefacut, regret o mangaiere neoferita, regret timpul pierdut, regret anticipat timpul pe care il voi pierde, regret cearta aceea stupida, regret ca nu spun "te iubesc" suficient de des unei persoane, regret ca nu am acum pe cineva langa mine, regret un telefon dat, regret un mesaj scris, regret o zi pierduta, regret o ocazie unica pierduta pentru totdeauna, regret ca am fost proasta cand nu trebuia, regret ca inca mai sunt, regret ca imi pasa cand ar trebui sa dau cu piciorul, regret ca vad mai mult decat ar trebui, regret ca nu sunt ignoranta si regret ca regret atat de...

1 poezii, 0 proze

rosu vicu

nascut scorpion ,traind ca un scorpion...gandind ca un om.....eu sunt

17 poezii, 0 proze

ivan ion ovidiu

Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...

2 poezii, 0 proze

Liana Gamanut

Fericirea este ca un fluture:daca alergi dupa el, iti va scapa printre degete, dar daca astepti rabdator, el se va aseza singur pe umarul tau...

16 poezii, 0 proze

Elena Iulia Constantin

Dragostea e ca un fir de nisip , pe care il poti pierde oricand .

1 poezii, 0 proze

Romain Rolland

Motivația Juriului Nobel "ca un omagiu adus înaltului idealism al creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane". Romain Rolland (n. 29 ianuarie 1866, Clamecy, Nièvre — d. 30 decembrie, 1944, Vézelay) a fost un scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915. Romain Rolland s-a născut la Clamecy, unde și-a făcut o parte din studiile liceale(1873-1880). În 1884 devine elevul lui Paul Claudel, la Liceul "Louis le Grand" din Paris, iar în 1889 este absolvent al "Școlii Normale Superioare".Își continuă studiile la "Școala franceză" din Roma, unde o cunoaște pe muziciana Malwida von Meysenburg, mare admiratoare a lui Wagner. Se căsătorește cu Clotilde Bréal(1892), de care se va despărți în 1901. Doctor în litere în 1895, este și profesor de istoria artelor la Sorbona (1904 - 1912). Încă din 1901 începe să ducă o corespondență cu Tolstoi. Debutează ca dramaturg în 1895, cu piesa Saint-Louis, urmată de alte piese reunite...

0 poezii, 0 proze

Tudor Andrei

Un poet, la fel ca un magician, nu isi spune secretele in public.

2 poezii, 0 proze

Ca un soldat fără arme

de Silviu Somesanu

Bucurie neîmpărțită cu nimeni, aproape o tristețe deghizată care se sparge în bucăți ca un geam de la fereastra plămânului stâng pe care s-a depus prea mult fum și un pic de mâzgă. Dar nimeni nu...

Scrisoare către un soldat necunoscut

de Carmen Sorescu

ți-am pregătit o încăpere albastră fără margini, fără ferestre cu ieșire la țărmul meu interior pașii mei luminează-n așteptare să ne ascundem în ea și de noi înșine să uităm că există uși care pot...

Arme neconvenționale

de Carmen Sorescu

* să nu lași niciodată inima sub preș/ soldatul tot încearcă să deschidă ușa/ își șterge brutal bocancii plini de noroi/ are o mie de chei/ dar să-ți spun un secret/ nici una nu e bună/ sunt niște...

soldații duc lupte, mor și șterg răni

de Sandrina-Ramona Ilie

sunt un soldat care se încăpățânează să înainteze prin el, deși, uneori, drumurile se înfundă, ajung la răscruci de mine cu mine, de mine cu tine, iar uneori, când drumurile se închid cu totul, mă...

Praf

de Marin Gurin

Praf Ca plumbul aruncat să se oprească în oțel Ca ferul ce crapă izbindu-se-n fer Ca o apropiere a două ființe nevinovate Ca primul suflu ce aduce a moarte Ca primul plînset de proaspăt-născut Ca...