"CIND, FARA ROST, NE IROSIM" – 20758 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
Delicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
Anca Ciobanu
M-am nascut in singura zi din vara in care toti se asteapta sa toarne cu galeata-si chiar a turnat.13 ani am fost suparata pe ploaie ,pana cand am realizat ca simbolizeaza belsugul-nu pe cel material,ci pe cel spiritual. Multi si-au imaginat ca mai am un nume legat de un sfant,de ziua in care m-am nascut-o vreme am considerat ca sunt fata cu parul de ape datorita ploii de mai sus-dar doar mi-am imaginat povestea…sau cine stie?Poate inca nu s-a dus vremea copilariei. Iar cat timp am fost soarece de biblioteca mi-am dorit sa devin medic sau profesor;la inceput de liceu mi-am dorit sa fiu actor,iar catre final mi-am dorit sa scriu,sa citesc,sa dictez sau sa evadez. Intre timp am devenit studenta,dar nu am de gand sa fiu absenta la admiterea de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din iulie 2010. Despre mine nu am scris niciodata,nici urat si nici frumos-poate doar fara rost-si totusi sper sa fie un pas mai mult spre maine decat spre ieri cand nebunia se transformase in...
11 poezii, 0 proze
cristian oprea
IERTARE Am pe cineva,un prieten,care se simte atunci cand iarta ca o gaura intr-un zid. “E un zid inalt ? “,il intreb. “Mai degraba o ruina”,tine el sa-mi limpezeasca nedumerirea. “Si atunci ce-ti pasa,dragul meu,oricum o sa se prabuseasca intr-un fel, nu?”. “Mi-e frica”,spune el,”sa nu ma obisnuiesc cu spartura...” LINISTE “Cum poti sa traiesti fara DUMNEZEU?”,am intrebat-o. Paream amandoi dealtfel,destul de mirati de intrebarea mea.... “Traiesc si-atat,am un rost,o lume in jur de suportat,si as complica inutil jocul asta cu o pedeapsa in plus‘’,mi-a strecurat printre dinti aproape dintr-o rasuflare. O prapastie grea imbracase parca,de tot,cuvintele...Am insistat: “atunci de ce imi spui mereu ca ma iubesti?”. “Pentru ca vreau‘’,zise ea ridicandu-se de la masa,’’sa te stiu linistit...” SA NU DAI NUME RAULUI Sa ii dai buna dimineata,si sa-l trezesti la timp.Sa-l tii pe langa tine si sa-l asezi la masa.Sa nu-l vinzi.El te va cumpara oricum.Sa nu-l lasi totusi sa tuseasca cu zgomot.Iti...
2 poezii, 0 proze
enache ion
sunt nascut in 1948 in comuna rucar arges absolvent de scoala profesionala ,liceu si cursuri postliceeale.sunt casatorit,am doi copii,am lucrat la uzinele ''steagul rosu''brasov,am facut scoala militara la sibiu iar dupa casatorie am lucrat in diverse locuri ca ex.decorativa,cinescoape,comb.petrochimic navodari-la constructie-in cadrul i.m.s.a.t.bucuresti si centrala nucleara cernavoda,tot in cadrul aceleas intreprinderi.am cochetat cu literatura inca de cind eram elev si fara modestie pot spune ca m-am invirtit prin destule cercuri literare,unde am cunoscut destule virfuri de elita ale literaturii contemporane romanesti.consider ca aceasta scurta autobiografie este suficienta.
33 poezii, 0 proze
Henryk Sienkiewicz
Henryk Sienkiewicz (n. 5 mai 1846 Wola Okrzejska - d. 15 noiembrie, 1916 Vevey) romancier și nuvelist polonez, unul dintre cei mai mari prozatori polonezi, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905. Sienkiewicz s-a născut la 5 mai 1846, în familia unui mic arendaș, care cultiva la copiii săi tradițiile cavalerești și patriotice, învățându-i pe de rost Cântecele istorice ale lui J.U. Niemcewicz înainte de a-i învăța să citească. Un unchi al tatălui slujise regelui Stanis³aw August, iar Kazimierz, fratele scriitorului, cade, la 1871,în războiul franco-prusian. Sienkiewicz nu a fost prea silitor la învățătură. Îl atrăgeau mai mult lecturile și portretele cavalerilor în armuri, care împodobeau o biserică în stil gotic de pe strada Œwiêtojañska, din Varșovia, pe care trecea zilnic spre gimnaziu. În anul 1865 părăsește școala, fără să-și susțină examenul de maturitate. O va face un an mai târziu, când își începe, tot la Varșovia, și studiile superioare, întîi la facultatea de...
11 poezii, 0 proze
Bogdan Burileanu
Urâtul Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era. Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput. Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se...
6 poezii, 0 proze
Corina-Oana
Sunt la inceput,si cand voi avansa putin cate putin ma voi afla in fata unui alt inceput.Cand pasii mi se vor citi astept doar critici pozitive.Cum altfel sa ma avant intr-un nou inceput?
1 poezii, 0 proze
Bogdan Nicolae Groza
doar semne de întrebare îmi pun când trebuie să răspund cine sunt. în rest, un om ce căuta cîndva o lumină si a găsit foc în răceala celorlalți. m-am "justițiabilizat" din când în când, dar asta pentru că am avut cândva posibilitatea de a ma juca de-a juristul. Vârsta variabilă. Când imatură, când prea înaintată. Azi am cam trecut de 40 ani; mâine poate voi împlini 25; iar poimâine voi fi un bătrânel simpatic de vreo 9 ani, că de, voi da și eu în mintea copiilor odată și odată, dacă n-am făcut-o cumva. Am mai parcurs și alte etape ale vietii, cu fiecare încăpățânare de a mă revedea în oglindă, însă nu vă spun nimic altceva despre ele din cauza ridurilor din suflet. Am ca referinte "Pasărea din tâmple", "Evadările unui poet domestic" și puteti liniștiți să mă strigați cu apelativul "Bă, Bogdanule!" Și o cărticică mai nouă ”Poetul se duce. Poemul seduce...” Am cochetat și cu proza "Life. Love. You!" mai mult din curiozitatea de a vedea dacă am atracție față de ea, și ea față de mine....
592 poezii, 0 proze
Monica Dinu
Gresesc mai mereu si ma impiedic in nimicuri,plang cand vad atata ura si atata ingnoranta in jurul meu...ce e mai rau...le pun pe toate undeva adanc intr-un locusor ...undeva in suflet...o suma de lovituri si de atacuri directe ma pot duce la o depresie crunta pentru ca asta sunt eu!In rest...ce se vede din mine:o fata vesela si sociabila ,deschisa sprea orice,plina,plina de viata.Urmeaza sa vedeti voi ce simt de fapt sub aceasta masca a fetitei mereu bine dispuse.
2 poezii, 0 proze
FLORIN LEAHU
M-am nascut pe 12 iulie 1985.Dar asta sigur nu va intereseaza :) Am urmat scoala primara in perioada 1992-2000 la Sc. Gn. 117 din Bucuresti, iar liceul in perioada 2000-2004 la COLEGIUL NATIONAL "GH. AIRINEI" din Bucuresti, mai cunoscut sub titulatura de PTTR. Acum sunt, nu intamplator, student in anul II la Litere tot in bucuresti, bineinteles. Cele mai importante momente din viata mea (si bune si rele!) au fost reusita de a lua premiul I la olimpiada de limba romana, faza pe municipiu, pe cand eram in clasa a IV-a, si moartea mamei mele cu un an mai devreme pe cand eram doar in clasa a III-a. in rest nu sunt prea multe de spus despre mine: imi place sahul, muzica, volei-ul si, bineinteles, poezia. Sunt un romantic incurabil si viitoarele mele poezii de pe acest site vor dovedi din plin acest lucru.
29 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...
0 poezii, 0 proze
CIND, FARA ROST, NE IROSIM
de Mirela Dragan
AM PIERDUT INCEPUTUL DE DRUM, FIRUL ALB DUPA CARE MERGEAM IN LABIRINT, URMA PAȘILOR TAI NEVAZUTI, AM PIERDUT PRIMA CLIPA, PRIMUL CUVANT. RATACESC FARA NOIMA PRINTRE LUCRURI CARE NU-MI APARTIN,...
O lene frenetică
de Corneliu Traian Atanasiu
Totul a pornit de la o stare lirică. Am scris, cum se întîmplă, impulsiv, sfidînd, provocînd, bravînd: Cineva trebuia să-și dea seama că lenea nu trebuia irosită Cineva trebuia să renege trufia...
De brevitate vitae (Despre viața scurtă)
de Lucius Annaeus Seneca
Nu avem la îndemână puțin timp, ci pierdem foarte mult timp! Viața este destul de lungă și ne-a fost dată din belșug pentru înfăptuirea celor mai înalte lucruri, cu condiția să știm să ne-o chibzuim....
Privește și învață !
de REMUS BRAD
Privește și învață de la flăcări că tot ce arde în vatră ajunge scrum, iar de la frunzele usucate că vântul soarții spulberă destinele amestecându-le cu praful de pe drum. Privește și învață de la...
Pe culmile disperării (2)
de Emil Cioran
TOTUL N-ARE NICI O IMPORTANÞÃ Și ce importanță poate să aibă faptul că eu mă frămînt, că sufăr sau gîndesc? Prezența mea în lume va zgudui - spre marele meu regret - cîteva existențe liniștite și va...
Maria Tirenescu - Amprente
de Corneliu Traian Atanasiu
În ciuda faptului că publică un volum de numai 50 de pagini*, cuprinzînd puțin peste o sută de poeme, Maria adună în spațiul său extrem de multă poezie. Și asta nu doar pentru faptul că selecția a...
Temnița frigului
de Popescu Valentin
Temnița frigului ACTUL I VOCEA (stă singură în beznă) Vocea: Iarăși beznă, oare nu am pătimit destul ? Nici un răspuns. Vocea: Ce soartă mașteră și rea ? Nu-i nimeni în preajmă. Oare i-am omorît pe...
Scrisori netrimise (17)
de Florentina-Loredana Dalian
Se apropia ziua în care trebuia să mă întorc în țară și deja începusem, cu o apăsare crescândă, să număr zilele, când vestea a venit ca un trăznet într-o seară. Întorcându-se de la lucru, fără a...
