Poezie
CIND, FARA ROST, NE IROSIM
1 min lectură·
Mediu
AM PIERDUT INCEPUTUL DE DRUM,
FIRUL ALB DUPA CARE MERGEAM IN
LABIRINT,
URMA PAȘILOR TAI
NEVAZUTI,
AM PIERDUT PRIMA CLIPA,
PRIMUL CUVANT.
RATACESC FARA NOIMA
PRINTRE LUCRURI CARE
NU-MI APARTIN,
PRINTRE RANDURI SCRISE DE ALTII,
NU MAI BUNI,
DOAR MAI BATRANI,
NU MAI SATUI,
CI DOAR NEMILOSI.
NU MA PLANG,
NU MA DOARE IN SUFLET,
NU MA ROG,
NU MAI ARD.
DOAR ASTEPT.
DOAR RESPIR SI MA-NTREB
DACA EXISTA CUMVA,
UNDEVA,
UN SEMN.
SI TE CAUT.
011.899
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mirela Dragan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Mirela Dragan. “CIND, FARA ROST, NE IROSIM.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mirela-dragan/poezie/195/cind-fara-rost-ne-irosimComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
A
AAnonim
draga blue,am o vaga banuiala ca esti acea pe care eu o cunosc,oricum ,oricine ai fi,scrii foarte frumos!m-am regasit in multe si poeziile tale,in asta in mod special.felicitari inca o data!si..un pupic!
0