Poezii

Deocamdată stăm suspendați Linii negre cu spatii albe goale Se uita la noi Sunetele vin singure și se așeaza pe portative Fără grijă, fără efort. Ne privim in oglinzi Corzile lungi se intind

Ne jucam cu literele: Tu ai adunat toate vocalele la un loc – Elegante, subtiri, parfumate - Cu varful unghiei le impingi inspre mine razand, Doar atat cat sa-mi musc disperat buza de

Aceste pietre ascutite rece Pe care ne-am cladit cu truda casa Din lutul gras de-atatea generatii de stramosi Ce si-au lasat in iarba tineretea. Aceste drumuri oarbe, obosite De-atata umblet si

Lasa-ma sa-mi asez ochiul ostenit Pe aceasta fila colorata Ca pe un asternut de frunze uscate, Fosnitoare. De data asta calatoria a fost lunga, Tarmurile neprimitoare si reci, Sunt obosit

Cadem in acest univers paralel Sufocati de graba dizolvarii Cu spaima ca maine va veni prea repede Imitand banalul inca o data. Suntem inconjurati de oase si dinti, De incheieturi trosnite si

Hei, batrane, ce vant te aduce pe aici? In apele mele canta sirene Si cresc Armate de pesti si corali. Pe stanca, uite, castele se-nalta Si-n soare pasc turme Si iarba pe tarmuri e verde Si

Am parasit drumul de piatra, Pasul egal, linia dreapta, Semafoarele, Indicatoarele, Orarele, Calatorii cu autobuzul, Cadenta, Frecventa, Intersectiile, Toate semnele bizare Vopsite

M-am asezat in scaunul acesta de iarba. Astept sa inceapa spectacolul promis Si nelinistea ma imparte in linii verticale Care se iau la intrecere cu razele reflectoarelor. Stau aproape nemiscata,

Pastrez cu incapatanare Amintirile patului cu portocale Rasturnate indecent Colorate si umede in carne Si lampa de veghe Cu ochiul ei galben lenevos Si rascolirea fosnitoare A asternuturilor

Privirea, da, sageata din ochiul rau Ascunsa dibaci intre genele ude Ea, da, ea te-a tradat, mincinoasa, Albastrita de furie, cu fustele ridicate obscen. Uita-te si acum la fel ca

Sunt aici de catva timp: Talpile spalate cu vin imi stau marturie Si palmele uscate, patate de ceara Si ochiul inchis sub moneda de-un leu. Simt prezenta intunericului, Mirosul pamantului

Cuvinte nespuse stau iar cu mine la masa. Le-am facut loc printre cutite, cerneluri si foi, Ba chiar am scos primitor din dulap ziarul de joi, Un strop de absint, lumanari si-o patura

La fereastra mea intunericul isi roade unghiile. Negrul de-afara ma pandeste in fiecare noapte cu aerul ca are ceva de spus, ceva important care nu sufera amanare. Il ignor de fiecare data, n-am

Si e iar iarna pe ulita inimii mele Si nameti albi mi se aduna pe suflet Si frigul ma roade pana la os Si musca din mine bucati de carne Obosita. E iarna si Doamne, cat frig, In lumea asta mare

Azi cineva mi-a calcat iar pe suflet E a treia oara saptamna asta Si e numai vina mea fiindca Uneori, obosesc sa-l tot car dupa mine Desi mi-am cumparat un rucsac nou Confortabil destul Ca

Imi amintesc si-acum umbrele serii Patrunzand prin fereastra ingusta Asezata oblic, intre podea si plafon, Ca un ochi de pisica salbatica Lucind mieros in asfintit. Imi amintesc si parfumurile

Nenorocosi cum suntem, Iar am ajuns tarziu Si, de pe soclul lui inalt, Dumnezeu ne face semne Cu degetul aratator De care, inrosita de toamna, Sta agatata o frunza moarta. Tu, ceva mai

Uneori te pierd in vise Si-atunci mainile mele te cauta Bezmetice, intinse in negura noptii. Uneori te pierd in lacrimi Si-atunci ochii mei te cauta Orbi la nelinistea lumii. Uneori te pierd in

O lacrima, Ca o ploaie, Ca un rau, Ca nimic altceva, Ma inneaca.

Linistea izvora din tine, Din degetele tale prelungi Care, din cand in cand, Obosite, Se odihneau pe clapele pianului Din salon.

Inelul de logodna l-ai primit in palma dreapta zalog. Numai pasii tai stiau insa Cata libertate cuminte pierdeau Disperati.

Sa mai murim o data impreuna Femeie-a nimanui si-a tuturor, S-aducem jertfa zeului Amor Un kil de vin si-o mana de tarana. In albe valuri de roua te-nfasor, La ceasul orb cand sorii se

Imi intorc pasii spre tine. Pe marginea indoielii tes Fire de asteptare. In ochi iti port umbra Si-n palme conturul. Imi intorc cuvintele spre tine Ca sa te pot impiedica Sa ma uiti.

Ascunde-te in floarea de castan, Si-atunci pomul te va gasi, Fruct rotund, inchis intre spini, Si cu zgomot Mi te va reda toamna de toamna.