"Către starea unui altfel de sine" – 22002 rezultate
0.05 secundeMeilisearchjifcu oana maria
e greu sa scrii o biografie cand inca esti prea tanar pentru a sti exact cine esti..caci viata nu e un roman.nu admite retusuri shi paragrafe sarite...inca ma caut, in aceasta lume al carei singur echilibru este in cadere..ma descopar in fiecare zi, dar mereu sunt altfel..regasesc in mine mai multe universuri..nu stiu care e al meu cu adevarat..incerc sa colorez lumea in nuantele sufletului meu, sa nu imprumut lumini shi umbre impersonale..nu ma deranjaza norii, ii acopar cu palma, iau din cer numai seninul..dar cateodata tot cerul e acoperit de nori..shi atunci cred in ingeri..o stare de spirit lipsita de intrigile materiei, dar creeata pentru sufletul ei..asa cum zicea zarathrustra:"sunt lumina...de-as fi intuneric"..voi continua sa ma caut..cine stie?!..poate ca intr-o zi ma voi gasi, asteptandu-ma la umbra unei stele moarte cu miros de inghetata de vanilie..
9 poezii, 0 proze
DGDan Giosu
REPERE, Nr.116 29 ianuarie - 5 februarie 2002 Vine o vreme în viața unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărțile mai sunt în stare să calmeze și să liniștească tot ce au tulburat ceilalți. Și când spunem cărți, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu ușurință să fie încadrat la optzeciști de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor și absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul. Ioana BRADEA Un prozator neobișnuit Proza poeților sare de obicei peste cal. Și fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate...
0 poezii, 0 proze
FKFranz Kafka
Scriitor S-a nascut pe 3 iulie 1883 la Praga, într-o familie evreiasca, fiu al comerciantului Herman Kafka si al Juliei Kafka, nascuta Loewy. Limba materna a lui Franz Kafka, în care a si scris mai târziu, era totusi germana, ca la ca. 10% din populatia ora*ului Praga în acea epoca. Dupa absolvirea liceului german, a studiat Dreptul, apoi a lucrat un timp la tribunalul din Praga si mai târziu ca avocat la o companie de asigurari (1908-1922. A parasit doar rareori Praga, traind intr-un "cerc strâmt" pâna catre sfârsitul vietii. In 1909, publica primele sale schite de proza în magazinul literar Hyperion, care aparea la München. Îmbolnavindu-se de tuberculoza (1917), a fost internat într-un sanatoriu din Italia. Starea sanatatii lui se agraveaza si, începând din 1922 nu mai poate lucra. Un nou tratament în sanatoriul din Kierling în apropierea Vienei ramâne ineficace. Franz Kafka moare în ziua de 3 iunie 1924. Dupa moarte, opera sa literara, care ramasese în cea mai mare parte inedita, a...
42 poezii, 0 proze
ATAlexandru Mălin Tacu
Alexandru Mălin Tacu, fiul unui bibliotecar fost deținut politic și dizident cunoscut în perioada dictaturii comuniste, s-a născut la Onești la 19 noiembrie 1969. A făcut studiile liceale, până în clasa a XI-a la Liceul “Mihai Eminescu”, Iași. La vârsta de 9 ani, Mălin debuta în “Cronica” cu prima poezie. A fost apoi laureat al mai multor concursuri de literatură, a publicat în ziare și reviste, a citit deseori în cadrul emisiunilor culturale radiofonice. Cu o conformație fizică atletică, bazată pe o stare a sănătății care nu prezenta nici o urmă de îngrijorare și care nu prevedea evenimentele ce aveau să urmeze, în seara de 21-22 decembrie 1986, s-a prăbușit într-o comă stranie. În urma unui telefon pretins din partea familiei, a fost scos de sub terapie intensivă de la Spitalul de urgență și plimbat pe străzile Iașului. A murit în mașina Salvării la ora 2,17 minute. La câteva săptămâni după aceea de la Ministerul de Interne, i-a sosit pașaportul pentru plecare definitivă în Statele...
65 poezii, 0 proze
NGNicolas Guillen
Nicolas Cristobal Guillen Batista s-a născut la 10 iulie 1902 la Camguey, Cuba, ca fiu al jurnalistului Nicolas Guillen Urra și al Argelei Btista Arrieta. Tatăl este ucis, în 1917, în cursul reprimării unei revolte, eveniment tragic, care va aduce familia intr-o stare de cumplită mizerie. Mama va lupta din răsputeri pentru a asigura supraviețuirea familiei. Tânărul Guillen absolvă liceul în 1919, începe să publice versuri și să colaboreze cu articole la câteva publicații, printre care se numără și revista \"Camaguey Grafico e Orto\". Frecventează, din 1922, cursurile Facultății de drept ale Universității din Hvana, pe care le abandonează repede datorită atmosferei ostile din facultate. Întors la Camaguey, Guillen conduce o anumită perioadă revista \"Lys\" și este corector și redactor la jurnalul \"El Camagueyano\". În 1926 se întoarce la Havana, unde reușește, grație unui prieten, să lucreze la Secretariatul General al Guvernului. În această perioadă își consolidează interesul pentru...
1 poezii, 0 proze
Ion Neculce
ION NECULCE (1672-1745) Ion Neculce si-a scris letopisetul [Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija Voda pina la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat] dupa anul 1732, adica el apartine sec. al XVIII-lea. Opera lui insa continua sirul marilor cronicari din secolul precedent. Prin continutul ei, ca si prin forma, prin conceptia de care este patrunsa, ea nu se apropie nici de opera erudita a lui Dimitrie Cantemir, nici de compilatiile putin reusite a[le] cronicarilor din sec. al XVIII-lea. Nici unul din cronicarii nostri mari si mici ai epocii n-a stiut sa-si imbrace gindul si sentimentul intr-o haina mai aleasa a graiului stramosesc ca Ion Neculce. Letopisetul lui este dovada cea mai stralucita ca limba poporului nostru este in stare sa redea sentimentele omenesti si cele mai gingase, sa ne zugraveasca pictural orice imagine si sa ne povesteasca cu toate amanuntele intimplarile trecutului. Sinceritatea si marea pricepere a lucrurilor, durerea pentru nevoile altora, iubirea calda...
0 poezii, 0 proze
TTTristan Tzara
Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moinești - d. 25 decembrie 1963 Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist evreu român, născut în Moinești, România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură. In 1912, pe cînd era incă în liceu, publică Revista "Simbolul" împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea, cu binecuvîntarea lui Alexandru Macedonski și ajutorul lui Iosif Iser. In această perioada semnează cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai tîrziu in Tristan Ruia și în final Tristan Tzara. In realitate numele de "Tristan" nu e ales pentru rezonanța particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner - o referință importantă pentru simboliștii care l-au influențat puternic pe tînărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului...
110 poezii, 0 proze
AMApostu Mihaela
NU o sa insirui pe unde am fost si ce am facut. Pentru multi oameni a isi spune biografia e un lucru foarte simplu, mie mi-au luat 31 de ani ca sa pot raspunde la intrebarile, unde te-ai nascut?,cine sunt parintii tai? esti casatorit sau nu?, aveti copiii?, care e starea dvs. de sanatate?. Si inca nu am raspuns la toate intrebarile sau doar jumatati de raspuns. Cata munca si suferinta poate insemna sa aflii cine esti. Iar logoreea din scris se explica prin faptul ca eu nu vorbesc despre mine in viata de zi cu zi cu oamenii si toate cuvintele nerostite au iesit intr-o logoree in poezie, pentru ca nu am facut lucrul asta de ani de zile.... Semnele de punctuatie atat de multe, is pentru toate sentimentele, simtamintele, trairile, exprimarile care nu le-am exprimat poate nici macar la nivelul limbajului trupului. Iar cuvantul "cur" nu mi-a placut niciodata cum suna. Viata mea a fost plina de contradictii, de lucruri, intamplari pe care nu am reusit sa le inteleg, sau le dau un sens. Si...
12 poezii, 0 proze
Munteanu Adina
Scrisul este o pasiune a mea prin care imi eliberez spiritul fie ca e trist vesel sau nepasator! Totul depinde de starea in care ma aflu. Contrar poeziilor mele sint o persoana foarte fericita si optimista, si sper ca versurile ce le-am scris sa va placa.
22 poezii, 0 proze
nichifor iuliana
Poeziile mele reprezinta starea sufleteasca pe care o am in momentul de inspiratie. Chiar daca plang, chiar daca rad, tristetea din poeziile mele nu o pot inlatura. Mi-e dor de o fericire pe care nu am trait-o niciodata, de o fericire care sa ramana si care sa-mi inlature tristetea din suflet si din poezie. Iuliana
5 poezii, 0 proze
Către starea unui altfel de sine
de Marius Marian Șolea
Către starea unui altfel de sine Viața mă smulge cu gheara din mine însumi și periculos îmi citează din memorie cuvinte pe care nici piatra nu le-a știut vreodată, dorind să mă învețe aceleași...
A întelege altfel sinele
de Ionescu Miki-Dan
A înțelege altfel sinele de Dan Ionescu Pe limba veritabilă a sufletului vorbește Crișu Dascălu în volumul de lirică Algonauții (ed. David Press Print, Timișoara, 2011), autodefinindu-se un monstru...
Partida de șah...
de Cătălin Angelo Ioan
- Ia loc, Robo! - Da, Stăpâne! Cei doi se așezară la măsuța mică aflată, undeva, într-un colț al „biroului”. Robo avea scaunul său, tare, vopsit într-o culoare metalizată, iar Savantul un fotoliu...
Teodor Dume, o nouă carte:Durerea pietrelor
de Teodor Dume
Dragii mei, După cartea Lacrimi de pe altarul trupului, apărută în urmă cu o două săptămâni, azi am deosebita plăcere să vă anunț apariția , la Editura Pim / Iași, a unei alte cărți, Durerea...
„Poezia autentică – practică textuală abilă și provocare pe verticală a sensului”
de florin caragiu
Eugen Serea: În ce sens se mai poate vorbi astăzi de o poezie creștină? Nu este o contradicție în termeni, așa cum vor considera cei care, în mod tendențios, separă menirea poeziei de exprimarea unui...
Jerbe în clarobscur
de Traian Rotărescu
În preajma săptămânii patimilor, pentru a prilejui parcă anticiparea bucuriei sărbătorilor pascale, Cenaclul Agonia a cunoscut o desfășurare într-un mediu contrastant, întunecat, cuprins de gotica...
De la atom la ființă
de Dumitru Sava
Cum poate grăuntele de nisip să cunoască muntele, cum poate picătura de rouă să cunoască oceanul, cum poate frunza să cunoască pădurea, cum poate omul să te cunoască pe Tine, Doamne? Democrit,...
affamati come lupi
de Daniela Luminita Teleoaca
primăvara îşi brusca florile germinaţia firească devenită intempestivă precum o mamă grijulie odraslele proprii le dojenea le grăbea să treacă de „stadiul acesta” şi pomii şi-au mascat frica/ delirul...
Limite
de Paul Pietraru
Am intrat pe portiță rulând încet, privind trandafirii de parcă-i vedeam prima oară, Letiția stătea în foișor cu un pix în mână, l-a lăsat pe masă pornind către casă în timp ce-mi spunea: - Nu s-a...
Limita din stanga a norilor (1)
de Gabriel Nita
Capitolul 1 – Serviciul Făcându-și loc la birou, Athanael Bibliou se aplecă peste tăblia lucioasă de scoarță de nuc și suflă cu grija dunele minuscule de praf așezate pe ea în timpul nopții. Se feri...