"Când urcă bucuria" – 20734 rezultate
0.02 secundeMeilisearchcritica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
IPilorian paunoiu
https://www.facebook.com/pages/Ilorian-Paunoiu/676881582388949 M-am născut în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, pe Valea Luncavățului, aproape de Pădurea Cotoșmanei. Părinții mei, Păunoiu Constantin și Păunoiu Ioana, oameni gospodari, m-au crescut cu dragoste și într-un mod cu totul special; mama mea, care nu mai este - a decedat în 3 februarie 1999 - mi-a dat o educație religioasă bazată pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru mi-a marcat viața și creația literară. Mama m-a adus pe lume în noaptea de 13 spre 14 decembrie - oficial în certificatul de naștere este înscrisă data de 14 decembrie - în anul de grație 1965. Bucuria ei de a mă fi adus în lume a fost umbrita în jurul vârstei de 7 ani, când o boala ciudată, o neputință de neînțeles, începea să-și facă apariția: la început cu febra musculară, apoi cu rămânerea în urmă la orele de educație fizică față de colegii de școală primară. A început de atunci calvarul existenței mele, calvar și mântuire totodată....
90 poezii, 0 proze
MGManolescu Gabriel
Eu sunt ceea ce sunt.O strofa dintr-o poezie.O lacrima de tristete si bucurie.Sunt aici dar sufletul meu traieste printre stele.Visele mele sunt ale sufletului meu.Corpul doar le intretine.Gandurile mele sunt mostenirea trecutului si al educatiei mele.Tot ce am strans pana acum e tot ce am mostenit de la strabunii mei.de la bunici si parinti.Sunt o apa care curge din munte si s-a varsat in Olt iar din Olt a urcat pe dealuri prin paduri spere un loc mirific unde eu mi-am trait copilaria cu bune si rele cu jicniri de la oameni si cu zambete de la ei cu multa ,multa suferinta a mamei mele...si a tatalui meu.Din toate acestea sunt eu Un ghem de pamant plin de viata...iar mai tarziu ma voi cobora in pamant iar dim mine se va hrani un liliac cu flori albastre.Sufletul meu se va ridica din nou la stele iar eu voi citi din cand in cand din zambetele voastre cuvintele din versurile mele.
7 poezii, 0 proze
DAdascalu alexandra
Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...
30 poezii, 0 proze
LMLucian Munteanu
LUCIAN MUNTEANU Pseudonim: Noru Silvan Născut la 4 noiembrie 1933 la Sibiu. De religie greco-catolică (după mamă). Școala primară mixtă „Ion Angelescu” din Sibiu. Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (1951). Licențiat al Facultății de Medicină Generală din cadrul Universității „Iuliu Hațieganu”. Medic-șef al Școlii Militare de Ofițeri din Oradea, până în 1966, când renunță la calitatea de ofițer medic, redevenind civil. Urcă treptele profesionale până la gradul de medic primar, câștigând competență în Balneo-Fizioterapie și Recuperare medicală (Băile Felix 1972-1982), apoi în Geriatrie (până la pensionare, în 1995). Susține că a învățat Medicina, nu a tocit-o. Cunoaște mai multe limbi. Colaborator, cu epigrame, poezii, eseuri, traduceri, interviuri, aforisme, conferințe, semnate cu numele propriu sau cu pseudonimul Noru Silvan, la radio, TV, în diverse publicații din țară. Membru fondator al Clubului Umoriștilor Bihoreni, al Cenaclului Epigramiștilor „Cincinat Pavelescu” din...
14 poezii, 0 proze
AMalexandru matei
Lacrimi, in fond... A trecut atata timp de cand cu ura Si pistolul in mana ai strigat :"va urasc pe toti in mod egal!" Si-ai tras... regreti? A trecut atat timp de cand tot rogi un zeu sa-ti fie tata Dar tatal te inseala... te ucide... te sugruma. A trecut atata timp de cand sangerezi cuvinte fara sens De cand in oglinda nu ti se mai arata chipul De cand inima ei e stearpa.... Si te doare si tipi... inspaimantat... Dar, ce ciudat, te-ai injunghiat! Incruntare... curmare? cine stie VIATA, lacrimi, in fond..
25 poezii, 0 proze
MDMonica Dinu
Gresesc mai mereu si ma impiedic in nimicuri,plang cand vad atata ura si atata ingnoranta in jurul meu...ce e mai rau...le pun pe toate undeva adanc intr-un locusor ...undeva in suflet...o suma de lovituri si de atacuri directe ma pot duce la o depresie crunta pentru ca asta sunt eu!In rest...ce se vede din mine:o fata vesela si sociabila ,deschisa sprea orice,plina,plina de viata.Urmeaza sa vedeti voi ce simt de fapt sub aceasta masca a fetitei mereu bine dispuse.
2 poezii, 0 proze
GPgiovanna paraschiv
m-am nascut in Romania,in Bacau..la varsta de 17 ani m-am mutat cu parintii mei in Israel..intotdeauna am avut o pasiune pentru arta..sa desenez..sa pictez ..sa compun... imi plac limbile straine,deocamdata stiu engleza,ebraica si italiana.. imi place sa invat..sa cunosc..sa stiu idolul meu este Michelangelo...el si-a trait viata si si-a dedicat-o artei.. vreau ca in urma mea cand nu am sa mai fiu sa ramana ceva...ceva care sa dovedeasca existenta mea pe pamant..
2 poezii, 0 proze
ZZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
DADuta Ana-Maria
În urmă cu aproape zece ani am pus pixul în mână pentru a scrie o poezie pe o bucată de hârtie udată de lacrimi. Niciodată n-am uitat-o dar totuși niciodată nu mi-am dorit s-o fac publică. Dacă atunci am scris din instict, aproape involuntar, acum scriu când am timp liber, de multe ori noaptea, cufundată în gânduri și dorințe.
5 poezii, 0 proze
Când urcă bucuria
de Silviu Somesanu
De ce îmi preziceţi o iarnă în oase? O curgere continuă din streşini când urcă bucuria prin mine rotund şi-mi iau inima în mâini şi o ascund în piept, o fac să simtă primăvara cum ne acoperă cu...
baby inventator
de dorin cozan
Iată, stau față în față cu dragostea, ca înaintea clapelor unui pian așezat în Gara de Nord în beznă totală când, din greșeală, degetul meu rămâne singur cu umărul ei în foșnetul vorbelor, în...
”Unde mergem noi, domnule?”
de Daniel Bratu
Mergem încet, spre Marele Hazard, în liniștea de dincolo de lege, pe unde zboară îngeri cu ciomege, pe unde-n ape ruguri ne mai ard. Ne ducem simplu, fără de-a alege spre care căi din nou, în care...
Erorile și reușitele 13,14,15,16
de razvan rachieriu
Erorile depreciază statutul vieții, îi terfelesc blazonul și îi desacralizează totemurile și artefactele, profanând concepțiile și preceptele înnobilării. Erorile infiltrate în vocație dacă sunt...
Concert estival
de Nicolae Diaconescu
• “Unde sunt zàpezile de altàdatà?” Și chiar clasicele frumoase anotimpuri ce ne îmbogàțeau în fiecare an viața cu caracterul specific fiecàruia, cu bucuria de a recunoaște trecerea vremii prin...
Păcătosul
de Ioan-Mircea Popovici
Nu, nu, nuuu De trei ori, nuuuu Nu-ţi consuma existenţa Cu căutarea absolutului Atingerea absolutului este ca şi când Ai atinge centrul cercului cu circumferinţa sa Din labirintul cu naşteri şi...
Lacrimă luminoasă. Etern și efemer
de razvan rachieriu
Iubirea e o provocare un privilegiu și o aristocrație a sentimentelor se poate desface în eflorescențe de succes înmiresmând spiritul ce virează înspre eros sau se poate surpa în eșec când discordia...
Frământare
de Daniel Puia-Dumitrescu
aprindeam scântei de tine în palme-mi aureole de pe tarabe adunate printre lacrimi de sfinți gânduri interzise cerurilor de noi mi-ai luat visele între pleoape în șoaptă două nopți de fecioară oarbă...
Lacrimile trandafirilor
de Radu Lupu
Lacrimile trandafirilor S-au cunoscut pe internet. El era în cautarea unei prietenii, ea era pentru prima data. Au conversat pentru câteva ore bune, pâna când noaptea s-a asezat peste oras...