Nicolae Crevedia

Nicolae Crevedia este pseudonimul lui Nicolae Cârstea. S-a născut la 24 noiembrie 1902 la Crevedia Mare, fostul județ Vlașca (actualmente județul Giurgiu), de unde și-a luat și pseudonimul de Crevedia și a decedat la 5 noiembrie 1978, la București. A fost un prozator și poet român, care a valorificat limbajul dialectal. S-a remarcat de-asemenea ca epigramist de valoare. În poezie e de substanță oarecum argheziană-eseniană, în timp ce proza e influențată de stilul lui Minulescu. A fost tatăl secret al lui Eugen Barbu. Opera: Epigrame, București, 1930; • Bacalaureatul lui Puiu, București, 1933; • Bulgări și stele, București, 1933; • Dragoste cu termen redus, București, 1934; • Buruieni de dragoste, București, 1936; • Maria, București, 1938; • Dă-mi înapoi grădinile, București, 1939; • Versuri, București, 1968; • Vinul sălbatic, București, 1977. Antologii • Antologia epigramei românești, introducerea editorului, București, 1933 (în colaborare cu A.C. Calotescu-Neicu); • Epigramiști...

10 poezii, 0 proze