Rahatul drepturilor de autor

\"Ana are mere\".\"Gelu are pere\". \"Frumoasă este patria noastră\". Cred că au fost câteva zeci de milioane de români care au parcurs la vremea respectivă aceste propoziții. Dar ciudat- nu cred că autorii Abecedarului și-au pus vreodată problema să se îmbogățească pe seama școlarilor de clasa I. Drepturile de autor, așa cum sunt ele anvizajate de către legea românească și de către nenumăratele HG-uri, asociații (gen ORDA,BSA, etc.) reprezintă la ora actuală cea mai urâtă formă de manifestare- nu a unui capitalism sălbatic ci a unei hărpăreții tipice. Am agățat cele mai proaste legi existente în străinătate- bănuiala mea tinde către legile SUA - și le-am transpus nedigerate, nemestecate în spațiul mioritic. SUA este țara unde se poate orice. Acolo mătușa SUE (judecată) este preferata oricărui american- fie că a descoperit șurubul sau periuța de dinți pentru purcei, a fost călcat pe picior de o muscă sau jignit de culoarea curcubeului. Culmea este că SUA funcționează cu această masă de avocați (bancul meu preferat- OSAMA răpește convenția avocaților din SAU și amenință că dacă nu i se vor îndeplini doleanțele dă drumul la 20 de avocați pe oră). Avocații din SUA au un teren extraordinar de propice de manifestare relativ la drepturile de autor. Ei dau în judecată pe toată lumea pentru cel mai mic fleac- de aici scârboasele campanii ale RIA împotriva utilizatorilor de bit torrent și tot de-aici licențele software care nu îți dau voie să faci absolut nimic cu software-ul tău.Dar noi nu suntem SUA. Noi suntem o țară săracă și relativ înapoiată unde câțiva fraieri au căzut în plasa rechinilor lacomi și au fost foarte încântați de legea drepturilor de autor. Și ce-a ieșit ? Raiduri după raiduri ale poliției la cămine după infractorii cei mai periculoși din lume- studenții amărîți care folosesc și ei un soft pirat- oameni arestați, calculatoare aruncate pe geam, etc. Un 1907 modern. Să precizăm câteva lucruri. Pentru cei care plâng cu lacrimi de crocodil pe seama săracilor autori morți de foame din cauza piraților cei răi- trebuie să o spunem răspicat- drepturile de autor nu îmbogățesc atât autorii cât editurile, casele producătoare de muzică și firmele software. Autorul concepe ceva- să spunem referenul \"ubi,dubi, dubi, da\". Această măreață operă este cântată de solistul X și imprimată pe un CD care se vinde- rezultând niște sume de bani pentru solist și pentru autor. Acestea ar fi, în mod normal, drepturile de autor. La fel și un autor de carte- care și-a tipărit lucrarea, a vândut-o în n exemplare și a luat drepturile pe ce a vândut. Nimeni n-ar avea nimic de obiectat până aici. Nerușinarea vine în momentul în care pentru \"ubi,dubi,dubi, da\" ceri bani nenorocitului de șofer de autobuz care a pus melodia în cursă. Nerușinarea vine atunci când acuzi de nerespectarea drepturilor de autor pe cineva care îți citește lucrarea la bibliotecă sau pe Internet. Nerușinarea vine. Nerușinarea românească nu ține seama de un singur lucru- spre deosebire de statele civilizate puterea de cumpărare în România este mult mai mică. La 5000 de lire sterline salariu un CD de 15 lire nu este o achiziție ruinătoare. La 600 de RON salariu să dai 40 de RON pe o carte este dureros. Dar marii porci care veghează la drepturile de autor nu sunt interesați de creșterea nivelului de cultură- sunt interesați doar de profitul lor porcesc. Luăm cazul editurii H. Directorul editurii- băiat repede de minte și de mână a fost primul care a considerat cartea un obiect de lux- scoțând cărți la prețuri prohibitive. Același director a făcut un scandal enorm pentru că Ministerul Învățământului nu i-a ales manualele lui scumpe. Nu conta faptul că elevii sunt în marea lor majoritate săraci. El trebuia să se umfle. (Aici dl.L ar trebui reprezentat printr-o caricatură din anii 60- ca un burjui gras care tinde să explodeze). Evident că totul este făcut în disprețul consumatorului. Nu contează că studentul sărac va jindui în fața vitrinei cu pofta unui flămând în fața mesei îmbelșugate- directorul cel șmecher spune că cultura e doar pentru cei aleși (și cu portofelul gros). Este imoral să vrei să te îmbogățești dintr-un cântec. Este imoral să vrei să ții sub lacăt o idee- pentru a-ți aduce ție profit. Este imoral să vrei să te îmbogățești dintr-o carte. Și tuturor acestor osânze ale tranziției spre o societate mai bună le-aș spune \"Să crăpați cu foamea în gât ! Ideile, gândurile sunt libere !\"