"Azi s-a făcut deodată mult prea frig" – 20126 rezultate
0.08 secundeMeilisearchIssa
S-a nascut in satul Kashiwabara, situat in provincia Shinano, cunoscuta in ziua de azi drept prefectura Hagano. Numele sau era Yataro, fiind primul fiu al unui fermier, supranumit Kobayashi. Pe cand avea trei ani, ii moare mama, ramanand spre a fi crescut in grija bunicii. 5 ani mai tarziu, tatal se recasatoreaste, noua sotie purtandu-se intr-adevar ca o mama vitrega fata de micul Yataro. La 14 ani ii moare bunica, anul urmator plecand la Edo (actualul Tokyo). Nimeni nu stie ce a facut urmatorii 10 ani. Il regasim la varsta de 25 de ani ca membru al scolii de haiku \"Chikua\", sciind sub pseudonimul Ykio. Ulterior il va schimba in Issa (Ceasca-de-Ceai). In 1790, devine maestrul scolii \"Chikua\". In 1801 se intoarce temporar in satul natal, unde isi gaseste tatal pe moarte. Acesta il va pune sa promita ca va ramane sa aiba grija de familie, insa din cauza mamei vitrege si a fratelui din aceasta de-a doua casatorie, nu-si va putea tine promisiunea. De-abia in februarie 1813 se...
8 poezii, 0 proze
EHEduard Anton Hazu
Am făcut multe năstrușnicii la viața mea și multe ar părea interesante pentru unii temerari în explorarea vieții din trecutul apropiat, parcă mai plină de sevă, mai ales că lumea de azi are mai puțină substanță, mai puțină adâncime. Totuși, cel mai important lucru din viața mea mi s-a părut "ÎNTOARCEREA LA CREDINȚÃ", ca fiind cea mai motivată formă de existență. Din acel moment am început să înțeleg lumea, locul meu, raportarea la divinitate. A mai fost de ajuns un imbold lumesc, o încurajare și ... am început să scriu. Mai sunt încă oameni minunați și mi-am propus să scriu despre ei așa cum i-am perceput eu. Intotdeauna m-au impresionat oamenii speciali, oamenii daruiți și dăruiutori. Simt că sufletul meu vibrează pe fregvența oamenilor desăvârșiți, ceea ce mă face să cred cu adevărat că în adîncul conștiinței noastre există implantat, de la "Facere", cipul acelui om desăvârșit care a existat candva în Gradina Edenului - Adam. Trebuie să înmulțești darul Domnului în toate. Dacă ști...
2 poezii, 0 proze
JLJemna Ramona Laura
Luni Sunt singura in camera. De fapt, sunt iar singura...in viata. Pentru a cata oara? Ce rost are sa mai fac fac socoteala? Important acum e prezentul. Scaunele " tac ", nu scartaie nici unul. Cand spui "sunt doar cu mine", in interiorul tau doresti sa fi pronuntat acest cuvant pentru ultima oara. Vrei ca semnificatia, incarcatura lui s-o uiti cat mai repede. Si vin ploi...si sterg o parte din cenusiu. Iar apoi...dupa ploaie rasare soarele si purifica atmosfera. Da...dizolva semnificatia tristetii. Mi-am scos un sandwich si mananc. Ma cauta cineva...dar nu pot sa raspund. De ce? Pentru ca azi doresc sa stau de vorba doar cu "tine", cu trecutul pe care vreau sa-l uit. Pe care faptele-l pastreaza, dar pe care l-am ascuns in mine. Si care m-a facut sa ma simt uneori atat de singura, singura...chiar cand eram inconjurata de atatia prieteni. Trecutul..."taci", as vrea sa-i raspund iritata eului meu! Si totusi el are dreptate. Ar fi fost bun de geolog. Sapaturile lui duc totdeauna la...
2 poezii, 0 proze
ECEmil Cioran
EMIL CIORAN s‑a nåscut în 8 Aprilie 1911 la Råsinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran — preot în Råsinari — si al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventeazå, începînd din 1921, Liceul Gheorghe Lazår din Sibiu, oras în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 si 1932 urmeazå cursurile Facultåtii de Litere si Filozofie din Bucuresti. În ultimul an de facultate publicå articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Îsi încheie studiile universitare cu o tezå de licentå asupra intuitionismului bergsonian. În acelasi an (1932) se înscrie la doctorat, sperînd så obtinå astfel o burså în Franta sau Germania. În 1934 îi apare prima carte, Pe culmile disperårii, pentru care i se conferå Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati. Va mai publica încå patru cårti în tarå, înainte de a se stabili definitiv în Franta. Între 1933...
0 poezii, 0 proze
proca bogdan constantin
Mă numesc Bogdan Proca. De profesie sunt Medic veterinar.Pasiunea mea este scrisul,in principal poezia.Sunt o fire retrasă însă viața m-a făcut să trec prin numeroase iluzii ale victoriei in fața morilor de vânt.Sunt un Don Quihote sau acela care o viață a văzut caii la fereastră.Sau, de ce nu,un bastard precum Matei Caragiale.Dar oare cine mai sunt eu azi?...Imi puteți spune cand vine cutremurul?
159 poezii, 0 proze
VMVasile Munteanu
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești via Rucăr; azi moarte. 1971.10.12; născut, iar nu făcut.] ted12mountain@yahoo.com
1960 poezii, 0 proze
BGBogdan Nicolae Groza
doar semne de întrebare îmi pun când trebuie să răspund cine sunt. în rest, un om ce căuta cîndva o lumină si a găsit foc în răceala celorlalți. m-am "justițiabilizat" din când în când, dar asta pentru că am avut cândva posibilitatea de a ma juca de-a juristul. Vârsta variabilă. Când imatură, când prea înaintată. Azi am cam trecut de 40 ani; mâine poate voi împlini 25; iar poimâine voi fi un bătrânel simpatic de vreo 9 ani, că de, voi da și eu în mintea copiilor odată și odată, dacă n-am făcut-o cumva. Am mai parcurs și alte etape ale vietii, cu fiecare încăpățânare de a mă revedea în oglindă, însă nu vă spun nimic altceva despre ele din cauza ridurilor din suflet. Am ca referinte "Pasărea din tâmple", "Evadările unui poet domestic" și puteti liniștiți să mă strigați cu apelativul "Bă, Bogdanule!" Și o cărticică mai nouă ”Poetul se duce. Poemul seduce...” Am cochetat și cu proza "Life. Love. You!" mai mult din curiozitatea de a vedea dacă am atracție față de ea, și ea față de mine....
592 poezii, 0 proze
Vitalyus Maximus Decimus!!!
Daca iubesti intradevar stelele,priveste spre ele si chiar daca ajungi pana la ele,sa nu uiti niciodata ca FERICIREA este mult mai departe!!! Vei realiza cand vei privi inapoi asupa vietii tale ca momentele in care ai trait cu adevarat sunt acelea in care ai iubit si ai facut lucruri in spiritul dragostei...Nu plange pentru ca a apus soarele,lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele.... Azi sunt aici,maine nu se stie,dar poimaine dispar!!!
1 poezii, 0 proze
George Vasilievici
„de o vreme înotai într-un zid. azi ai găsit ieșirea, pe partea cealaltă. eram cu tine când mi-a venit în cap asta: Te iubesc, moarte. Eu tot la tine mă întorc. Viața e doar o simplă aventură. Te iubesc, viață. Eu doar cu tine vreau să fiu. Moartea e doar o căsnicie aranjată. ai râs, tu ai fi inversat strofele. fie, le inversez, întoarce tu zidul”. (Mugur Grosu) A murit George, cu îngerii lui cu aripi de lame de ras care fumează pe la spatele lui Dumnezeu și îi aprind lumânări în față. A murit George, cu copil cu ochi bătrâni, care a privit prea mult în interiorul lumii și a scos de acolo urâtele și frumoasele, fără să aleagă. A murit George, petrecut de necredința prietenilor în dispariția sa... în Săptămâna luminată... „Acum aproape patru ani făceam cunoștință cu George Vasilievici. A trebuit să-mi spună atunci cea mai cruntă veste. Că a murit tata... Nu am putut atunci ajunge acasă și am făcut stenciluri cu Tatăl Nostru în neștire, supravegheat de George, Mugur, Miki, Alina......
0 poezii, 0 proze
george dolphy olteanu
Despre autor. M-am nascut in Bucuresti in toamna anului 1977. Clasele 1-6 le-am facut in bucuresti iar clasa a saptea am terminat-o cu chiu cu vai intr-un sat din teleorman. Am intrerupt scoala pana in anul 1995 cand am absolvit la fara frecventa si clasa a opta. In 1996 am inceput sa lucrez la cotidianul „Tineretul Liber” ca reporter , sectia reporteri speciali. Dupa jumatate de an, a venit Vintu si mi-au facut vant si mie...In 1999 am intrat la searal la liceul „Nichita Stanescu „ din Bucuresti unde nu rezist mai mult de o luna si plec sa lucrez la cotidianul „National” unde am dat concurs si m-am angajat reporter..Dupa numai patru luni plec de la ziar si ma apuc serios de consumul de heroina. In 2001 fac o tentativa de a ma lasa de drog si ma angajez colaborator la ziarul „Azi”..Nu stau prea mult pe acolo si ma intorc, de data asta pentru doi ani, la heroina. In anul 2003-2004 dupa ce sase prieteni au murit iar eu insumi era sa decedez de doua ori, ma las singur de heroina, fara...
1 poezii, 0 proze
Azi s-a făcut deodată mult prea frig
de Cucu Constantin
Azi s-a făcut deodată mult prea frig Prin țesătura norilor, ce s-au trezit la viață Răsare chior un soare mult prea mic Un astru muribund, înfofolit în ceață. În dimineața care se naște prea târziu...
PSEUDOBIOGRAPHIA (Flutur...)
de Irina Bako
Povestea mea incepe luni, dimineata si se termina intr-o alta luni, seara. De fapt viata mea este una, suprapusa peste alta, cele 12 ceasuri de luni ora 6 AM pana orice luni ora 6 PM. Atunci este...
Miercuri
de Oana Petcu
Era bătrân. Ca și când, printr-o lege nescrisă, de la o anumită vârstă, de la un om doar la moarte te aștepți. Sub cireșii cruzi, cu frunza deasă se împart impresii de viață, de ani trecuți cine știe...
Foișorul cu vise - V -
de Emil Iliescu
Caut azi printre ruinele casei ei și încerc să recompun topografia camerelor. Vreau să găsesc locul unde își avea dormitorul. Acolo unde am petrecut în compania muzicii și a albumelor de călătorie,...
Domnul Anghel
de Stan Pruncu
Nu înțeleg nici acum ce s-a întâmplat în zilele alea. Țin minte că mă plimbam pe străzi ca prin vis, fără căști în urechi, ca să pricep în sfârșit ce mi se întâmplă. Eram atent la clădirile pe care...
ticalosul 4
de Larisa Runceanu
* ’’ Te-am decupat din întuneric, iubitul meu Hyperion’’ Tocmai mă întorceam de la servici. Afară era aceiași zi plicticoasă, aceleași mașini, același aer infect. Nici soarele nu mai avea putere să...
Jurnal ascuns developat (II)
de Dragoș Vișan
12 ian. 2008 Născocitorul Un necaz nu vine niciodată singur. În schimb, bucuriile de astăzi sunt născocite de către noi, pentru noi, după cum putem (atenți să nu-i întristăm pe alții). O bucurie mare...
Lumina dimineții de azi
de Sorin Teodoriu
În oraș ziua începe întotdeauna brusc. Cerul își schimbă deodată culoarea în timp ce străzile, clădirile, piațetele rămân neașteptat de negre, pustii, răcoarea umedă urcă timidă din pietrele cenușii...
împrejurul meu
de Daniela Luminita Teleoaca
camera asta se-nchide cu-o ușă ușa nu duce nicăieri se-nchide doar în ea însăși printr-un mecanism la prima vedere facil care nu ar cere prea multă imaginație nici cunoștințe enciclopedice într-un...
Fantomele de la facultate
de Costân Monik
După o lungă și obositoare sesiune am avut o scurtă vacanță. Așa că vrând să evadez din agitația obositoare a orașului am plecat cu o colegă la țară , într-un sat îndepărtat. Acolo era o liniște...