"Atata vesnicie..." – 20361 rezultate
0.01 secundeMeilisearchChirica Andreea
Sunt doar un cosmar a unei copile prost inspirate , ce m-a uitat in acest canal infernal al lumii si incerc sa supravietuiesc cum pot . Am incercat ( si inca incerc) sa duc o viata normala , si am copiat toate gesturile si aclimatizarile celor din jur ; asa ca m-am casatorit si am facut un copil . Mi-am dat seama ca nu este atat de urat pe cat pare , ci doar plictisitor uneori . Dar....atata timp cat un nebun ca mine isi duce veacul intr-o astfel de lume , mereu va gasi ceva atractiv , sau ceva de care sa se lege pentru a-si infrumuseta viata . Unul dintre acele lucruri este copilul meu LUKE ..... un vis devenit realitate :X .... o utopie a unei vesnicii abstracte .
1 poezii, 0 proze
VTvaleria tamas
M-am nascut in acelasi loc unde se nasc si muntii, probabil din aceeasi piatra.Se spune ca oamenii sunt facuti din carne si oase , eu cred ca m-am nascut din piatra si apa, colturoasa si alunecoasa in acelasi timp, uneori ca un bolovan alb de pe coasta muntilor gata oricand sa o ia la vale.Imi place natura in forma ei salbatica, imi plac oamenii domoli si cu mult bun simt imi place lumea satului si daca m-as putea preface in ceva acela ar fi un clopot de biserica. Am trait vesnic printre oamenii pe care i-am iubit agatata de sufletele lor ca un scaiete.Am avut marele noroc de a cunoaste oameni minunati si de a fi iubita de cei care-i pretuiam.Altfel, dupa atatea zbateri un simplu inginer zootehnist, pui de bihorean pribegind pe meleaguri banatene.Mi-a placut intodeauna sa scriu ceea ce simt intr-o clipa anume ca din toate cele trecatoare ale vietii sa-mi ramana mici amintiri , cateva cuvinte pe care citindu-le sa ma bucur.
783 poezii, 0 proze
Arhip Cibotariu
Au innebunit salcamii De atata primavara, Umbla despuiati prin ceruri Cu tot sufletu-n afara Si l-au scos de dimineata Alb si incarcat de roua Cu miresme tari de ceruri Smulse dintr-o taina noua Au innebunit salcamii Si cu boala lor odata S-a-ntamplat ceva imi pare Si cu lumea asta toata Pasarile aiurite Isi scot sufletul din ele Pribegind de doruri multe Calatoare printre stele S-a-mbatat padurea verde Nu mai e asa de calma, Tine luna lunguiata Ca pe-o inima in palma Nu-mi vezi sufletul cum iese In haotice cuvinte, Au innebunit salcamii Si tu vrei sa fiu cuminte?
0 poezii, 0 proze
LGLaura Gal
Iubesc viata atata timp cat si ea ma iubeste... Pot fi contactata la: poison_rose6@yahoo.com
10 poezii, 0 proze
TGTudor Ioana Gabriela
Am petrecut atata timp plangand ... pana am reusit sa fac o sala de oameni sa planga gandindu-se cat de mult ma doare pe mine ...
18 poezii, 0 proze
Sergiu M
M-am nascut, atata stiu...inca mai caut scopul in viata...se pare ca cateodata il gasesc langa finta pe care o iubesc...dar se pierde..si iarasi il caut.
2 poezii, 0 proze
MDMonica Dinu
Gresesc mai mereu si ma impiedic in nimicuri,plang cand vad atata ura si atata ingnoranta in jurul meu...ce e mai rau...le pun pe toate undeva adanc intr-un locusor ...undeva in suflet...o suma de lovituri si de atacuri directe ma pot duce la o depresie crunta pentru ca asta sunt eu!In rest...ce se vede din mine:o fata vesela si sociabila ,deschisa sprea orice,plina,plina de viata.Urmeaza sa vedeti voi ce simt de fapt sub aceasta masca a fetitei mereu bine dispuse.
2 poezii, 0 proze
AMalexandru matei
Lacrimi, in fond... A trecut atata timp de cand cu ura Si pistolul in mana ai strigat :"va urasc pe toti in mod egal!" Si-ai tras... regreti? A trecut atat timp de cand tot rogi un zeu sa-ti fie tata Dar tatal te inseala... te ucide... te sugruma. A trecut atata timp de cand sangerezi cuvinte fara sens De cand in oglinda nu ti se mai arata chipul De cand inima ei e stearpa.... Si te doare si tipi... inspaimantat... Dar, ce ciudat, te-ai injunghiat! Incruntare... curmare? cine stie VIATA, lacrimi, in fond..
25 poezii, 0 proze
Anca Nedelcu
Imi place sa visez si sa sper. Si voi face acest lucru atata timp cat voi mai avea suflare in mine.
5 poezii, 0 proze
ilinca nistor
Veniți și faceți dragoste cu mine. Nu veți mai simți niciodată atâta tristețe.
22 poezii, 0 proze
Atata vesnicie...
de Iurie Osoianu
.…De haosuri eterne cu astri murmurind Nostaljic se loveste frintura mea de gind De unde-n Eminescu atitea Universuri… Atita Vesnicie… De unde-n Eminescu… De unde …dulce mama si grelele scrisori Si...
La ce folos..
de Gabriela Marieta Secu
La ce folos atâta veșnicie când în aripa vremii clipe nu-s și spațiul fără noimă îți sfâșie întrebările ce nu-și găsesc răspuns? La ce folos că le-ai avea pe toate când de simțire văduv spui că ești...
Pinii din Roma
de Vintila Horia
Culorile tăcute pe pânza lor adună Atâta veşnicie cât nu e între noi Şi versul lor de umbre în dimineaţa brună Ritmează paşnic lenea trecutului condei. Pe pânză trunchiuri drepte îşi tremură-n lumină...
Munti de hau
de Bazarea Gheorghe-Iulian
Munți de hău Sunt munții mari ce bat în lac cu-atâta sete, cu ale lor grumazuri albite de-atâta veșnicie. Și bat în lac cu-atâta sete, sunt ca un zid opac, dupa care doar crezi ce poate fi, un cer, o...
Infinit
de Cristina Cosnita
\"Cum e sa te nasti cu semnul infinitului dupa ureche?\" Ma intrebi cu ochii mari, goliti de prea multa viata. \"Sa vezi lumea ca o tabla de sah dar sa nu poti muta decat nebunul cu gandul obosit de...
Prietenie
de Frone Ilarie-Adrian
Prietenie (lui Radu) Graunte de nisip esti tu prietene, graunte de nisip, Esti mic dar tii in tine atata vesnicie, Ca-mi pari uitat de soarta si de timp Si cauti iar in tine-o cale de-a schimba...
Iată
de Paul Bogdan
Trec prin lume ca printr-o lumină grea de secunde. Mi se scurge umbra printre pietre-n țărână, mi se ascunde tulburată de atâta singurătate, de atâta veșnicie. Stă ghemuită pe un pumn de pământ de...
Destepților
de Gabriela Marieta Secu
Timpul s-a golit de conținut generația reperelor dispare spațiul în discipoli e mărunt suficiența e nimicitoare... Răutatea a ajuns un fel de rugă ignoranța doctoră în blazon, spațiul năruit de atâta...
Dor de desavarsire
de Bogdan Nicolae Groza
Invata-ma cum sa ard Prea multa iubire din mine Care-mi purifica sufletul Si-mi lumineaza inima. Invata-ma cum sa luminez Intunericul gandurilor mele Pentru a-mi trezi din amorteala Ratiunea lenesa....
Mantuitorii
de Gheorghe Neagu
Pătura groasă, aspră de veșnică purtare, este trasă peste capul rotund, ca un bostan, cu ochi oblici, abia mijiți, dintre obrajii lucioși. Mai multe brațe o fixează de jur împrejurul unui morman care...