Lacrimi și suspin,
Durere și declin,
Toate se-ntretaie
La mine-n măruntaie.
Dragoste, plăcere,
Gust dulce de miere,
Pe toate le simt
Și ele nu mă mint.
Gând și judecată
Astea-ncet
Mă creezi ca pe-o artă cu fiecare cuvânt
Pe care-l rostești.
Îți fluturi pensula în vânt
Și mă amețești.
În brațele tale mă simt acum ca o frescă
Pe tencuiala umedă.
Îți apar ca o capodoperă
Mă alinți,
Cu mângâieri calde
De flori de mai
Și-mi cânți
Cu note palide
Dar în galop de cai.
Mă iubești,
Și mă săruți mereu
Cu buze fierbinți.
Dragostea o crești,
Dar nu o-mpingi cu
Capul tău greu
Se lasă pe sânul meu gol
Cu-o suflare de leu
Și cu-o grabă de păsări îm stol.
M-alinți și-mi lași sânul să se culce.
Apoi cu vocea-ți firavă de poet nenăscut
Îmi spui că sânu-mi
Mi-atingi ușor cu gândul tău obrazul,
Îmi mângâi somnul dulce cu-n sărut.
Pe ceafă-ți simt suflarea ca talazul
Unei mări căreia-acum îi ești pierdut.
Pe pernă stând culcată-n fiecare
