Poezie

Ascuns în mare

1 min lectură·16 octombrie 2009

Mediu

Mi-atingi ușor cu gândul tău obrazul,

Îmi mângâi somnul dulce cu-n sărut.

Pe ceafă-ți simt suflarea ca talazul

Unei mări căreia-acum îi ești pierdut.

Pe pernă stând culcată-n fiecare noapte,

Privind spre-un cer necunoscut,

Îți trimit mereu vorbe, gânduri, șoapte,

Cântându-mi dragostea cu-n glas scăzut.

Și-apoi cu-un ochi închis și-un gând departe,

Plutesc în somn și-alunec în visare.

Te văd deodată, lăsat ușor pe-o parte,

Venind spre mine și ieșind din mare.

Atunci te simt din nou aproape

Cu trupul, suflul și cu gândul.

Îți văd privirea de sub pleoape

Și știu că-mi vine mie rândul!

Mai stai cu mine o perioadă-n care

Mă iubești și mă alinți, mă zgudui,

Și iar mă lași îndrăgostită, soare!

Iar \"Te iubesc!\" e tot ce-mi spui.

001.266

Anca Nedelcu. “Ascuns în mare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anca-nedelcu/poezie/13910627/ascuns-in-mare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.