"Asfințit la căruța lunii" – 9085 rezultate
0.05 secundeMeilisearchIon Rosca
Nascut si copilarit tare demult in com Bulzesti, jud Dolj Acum... Sunt un arhanghel coborât De pe un zid de mănăstire Și căruia i s-a urât De-atâta searbădă iubire. Privirea nu-mi mai cată-n cer Fiindcă la mine, sub sutană, Se află-ascuns un lucifer, Simțind iubirea ca pe-o rană....etc etc In rest... inginer... mi-e dor... A,am publicat doua volume de poezii: Ninsori târzii, în 2006 la editura MJM Craiova și Decor în asfințit în 2008,la aceeași editura. Lansare de carte, critici literari locali, sinceri, fericiti ca au citit aceste cărți (cunoașterea nu aduce totdeauna nefericire)
1 poezii, 0 proze
CVCesar Abraham Vallejo
Cesar Abraham Vallejo s-a născut la 16 martie în 1892 în Santiago de Chuco, un orășel izolat din Nordul Peru-ului. Bunicile erau indience chimu, iar bunicii, printr-o stranie coincidență, erau amândoi preoți catolici. A fost mezinul unei familii cu 11 copii și a crescut într-un mediu extrem de religios. În 1910, Vallejo intra la Școala de filosofie și litere de la Universitatea din Trujillo, dar trebuie să o abandoneze din lipsa banilor. Între 1908 și 1913 a intrerupt studiile de mai multe ori, lucrând totodată ca profesor sau ca funcționar într-o plantație de zahăr. Cu această ocazie va cunoaște viata infernală și munca din zori și până la asfințit a peonilor pentru câțiva centavos și un pumn de orez. Acest episod îi va inspira atât poezia cât și orientarea politică. Vallejo se întoarce la Universitatea din Trujillor, la studii de literatură și drept, citind cu nesaț cărți despre determinism, mitologie și evoluție. După ce primește masteratul în literatură (1915), el continuă...
13 poezii, 0 proze
LALorenzo Andreassen
Picture of my life....Jamiroquai " ceea ce castiga ei , pierdem noi" eu sunt ceea ce imi place.... ce iti place .....e un fel de a spune cine esti de fapt. de ex: pe mine ma definesc lucrurile care imi plac imi plac parfumurile.... imi place inceputul zilei....din concediu... imi place porumbul fiert ...sa vad crapaturile din pamantul de la tzara imi place la nebunie sa conduc....in toate sensurile imi placea puiul magic de la "Pui de urs" si tigaie ca la mama acasa la "La mama" si ficatei Lyonezi la "Phellipe" si stridiile cu sos de unt fierbinte si lamaie la " Sir Jack" si bif in sange spalat cu vin rosu , facut de mine.. imi place ca stau langa lac si imi place sa beau un pahar de vin la asfintit gandind ce am de facut in viata imi place sa vad zambetul si bucuria celei careia ii ofer flori imi place sa iubesc imi place cu adevarat sa dansez...si sunt super fericit cand gasesc ritmul in partenera... imi place Kazanzakis Imi plac Jack Daniels si Henri Wintermans imi place sa...
3 poezii, 0 proze
Georgescu Diana-Maria
Nascuta la data de 14 septembrie la Curtea de Arges, am fost crescuta de bunici in Turnu Magurele. Ei sunt cei ce mi-au insuflat dragostea fata de tot ce e sfant, fata de divinitate. Am inceput sa scriu poezii la varsta de 11-12 ani. Unele au fost pubilcate in revista Liceului Teoretic Marin Preda din Turnu Magurele, Altele in ziarul local, Curierul Primariei. De asemenea, am publicat in ziarul mai sus amintit, si articole cu tenta filosofica. In prezent sunt studenta in anul III la Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Filosofie si Jurnalistica.
3 poezii, 0 proze
ECEnrico Cavacchioli
Enrico Cavacchioli s-a născut la Pozzallo (Siracuza) în 1885 și a murit la Milano în 1954. El e mai cunoscut pentru activitatea sa teatrală, fiind la început critic de teatru și apoi autor dramatic, militând prin toate mijloacele pentru crearea unui teatru de avangardă în Italia. Dintre piesele sale, sunt de amintit L`uccello del paradiso (1920); La campana d`argento (1921); La danza del ventre (1921); Pierrot innamorato (1922); Il cammello (1923) etc. A publicat de asemenea proză: Vamp (1930); Serenata celeste (1932). Față de Marinetti care produce aproape numai arte „poetice” în practica sa, Enrico Cavacchioli este un poet autentic și prin plachetele sale (L`incubo velato, 1907; Le ranocchie turchine, 1909; Cavalcando il sole, 1914), editate în colecția futuristă „Poesia” din Milano, dă o cotă înaltă mișcării avangardiste în care se integrează și are dreptate să se mire Edoardo Sanguineti de „uitarea” ce înconjoară în mod nejustificat poezia sa. (extras din Marin Mincu, Poeți...
0 poezii, 0 proze
AZAndrea Zanzotto
S-a născut la Pieve di Soligo (Treviso) la 10 octombrie 1921. Face Facultatea de litere la Padova, terminând-o în 1942, dar în tot timpul studiilor și după aceea este profesor în satul natal. După o perioadă de „aclimatizare” culturală, petrecută în Franța și Elveția, s-a reîntors să profeseze în același peisaj ce se va transfera treptat în spațiul textului poetic. Primul volum de poezii se numește A che valse? (fiind publicat însă la Scheiwiller abia în 1972) căci debutul editorial are loc la Mondadori, relativ târziu, cu Dietro il paesaggio, în 1951. După spusele poetului într-un interviu, el nu poate scrie decât „în fața/îndărătul peisajului” natal. Fără evenimente exterioare de răsunet, biografia omului Zanzotto se suprapune perfect pe autobiografia poetului. Cele mai îndrăznețe gesturi ale sale sunt chiar operele publicate. Acestea, după debutul amintit, continuă astfel: Elegia e altri versi (1954); Vocativo (1957); IX Ecloghe (1962); La beltà (1963); Gli sguardi i fatti e...
1 poezii, 0 proze
FVFrançois Villon
François Villon (cca.1431 - cca.1474) a fost unul dintre primii mari poeți ai Franței. 1431-probabil la începutul verii se naște Francois de Montcorbier, zis Villon. 1441-Francois Villon, care locuia cu mama sa într-o mahala de lângă mănăstirea Cordelierilor, e adus de către aceasta în casa canonicului Guillaume Villon, unde se stabilește. Poetul își începe studiile la Universitatea din Paris. 1449-Villon este declarat absolvent al Universității. 1451-Celebra strămutare a pietrei numite Pârțul-Dracului din fața casei domnișoarei de Bruyeres, bătrâna pizmașă și rea de gură. Autori: Villon și prietenii săi. Datorită relațiilor canonicului Guillaume Villon, F. Villon îl cunoaște pe Robert D'Estouteville, Marele Prevot al Parisului, și cunoscând-o pe Ambroise de Lore, soția lui Robert scrie Balada dăruită de Villon unui gentilom abia însurat, ca s-o trimită soției sale cucerite cu sabia. Obține iertarea sa și a prietenilor săi. 1452-În urma episodului mai sus amintit, episod cu grave...
38 poezii, 0 proze
GFGustave Flaubert
Gustave Flaubert (n.12 decembrie 1821, Rouen, Franța – d. 8 mai 1880, Croisset) a fost un scriitor francez.Este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori occidentali. Cea mai importantă operă a sa este Madame Bovary (1857). BIOGRAFIE: Tinerețea Gustave Flaubert se naște pe 12 decembrie 1821 la Rouen, la spitalul unde tatăl lui era chirurg. Achille-Cléophas Flaubert, fiu de veterinar din Nongent-sur-Seine, a făcut studii strălucite de medicină la Paris și a fost numit mai întâi asistent-chirurg, apoi chirurg-șef la spitalul mai sus amintit, unde își avea, de altfel, și domiciliul. Energic, perseverent, cu un ascuțit simț al datoriei, celebru ca practician, el a format o școală de tineri chirurgi, care i-au purtat venerație și recunoștință. În 1824 a fost învinuit de ateism, dar achitat, recunoscându-i-se mai înainte de toate valoarea excepțională de om și medic. Trăsături ale tatălui lui Flaubert se recunosc în portretul doctorului Larivière din \"Doamna Bovary\". Mama scriitorului,...
3 poezii, 0 proze
Asfințit la căruța lunii
de Ștefan Petrea
Căruța lunii de lumini de soare Spre asfințit din zori de ziuă-i trasă Iar stelele au haos în grimasă Și noaptea-i punte către cel ce moare. Dar lumea tot în zarve mă apasă Și făr s-asiste-a...
jurnal 49
de viorel gongu
Am intrat în curtea mare și plină de păsări. În fundul curții se auzeau, din grajduri și cocini, porci, vaci și cai. Doi iezi se izbeau cap în cap, luându-și avânt pentru fiecare înfruntare, moment...
Pisicuta si Trandafirul
de Dragos
Se povesteste că, în vremuri de demult pe când încă mai exista iubire, trăia într-o căsuță din lemn și cârpă o pisică mică albă și cu niște ochi albaștri-albaștri ca cerul din crestele munților. Ea...
Zori și Asfințit
de Mariana Cârdei
Ne trezim dis-de-dimineață și bunica ne așteaptă cu un puișor bine fript pe jar, cufundat în mujdei de usturoi și o turta caldă, coaptă în spuză, învelite într-un ștergar din borangic, puse într-o...
Pelerini sub lumina lunii
de Petrea Marian Iulian
Poeme de demult *** Pelerini sub lumina lunii Lună plină, de ce norii te înconjoară? De ce lupii… urlând în noapte, aduc teama către pelerinii care ca și tine, cu sceptrele lor, țin în față lămpile,...
Alcătuiri de cuvinte cu mirosuri și zbor
de Silviu Somesanu
Seara mirositoare a cimbru și mărar era înghițită de noapte, răsufla visătoare în trup ca o femeie la măritiș. N-apucasem să scriu nimic, cuvintele erau pe buzele-i fragede rupând bucăți de timp...
Copacul în haiku
de Maria Tirenescu
În folclorul românesc, copacul este prezent în foarte multe creații. Nici haiku-ul românesc nu putea să ocolească prezența copacului, în diferite ipostaze. Pomul apare ca element natural,...
În spini, ca trandafirii...
de florin caragiu
Volumul de versuri „Vecernie” (Platytera, 2011) consfințește debutul poetului Eugen Serea. Poezia pe care o practică, pe urmele unui filon tradițional de poezie religioasă creștină, urmărește să...
la capătul lumii și înapoi
de mircea lacatus
am lucrat la grajdurile împăratului cinci ani neîntrerupt și el mi-a dat doi cai albi din aceia mândrii de paradă căruța e gata mai am să-i pictez câteva flori pe o parte coviltirul l-am făcut...
Alto
de Angi Cristea
iarna la câmpie vântul săpa în troiene diform căruțe cu mere veneau de la munte ca niște felinare galbene împărțind întuneric îmi oblojeam mâinile roșii la plită fără să știu că în palmele acestea...
Dorinta in sange
de Albu Marius Silvan
Rupând vălul grației începe povestea miresei nopții Veșnica regină a lunii cântate de urletul lupilor, Spaima minților abătute de apropierea morții, Dulcea tortură a sufletelor fără de viață....
inițierea în cuvânt
de Macovei Costel
1. nașterea întrebării cerul respiră lumină strecurandu-și temerile printre nori ce mă fac dacă nu va fi îndeajuns ? dar tunetele îi dau de veste că-i vreme de odihnă și poate de melancholie pământul...