Căutare

Enrico Cavacchioli s-a născut la Pozzallo (Siracuza) în 1885 și a murit la Milano în 1954. El e mai cunoscut pentru activitatea sa teatrală, fiind la început critic de teatru și apoi autor dramatic, militând prin toate mijloacele pentru crearea unui teatru de avangardă în Italia. Dintre piesele sale, sunt de amintit L`uccello del paradiso (1920); La campana d`argento (1921); La danza del ventre (1921); Pierrot innamorato (1922); Il cammello (1923) etc. A publicat de asemenea proză: Vamp (1930); Serenata celeste (1932). Față de Marinetti care produce aproape numai arte „poetice” în practica sa, Enrico Cavacchioli este un poet autentic și prin plachetele sale (L`incubo velato, 1907; Le ranocchie turchine, 1909; Cavalcando il sole, 1914), editate în colecția futuristă „Poesia” din Milano, dă o cotă înaltă mișcării avangardiste în care se integrează și are dreptate să se mire Edoardo Sanguineti de „uitarea” ce înconjoară în mod nejustificat poezia sa. (extras din Marin Mincu, Poeți...

0 poezii, 0 proze

François Villon

François Villon (cca.1431 - cca.1474) a fost unul dintre primii mari poeți ai Franței. 1431-probabil la începutul verii se naște Francois de Montcorbier, zis Villon. 1441-Francois Villon, care locuia cu mama sa într-o mahala de lângă mănăstirea Cordelierilor, e adus de către aceasta în casa canonicului Guillaume Villon, unde se stabilește. Poetul își începe studiile la Universitatea din Paris. 1449-Villon este declarat absolvent al Universității. 1451-Celebra strămutare a pietrei numite Pârțul-Dracului din fața casei domnișoarei de Bruyeres, bătrâna pizmașă și rea de gură. Autori: Villon și prietenii săi. Datorită relațiilor canonicului Guillaume Villon, F. Villon îl cunoaște pe Robert D'Estouteville, Marele Prevot al Parisului, și cunoscând-o pe Ambroise de Lore, soția lui Robert scrie Balada dăruită de Villon unui gentilom abia însurat, ca s-o trimită soției sale cucerite cu sabia. Obține iertarea sa și a prietenilor săi. 1452-În urma episodului mai sus amintit, episod cu grave...

38 poezii, 0 proze

Gustave Flaubert

Gustave Flaubert (n.12 decembrie 1821, Rouen, Franța – d. 8 mai 1880, Croisset) a fost un scriitor francez.Este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori occidentali. Cea mai importantă operă a sa este Madame Bovary (1857). BIOGRAFIE: Tinerețea Gustave Flaubert se naște pe 12 decembrie 1821 la Rouen, la spitalul unde tatăl lui era chirurg. Achille-Cléophas Flaubert, fiu de veterinar din Nongent-sur-Seine, a făcut studii strălucite de medicină la Paris și a fost numit mai întâi asistent-chirurg, apoi chirurg-șef la spitalul mai sus amintit, unde își avea, de altfel, și domiciliul. Energic, perseverent, cu un ascuțit simț al datoriei, celebru ca practician, el a format o școală de tineri chirurgi, care i-au purtat venerație și recunoștință. În 1824 a fost învinuit de ateism, dar achitat, recunoscându-i-se mai înainte de toate valoarea excepțională de om și medic. Trăsături ale tatălui lui Flaubert se recunosc în portretul doctorului Larivière din \"Doamna Bovary\". Mama scriitorului,...

3 poezii, 0 proze

Cesar Abraham Vallejo

Cesar Abraham Vallejo s-a născut la 16 martie în 1892 în Santiago de Chuco, un orășel izolat din Nordul Peru-ului. Bunicile erau indience chimu, iar bunicii, printr-o stranie coincidență, erau amândoi preoți catolici. A fost mezinul unei familii cu 11 copii și a crescut într-un mediu extrem de religios. În 1910, Vallejo intra la Școala de filosofie și litere de la Universitatea din Trujillo, dar trebuie să o abandoneze din lipsa banilor. Între 1908 și 1913 a intrerupt studiile de mai multe ori, lucrând totodată ca profesor sau ca funcționar într-o plantație de zahăr. Cu această ocazie va cunoaște viata infernală și munca din zori și până la asfințit a peonilor pentru câțiva centavos și un pumn de orez. Acest episod îi va inspira atât poezia cât și orientarea politică. Vallejo se întoarce la Universitatea din Trujillor, la studii de literatură și drept, citind cu nesaț cărți despre determinism, mitologie și evoluție. După ce primește masteratul în literatură (1915), el continuă...

13 poezii, 0 proze

Georgescu Diana-Maria

AutorAtelier

Nascuta la data de 14 septembrie la Curtea de Arges, am fost crescuta de bunici in Turnu Magurele. Ei sunt cei ce mi-au insuflat dragostea fata de tot ce e sfant, fata de divinitate. Am inceput sa scriu poezii la varsta de 11-12 ani. Unele au fost pubilcate in revista Liceului Teoretic Marin Preda din Turnu Magurele, Altele in ziarul local, Curierul Primariei. De asemenea, am publicat in ziarul mai sus amintit, si articole cu tenta filosofica. In prezent sunt studenta in anul III la Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Filosofie si Jurnalistica.

3 poezii, 0 proze

Andrea Zanzotto

S-a născut la Pieve di Soligo (Treviso) la 10 octombrie 1921. Face Facultatea de litere la Padova, terminând-o în 1942, dar în tot timpul studiilor și după aceea este profesor în satul natal. După o perioadă de „aclimatizare” culturală, petrecută în Franța și Elveția, s-a reîntors să profeseze în același peisaj ce se va transfera treptat în spațiul textului poetic. Primul volum de poezii se numește A che valse? (fiind publicat însă la Scheiwiller abia în 1972) căci debutul editorial are loc la Mondadori, relativ târziu, cu Dietro il paesaggio, în 1951. După spusele poetului într-un interviu, el nu poate scrie decât „în fața/îndărătul peisajului” natal. Fără evenimente exterioare de răsunet, biografia omului Zanzotto se suprapune perfect pe autobiografia poetului. Cele mai îndrăznețe gesturi ale sale sunt chiar operele publicate. Acestea, după debutul amintit, continuă astfel: Elegia e altri versi (1954); Vocativo (1957); IX Ecloghe (1962); La beltà (1963); Gli sguardi i fatti e...

1 poezii, 0 proze

Asfințit de carne...

de Romulus Câmpan Maramureșanu

Din carnea mea se năruie-asfințitul, Cuminte, dens, opalescent, târziu, De parc-un pictor-și zgârie cuțitul, Uscat, prăfos, nestrăveziu... Din când în când, câteodată, Mă leg și-n răni îmi pun...

Gundel Egri Cabernet Sauvignon 2002/2007

de Vasile Munteanu

7 dimineața beau vin din sticlă și nu găsesc aceste două lucruri nefirești sunt ani de când aștept sfârșitul zilei și nu se întâmplă noaptea îmi intră în și îmi iese din trup ca o prostituată...

scriind despre o lună imposibilă

de Vasile Munteanu

scriitorii trăiesc. mai mult. de două ori mai mult: (o dată) în ziua de azi; în zilele de ieri (de două ori). nu contează deloc. opera: (nu am spus publiciștii) vorbesc de lumea purtată în suflet și...

Addendum londonez (2)

de Helia Rimoga

În ceea ce ne-a mai rămas din ziua calendaristică, hotărâm să ne amintim puțin de Londra anului trecut – și să vedem din fuga bus-ului și ceva nou. Întâmplarea face ca în punctul terminus Victoria –...

Fructe de mare

de rechesan gheorghe

„ Mănînci ca o anorexică! ” constată Bogdan trăgînd în dreptul lui farfuria plină cu crustacee, moluște și bucăți de cefalopode înecate într-un sos vîscos, albăstrui. „ Nu sunt anorexică...pur și...

Rugăciune-n albe inemi

de Elena Munteanu

din lan verde ai cosit răsărit și asfințit și din lut făcut-ai cer lui Poesis temnicer iar din muguri de arțar plânset mut și cântul rar plânset mut și o vioară frâng domol vremea amară văzduhul...

poem

de masha djinn (nepoata)

jumătatea zilei bune nu reușește să devore jumătatea moartă o coadă prelungă rămâne afară să se zbată până la asfințit. Cum sunt cutiile toracice ale animalelor proaspăt jupuite îngrozitor de...

Frozen

de Ionescu Alexandru

Am început să număr lunile, pline de o vigoare necunoscută. Am uitat somnul, am uitat pernele moi ale fotoliului din sufragerie, am uitat trândăvia zilelor de sâmbătă și duminică. Ah, timpul......

Atelier

Pe munte, înspre Mediul Creierului

de Dragoș Vișan

Pâinea cu semințe neagră, pădurea de brazi ne înghițise pe mine și pe George într-o clipită a serii. Intrau copacii precum plăsele în beznă. Ne-am ferit. Am servit numai coaja acelui codru, luând-o...

Reflex post-mortem

de Duca Madalin

Straub își savura ultima țigară din pachet înainte să plece la muncă. De fapt, era deja acolo. Numai că voia să mai zăbovească pentru câteva minute în fața porții cimitirului, unde urma să facă...

o reverență iadului

de Andrei Gheorghe

o reverență iadului Locuia pe balcon pur și simplu, nici nu mânca, nici nu bea, nu dădea semne că i-ar fi foame sau sete, privea numai peisajul îngrămădit de blocuri, câteva linii de perspectivă...