"Articulație la gând" – 1318 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
ISIoana scrie
OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin...
38 poezii, 0 proze
CSCharles Louis de Secondad
Charles-Louis de Secondat, baron de La Brède et de Montesquieu (English pronunciation: /ˈmɒntɨskjuː/; 18 January 1689, La Brède, Gironde – 10 February 1755), was a French social commentator and political thinker who lived during the Era of the Enlightenment. He is famous for his articulation of the theory of separation of powers, taken for granted in modern discussions of government and implemented in many constitutions throughout the world. He was largely responsible for the popularization of the terms feudalism and Byzantine Empire. After having studied at the Catholic College of Juilly, Charles-Louis de Secondat married. His wife, Jeanne de Lartigue, a Protestant, brought him a substantial dowry when he was 26. The next year, he inherited a fortune upon the death of his uncle, as well as the title Baron de Montesquieu and Président à Mortier in the Parliament of Bordeaux. By that time, England had declared itself a constitutional monarchy in the...
2 poezii, 0 proze
RDRobert Duncan
Robert Duncan (January 7, 1919 – February 3, 1988) was an American poet and a student of H.D. and the Western esoteric tradition who spent most of his career in and around San Francisco. Though associated with any number of literary traditions and schools, Duncan is often identified with the New American Poetry and Black Mountain poets. Duncan's mature work emerged in the 1950s from within the literary context of Beat culture and today he is also identified as a key figure in the San Francisco Renaissance. During the 1960s, Duncan achieved considerable artistic and critical success with three books; The Opening of the Field (1960), Roots and Branches (1964), and Bending the Bow (1968). These are generally considered to be his most significant works. His poetry is modernist in its preference for the impersonal, mythic, and hieratic, but Romantic in its privileging of the organic, the irrational and primordial, the not-yet-articulate blindly making its way into language like salmon...
1 poezii, 0 proze
Tristan Corbière
Édouard-Joachim Corbière (pseudonim: Tristan Corbière, n. 18 iulie 1845 - d. 1 martie 1875) a fost un poet francez. Prin căutările sale formale, (a folosit printre primii dicteul automat, sau mai bine spus o formă ce anticipează dicteul automat) este considerat precursor al liricii moderne. * Édouard-Joachim Corbière, dit Tristan Corbière, né le 18 juillet 1845 au manoir de Coat-Congar à Morlaix (Finistère) et mort le 1er mars 1875 à Morlaix, est un poète français. Il est né de l'union d'Édouard Corbière et d'Angélique Aspasie Puyo que 33 ans séparent : à sa naissance, son père est âgé de 52 ans, et sa mère de 19. Après une enfance passée sans histoire dans le manoir du Launay, Tristan est envoyé à l'âge de 14 ans en pension au lycée impérial de Saint-Brieuc. C'est à cette époque qu'il commence à souffrir du rhumatisme articulaire qui lui gâchera l'existence et qui aura raison de lui. Son état de santé...
9 poezii, 0 proze
Articulație la gând
de Florin Andor
nu suporți singurătatea și te articulezi în forme de intermediere semănând a divinitate tragi cu martiri în apusuri respirația ta e fără cusur și cad în tine incolor frângându-mă de câte ori caut...
Unul din ultimele fragmente din viața tristă a inginerului Onan
de Muresan Filip
In fața și spatele meu strada se întinde leneșă și caldă ca un șarpe cald și leneș. Nu, nu văd oameni, s-ar părea că sunt singur. Mă gândesc mulțumit:”Sunt singur”. Strada e în continuare așa cum era...
Sa scriem dara...
de MIHAI ANTONESCU
Sa scriem dara !...... .....ce frumos suna, parca ar fi un indemn pasoptist, plin de darzenie si voluntarism... Sa purcedem dara si sa cream penitei calea-i albastra pe coala insetata de cerneala....
amutire
de Lara Ana Maria Thompson
Aripă cu ploaie neagră Þi s-au împovărat aripile cu ploaie neagră, scursă din tencuiala casei părăginite,iar acum mergi ghebos... Dezolarea cărămizilor ridate de vicii și atingerii dezgolite de...
legături
de dan petrut camui
atât de aproape fără apărare unul în fața celuilalt buricele umede provoacă momentul când ziua alunecă spre exterior tremur la gândul că-mi poate scăpa senzația nouă de sete precum un virus în...
monologinvid
de vernal
Și mă sugruma atât de profund în carne acel cvartet de urlete și de ciocniri, încât simțeam că dacă nu mai fac un pas, dacă nu trec pragul mai repede voi deveni una cu pământul de sub tălpile mele,...
Saadi
de lupu ionut catalin
Poveste dedicată acelui copil de suflet, purtat pe umărul drept, care îmi șoptește să rămân neschimbat. Pentru Anca. Ploua torențial. Apăsând pedala până la capăt, goneam ca un nebun fără a privi...
Faleze de cuvinte
de Cirstea Nicolae
Pribeag prin lume, să dau un rost existenței conștiinței în soma purtătoare, mă târăsc spre o luminiță ce mereu fuge de mine. Sunt trubadur în țara surzilor, tocmit să cânt doar pentru veșmintele...
Triburi și cratere VIII
de Pestrea Ion-Daniel
Se trezi târziu, obosit de emoțiile nopții. Vedea pe fereastră lumea murdărită de galben din cap până-n picioare. Soare-spoitoru! Până și verdele coroanelor, sau albastrul de deasupra lor, avea pete...
Scrisul 6,7. Gândurile 6
de razvan rachieriu
Când scriu, aripile legate de coerciții, dogme, inhibiții, prejudecăți, frustrări și refulări, se eliberează și cresc progresiv până ating transcendentul, ce picură substanță esoterică pe aripi. Când...
MCC, noroiul de la Târgu-Jiu pătează!
de Marius Marian Șolea
MCC, noroiul de la Târgu-Jiu pătează! ”V-am lăsat săraci și proști, v-am găsit și mai săraci, și mai proști.” Acestea au fost vorbele sculptorului Constantin Brâncuși la reîntoarcearea în Gorj, dar...
De dragote față de paianjeni
de Potoroaca Romeo
mă abate un gând… stau și pasc gândul, când văd la marginea chiuvetei, un mic subțire paianjen dacă nu scoteam gândul pe izlaz, făptura delicată se-neca în însăși deșteptarea mea azi mi-a zdrăngănit...
Susurul inimii
de pop romeo
Simțaminte care curg , adormiri in vant , râurile cunoașterii mai trec prin mormânt la poticnirea gândului in inima tristă când sufletele toate se trec in revistă . Emoții palide articulate de vis...
Redempțiunea nu-i ceva imposibil. Dar jertfa (pulii)?
de Irinel Georgescu
Aici, la redempțiune (răscumpărare) se greșește cel mai mult în asumarea șovăitoare a creștinismului, dinspre Apus către-un Răsărit simțit ba prea slăbit, ba prea priapic, dat fiind, de jos ori de...
Suferința 31,32,33
de razvan rachieriu
Suferința înlocuiește adevărul cu venalitatea și vanitatea, orgoliul ei este de a conduce un corp pe care-l frământă și traumatizează pentru a-l supune. Oamenii care se complac în suferință și nu...
[la un moment dat au început să se iubească nebunește]
de Daniel Dăian
să se muște de articulații să-și desfigureze genurile de sub haine cu dintele de lapte în ei trăiesc toate zgomotele fugilor de mare tonaj drumurile naționale peste care se cultivă bunul simț al...