"Aproape tot ce zboară se mănâncă" – 20149 rezultate
0.03 secundeMeilisearchRuse Florian
Am reuşit să şterg aproape tot ce am postat pe aici. Nu ştiu de ce nu pot face să dispară şi ultimele 4 titluri rămase, adică : Zădărnicie, Povestea unui vânător, Nesfârșita toamnă, Lacrimi pe asfalt. Nu sunt decât un neînsemnat laic..., totuşi, dacă există vreun Dumnezeu pe meleagurile acestea, l-aş ruga să elimine şi aceste ultime 4 firimituri. Vă mulţumesc pentru găzduire!
2 poezii, 0 proze
Adrian Armin
Nu stiu cand am inceput sa fiu asa apropiat de cuvinte. Probabil cand am vazut ca pot obtine aproape tot ce vreau daca stiu cum sa vorbesc. In prezent, lucrez in publicitate.
3 poezii, 0 proze
IPIon Pribeagu
Poetul humorist Ion Pribeagu s-a născut la 27 octombrie 1887 în târgușorul Sulita, cu numele Isac Lazarovici. Din tinerete, fascinat de meșteșugul poeziei, posedând talent din belșug, înzestrat cu o extraordinară putere de muncă, reușea întotdeauna să înveselească pe cei care îl ascultau. A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici, proză, dar îndeosebi versuri. Ca poet și umorist a fost deseori tentat să scrie mai liber, mai fără perdea, așa cum au făcut la vremea lor Eminescu, Alecsandri și alții. A scris și el "pentru sertar", dar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. Rareori, citea câte ceva conspirativ și poznaș vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat în afară de aceste creații, intitulate chiar de el "IMPERTINENȚE". În ultima parte a vieții sale, a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui...
24 poezii, 0 proze
Serban George
Iubesc tot ce este legat de artă. Am profesat aproape o viață ca actor amator, compun muzică ușoară, scriu proză, pictez și îndrăgesc foarte mult poezia. Citind bloguri din Agonia am ajuns la concluzia că sunteți un site serios de unde pot învăța multe. Îmi doresc din inimă să scriu poezie. Versurile cântecelor mele sunt majoritatea personale. Am început să scriu și poezie. Dacă voi fi primit în rândul dumneavoastră , doresc atât proza cât și poezia să fie bine analizate și criticate căci doresc din inimă să scriu o poezie și proză de calitate. Cu stimă George Șerban (Gimi)
5 poezii, 0 proze
TMTudorache Maria-Mirabela
Traind intr-o lume aproape imposibila, incerc sa ma desprind de Mirabela cea de toate zilele.Poate ca multi nu sunt satisfacuti de cum Dumnezeu sau mai stiu eu cine i-a creat.Si eu am cateva nemultumiri, asa ca am ales a creez o noua Mirabela, o Mirabela pe gustul meu. I-am bagat in minte ca puterea nu exista, nu majoritatea trebuie sa decida, banul este o scuza penibila, iar tot ceea ce conteaza in viata e iubirea. Se pare ca nu a trebuit sa ma chinui cu ea. A inteles singura. Cu asta e mai speciala decat toti. Chiar si decat toate rudele si familia ei. A cochetat cu fotbalul, handbalul, baietii, matematica si teatrul, dar partea creativa i-a pus capac. Asa ca nu are decat sa se dedice aproape in totalitate scrisului (poezie, proza si piese de teatru). Dar...a intalnit iubirea(acum pe cea reala). O sa iubeasca, o sa scrie si o sa fie fericita, avandu-le pe amandoua. E tot ce si-a dorit. Cat despre ceea ce scrie, nu tot este adevarat. Doar iubirea conteaza...
10 poezii, 0 proze
bizau
Povestea unei fete de 16 ani A fost odata o fata,care avea un prieten stabil,erau impreuna de aproape 1 an....Dar acest baiat era extrem de gelos,si nu ii permitea sa faca absolut nimic.Fata se certa tot timpul cu el....Deci sa zicem ca fata se numeste Alina,ea avea probleme cu mama sa,din cauza prietenului ei..deci sa zicem ca el se numeste Marian.Alina sa saturat de atatea probleme,de atata suferinta,probleme,lacrimi..etc... Ea a decis sa se inchida in sine...sa nu mai vorbeasca cu nimeni.....Din acea zi Alina a devenit o fata..cu care nu se mai putea vorbi......ea plangea,suferea ..dar nimeni nu stia.... Tot asa a durat un timp,de suferinta,si lacrimi.Alina se gandis-se ca sa fuga de acasa...si..chiar asa a si facut.....!!Fara sa stie nimeni intr-o domineata cand ea trebuia sa plece la scoala,si-a pregatit ghiozdanul cu haine si tot ce ami avea nevoie...si a plecat....A plecat de acasa... unde ea avea tot ce isi dorea...!A ales sa plece pe un alt drum...deoarece ea nu a mai putut...
1 poezii, 0 proze
ICIovița Camelia
Văzînd lumina zilei intr-un oraș plin de flori din partea de vest a României.Trăiesc departe de țara mea,dar văzând că toate străzile duc la Roma,pot spune că sunt aproape.Legătura mea cu poesia e un copil mic ce are nevoie de multă dragoste,e multă dragoste ce simt să exprim.Legătura cu natura,meditând asupra ei,a avut un rol important pentru că eu sunt aicea.Creșterea mea ca și persoană ma ajutat să văd mai departe de tot răul ce ne înconjoară.Trăire interioră puternică,dorința de a mă cunoaște și nu în ultimul rând de a cunoaște persoanele ce sunt aproape de mine.Tot ceea ce am făcut până acuma nu are nimica în comun cu poesia,dar trăind zi după zi până acuma,are totul.Mă consider o personă norocoasă ce reușește să găsească fericirea in lucruri simple.Nu a fost mereu ușor și nu este nici măcar astăzi,mergând împotriva cursului de apă nu va fi niciodată,dar dând iubire fără să se ceară nimica în schimb,se primește iubire.Este mai multă fericire dând că primind.Iubesc animalele având...
6 poezii, 0 proze
BMBuda Sorina Maria
Am fost copil, am reușit inconștient să ajung adolescentă, iar acum mă aflu la granița cu tinerețea, pe care o chem, o refuz... Realizările mele sunt: iubirea pentru oameni, natură, artă, timp, incert, complicat; fericirea pe care le-o aduc celor de lângă mine (în special, părinților), aproape 12 ani de școală și cam atât. Scriu versuri, le șterg, le recuperez, le învârt și îmi adăpostesc acolo tot ce simt eu că trebuie să păstrez ca amintire pentru vremuri de amnezie. Știu că nu am destulă îndemânare și apreciez remarcile critice. De asemenea, știu că nu voi fi niciodată un poet, deși mi-ar plăcea.
6 poezii, 0 proze
CMCiulei Marian-Dănuț
Scriu poezie din toamna lui 2002.Totul a început de la o dezamăgire în dragoste. Eu consider că trebuie sa ai o muză pentru a scrie poezie, fără o muză nu pot scrie. Tot ceea ce am publicat până acum pe acest site sunt câteva dintre cele mai noi poezii, căci în perioada 2002 - 2008 am scris aproape 150 de poezii, nu sunt foarte multe...părerea mea. Eu scriu numai pentru a mă exrima, de a exprima ceea ce simt într-o anumită perioadă, pentru mine este un hobby și în același timp și un foarte bun mod de a "elibera" tensiunile cotidiene. Ceea ce am uitat să spun este faptul că sunt un pasionat de psihologie, am terminat Facultatea de Psihologie. Multe persoane spun că sunt foarte talentat în a scrie poezie, așa că aștept și părerile voastre. Accept orice comentarii negative sau pozitive, dar să fie pertinente, mai ales la critici, să aveți un motiv clar, să îmi spune-ți unde greșesc. Un citat din Jacques Salome mi se pare definitoriu pentru sursa inspirației și creativității mele: "Să...
35 poezii, 0 proze
COcristian oprea
IERTARE Am pe cineva,un prieten,care se simte atunci cand iarta ca o gaura intr-un zid. “E un zid inalt ? “,il intreb. “Mai degraba o ruina”,tine el sa-mi limpezeasca nedumerirea. “Si atunci ce-ti pasa,dragul meu,oricum o sa se prabuseasca intr-un fel, nu?”. “Mi-e frica”,spune el,”sa nu ma obisnuiesc cu spartura...” LINISTE “Cum poti sa traiesti fara DUMNEZEU?”,am intrebat-o. Paream amandoi dealtfel,destul de mirati de intrebarea mea.... “Traiesc si-atat,am un rost,o lume in jur de suportat,si as complica inutil jocul asta cu o pedeapsa in plus‘’,mi-a strecurat printre dinti aproape dintr-o rasuflare. O prapastie grea imbracase parca,de tot,cuvintele...Am insistat: “atunci de ce imi spui mereu ca ma iubesti?”. “Pentru ca vreau‘’,zise ea ridicandu-se de la masa,’’sa te stiu linistit...” SA NU DAI NUME RAULUI Sa ii dai buna dimineata,si sa-l trezesti la timp.Sa-l tii pe langa tine si sa-l asezi la masa.Sa nu-l vinzi.El te va cumpara oricum.Sa nu-l lasi totusi sa tuseasca cu zgomot.Iti...
2 poezii, 0 proze
Aproape tot ce zboară se mănâncă
de Alexandra Onofrei
posibilitatea de a-ți rupe o mână încercând să prinzi de coadă o maimuță nu trece de o cifră până-n cinci, impară, cu virgulă după ea. continuă să bei cafea. deschide geamul între timp, deși n-ai să...
La dispoziţia dvs., domnule! / Coca și Vicu (2)
de Daniela Luminita Teleoaca
Înaltă, mai exact deşirată. Deșirându-se, văzând cu ochii. Pe sub tricouri. Pe sub fuste. Pe sub. Aparent fragilă. Trapezoidală frunte. Geometrie asimetrică. O bază mare, mult prea proeminentă. Cine...
La dispoziţia dvs., domnule!
de Daniela Luminita Teleoaca
Înaltă, mai exact deşirată. Aparent fragilă. Frunte trapezoidală. Geometrie asimetrică. O bază mare mult prea proeminentă. Cine ştie, poate vreun semn distinctiv în universul cu vocaţie...
...primavara?!
de dobrin dana
...mdeh... nu tot ce e verde e crud... sau, vorba mamii, nu tot ce zboara se mananca... da, stiam asta... de mult... stiam ca nici daca scrie pe eticheta asa, nu trebuie sa cred asta, pt ca nu e 100%...
Caransebeș, 2011
de Gârda Petru Ioan
Motto Zbor îngrădit TEMA 1 – DOAMNE, MARE ÞI-E GRÃDINA Dintre „binefacerile” globalizării (Celor care importă fructe) Gândesc, mâncând – și veri și toamne- Din roade-aduse de vreun trust: Ce mare...
Fata casei de arțar
de Ottilia Ardeleanu
Poate că cel mai greu lucru din lume este să comunici cu copiii. Ei au un univers aparte. Înveliș de inocență. Cel al visării fără pretext. Ei încă nu cunosc forma aceea informă de dragoste, nu le-a...
Sonia cu accent grav și hiat (32)
de Daniela Luminita Teleoaca
Câteodată, cuvintele devin insuportabile. Până la greață. Până la spleen. Întinzi mâna după ele. Să le prinzi. Să le închizi undeva. Să nu le eliberezi decât atunci când vei avea certitudinea că...
Scrisori netrimise (1)
de Florentina-Loredana Dalian
Primăvara asta cam șuie mi-a amintit că am o datorie către tine. Rămăsese să-ți povestesc cum au decurs lucrurile la întoarcerea din Italia. O! Dar să vezi mai întâi cum am plecat! Inutil să-ți mai...
Jurnalul fericirilor
de Horia Stamatu
Fericiți cei ce se bucură că sunt Fericiți cei ce se bucură că sunt o singură dată Fericiți cei ce se bucură că n-au rămas fără să fie niciodată Fericiți cei ce ieșind din pântecele nopții au deschis...
de partea norilor hârșâie cineva anotimpul
de Ottilia Ardeleanu
când încep copiii școala încep ploile să curețe aerul dintre oameni hârșâie fiecare cuvânt din găoacea lui cenușiu iese la sfârșit un fluture colorat dar mai e până acolo natura are lacrimi pe chip...