"Amintirea unui amurg" – 20089 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
PLpiroja lucian
M-am nascut singur… Chiar daca nu am vrut Primavara unui mugur, Amintirea mi-am pierdut.
18 poezii, 0 proze
ionascu mirela
traiesc intens prezentul,visez spre viitor,insa trecutul cu pasajele sale cidate dau uneori tarcoale prin mintea mea,prin inima si sufletul meu care mocneste...undeva...pitulat la umbra unui vis rebel,al copilariei mele,vise,lacrimi si trairi intense care si acum imi dau fiori,si imi aduc aminte cu drag,caci doar amintirea ma mai leaga de trecut si de tot ce nu mai am...cel mai greu este dorul,off,dorul nebun de tot ce am pierdut...e greu,trec noptii,trec zile,imi par veacuri cosmarurile...insa incerc sa ma gandesc...ce m-as face fara tine...
1 poezii, 0 proze
CACecco Angiolieri
(1260 cca - 1313 cca) Născut la Siena din părinți bogați, bigoți și avari cu fiul lor, Cecco moare lăsând în urmă nenumărate datorii și amintirea unei vieți extravagante, trândăvie și desfrâu. Poet original și bizar, este autorul unui Canțonier de 110 sonete cu atribuire certă, jurnal de o sinceritate brutală al vieții lui familiale și citadine. *** Cecco Angiolieri was born in Siena in 1260, son of Angioliero, who was himself the son of Angioliero Solàfica who was for several years a banker to Pope Gregory IX; his mother was Lisa de' Salimbeni, from a powerful Senese family. In 1281 he was with the Guelphs of Siena who were besieging their Ghibelline fellow citizens in the Torri di Maremma, near Roccastrada, Tuscany, and he was fined many times for deserting the battlefield without permission. He was fined again on July 11, 1282, for violating the curfew of Siena, signalled by the third ringing of the commune bells. He was slapped with another fine in 1291 in similar...
1 poezii, 0 proze
ASAlbu Marius Silvan
Nefiinta In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc... O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc. In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie, Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie. Te vad... Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc, Cum dispare fara speranta in neantul omenesc. Esti doar o imagine umana,un vis salbatic... Plec acum, lipsit de viata...fantomatic. Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit; In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.
19 poezii, 0 proze
liliana ghita boian
Am cincizeci de ani si ma simt nerealizata din punct de vedere artistic.Sunt absolventa unei facultati cu caracter economic, dar idealurile mele au caracter umanist,astfel ca in decurs de trei ani am publicat patru volume de poezii la doua editurii diferite prin largul concurs acordat de oameni cu suflet care au crezut si (sper ) mai cred inca in mine.In momentul in care am crezut ca viata si Dumnezeu nu mai are nimic nou sa-mi ofere a acordat sufletului meu un dans, un ultim tango al unei drame care m-a marcat profund si poate, pentru totdeauna. Sst! nu m[-ntrebati! sa nu- i stingem amintirea! Volumele se intituleaza astfel: sfasiere de lumina-2oo2 capricii autumnale-2005 rugaciune pentru tine-2oo6 rugaciuni despletite-n curcubeu-2oo6 Despre ele s-a scris putin; cei care au vrut sa ma cunoasca au citit poezia, cei care au considerat ca este suficient sa ma perceapa din viata de fiecare zi au trecut mai departe
2 poezii, 0 proze
AOAlexandru Obedenaru
Poetul cu "figură baudelairiană!, Alexandru Georgică Obedenaru, s-a născut în București, la 13 iulie 1865. Deși în poeziile sale, de formă concentrată, proslăvește moartea, el va duce până la adânci bătrânețe o existență de jovial noctambul, de om de spirit, fantezie și umor. Decorat, sărbătorit de Societatea scriitorilor români, Alexandru Obedenaru a fost o figură cunoscută a vechii boeme literare, de stil macedonskian, la al cărui cenaclu participă în mod activ după 1888. La 75 de ani revine în presă, în ziarele "Dimineața" și "Adevărul", cu amintiri din tinerețe, care nu sunt simple fragmente autobiografice, ci pagini de evocări memorialistice, de reconstituire a unei lumi intelectuale apuse, o galerie de scriitori, actori, pictori, muzicanți, pierduți în amintirea Bucureștilor de altădată. Încă din 1894 este funcționar la Academia Română, împărțindu-și existența între munca aridă de bibliotecă și poezia parnasiano-simbolistă, prelungită până târziu, în indiferența totală a...
9 poezii, 0 proze
ICIon Cănăvoiu
Ion Cănăvoiu s-a născut la Runcu, în județul Gorj, pe 8 septembrie 1939, fiind fiul lui Gheorghe și al Polixeniei Cănăvoiu. A urmat cursurile Facultății de Litere din București, perioadă în care a și debutat cu poezie; a fost un talentat gazetar și, o perioadă, profesor în județul Olt. A lăsat în urma sa cărți de valoare, precum: „Soare cu dinți” (fabule), Editura Spicon Târgu-Jiu, 1991; „Poezii” (postum), Târgoviște, 1993; „Cobra regală” (epigrame, postum), Editura CCVCTP Gorj, 1994; „Sonetele vinului” (poeme postume), Editura PUNCT, ș.a. A inițiat editarea unei publicații de satiră și umor intitulată HAZ-ul, revistă la care el era director, finanțator, editor, redactor și chiar difuzor. S-a stins din viață la 22 octombrie 1992, la Târgu Jiu. Un an mai târziu, în amintirea lui s-a organizat Festivalul Național de Umor “Ion Cănăvoiu”, cu secțiuni de carte de umor, epigrame, fabule, parodie, poezie satirică și proză umoristică.
26 poezii, 0 proze
AAAlexandru Adrian Ardelean
Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...
3 poezii, 0 proze
ARAlecu Russo
Alecu Russo s-a nascut la 17 martie 1819, la Chisinau, in familia unui boier de vita veche, dar cu o situatie sociala relativ modesta. Copilaria viitorul scriitor si-a petrecut-o la tara, in mijlocul taranilor. Cu multi ani mai tirziu, in "Amintiri", el isi va aduce aminte de un frumos sat basarabean, "raschirat intre gradini si copaci pe o vale a codrilor Bicului", unde "mosnegii spuneau de turci si tatari… de Ileana Cosinzeana, de fratii din luna, de lupte si navaliri", ca si de vitejia "celor Novaci, de raul carora urdiile tataresti nu se puteau in Bugeac cu prada in Tara Leseasca". Aici, din virsta frageda, in sufletul lui au prins radacini lastarii dragostei pentru popor, poezia populara orala si limba stramoseasca, dragoste pe care o va purta vie toata viata. Pe la 1829 o cumplita epidemie de holera i-a secerat familia: "din patruzeci de persoane ce locuiau intr-o casa" au scapat cu viata numai el si tatal sau. Ramas orfan de mama, Alecu Russo e trimis de parintele sau la studii...
0 poezii, 0 proze
FPflorentina pop
Bucureșteancă, licențiată în teologie-limba și literatura română, Universitatea Oradea, căsătorită cu un clujean și mamă a unui viitor paleontolog-medic-egiptolog. In România, am fost un an profesoară de română la Liceul „Aurel Lazăr” Oradea. Din considerente financiare am renunțat la învățământ și am ales munca de redactor la câteva edituri orădene: Ed. „Scriptum”,Ed. „Casa Cărții”, Ed. „Hyporgamus”. În cadrul acestor edituri m-am ocupat de editarea, de stilizarea și de corectarea textelor. În perioada imediat următoare plecării mele din învațământ am colaborat la un proiect internațional (suținut de Societatea Biblică Internațională)de traducere a Bibliei din limbile originale în limba română, ocupându-mă de corectura finală a textului. În prezent, pentru că m-am stabilit cu familia în Belgia, frecventez, pe o perioadă de 2 ani, cursurile de limbă Neerlandeză din cadrul Ateneumului Regal, Turnhout, iar în timpul liber mai colaborez cu una din editurile mai sus amintite și mai scriu...
12 poezii, 0 proze
Amintirea unui amurg
de bianca felseghi
Imi aud pulsul degetelor framantand o arie; amar sentiment de mocirla...portocaliu... limita dintre mine si umbra existentei mele este iarba pangarita de ploaie, asemeni brazdei siluite de plug. Arie...
În amintirea unui vis
de Patricia Lidia
Mi te-a luat marea și te-a ascuns departe, între miile de valuri spânzurate-n aer. Am închis amurgul clipelor târzii în sipete albe, pline de tămâie, în care se ascunde lumina amintirilor păstrate în...
Amurgul serilor târzii
de Constantin Rusu
Mai auzi ecoul blând al paradisului, azi când trompete mute ne ascund refrene? Aveai tăcerea uitată pe unda lacului, iar eu pictam un vers pe un surâs din gene. Și am păstrat iubirea cu taine ce nu...
Visare
de alexandra schiopu mihaela
Visare In timp ce trec mana , Prin lanul de grau auriu, Imi aduc aminte cum,la fel, Buclele tale aramii Umpleau causul palmii mele In dupa-amiezele toride de vara. Mult timp trecuse de cand nu mai...
Desertul fericirii
de Zambrean Iulian Adrian
desert si-n inima mea, oceanul de frunze din boabe de orez... albastru, si-n urma mlastinilor fragmente de petale albe... desert, si-n viata trecatoare morminte vechi, morminte goale... femeia fara...
cand primavara trece...
de Claudia Martis
Amintirea imi saruta pleoapele intre doua lacrimi si simt la capatul drumului, ca intr-o oglinda, pasul de ieri, tacerea cuvintelor nerostite si neastamparul intamplarii de a fi iubit, intr-o...
Priveliști pentru o domniță medievală. Blazon
de Mihail Cosma (Claude Sernet)
Pădure smaraldină, pe care fremătase Amurgul unui soare temut de hiacint, Și crini de-nsingurare sau limpede mătase În glastre chinuite de-un glorios argint. Castel cu ziduri moarte și trudnice...
Spovedania unui huligan
de serghei esenin
Nu fiecare știe să cânte Și nu oricui îi este dat Să se rostogolească, măr, la picioare străine. Aceasta e cea mai mare spovedanie Pe care o face un huligan. Eu înadins umblu nepieptănat Cu capul ca...
Jurnalul unui trecător
de Mihaela Roxana Boboc
Copilăria ei n-avusese nimic extraordinar în ea. Sau așa ajunsese să creadă după o adâncă introspecție în urmă cu mai bine de cinci ani. Acum însă revenea la ea, după moartea părintelui ei, cu...
Testamentul unui greier
de Ioan Grosaru
Se-nhama la iluzii caii firii cu tropote salbatice alearga in migrari, in custodia anotimpului pierdut aflat in rastignire si uitari La poarta marilor deceptii plangand ecoul ce candva era al nimanui...