Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"Alunecand printre oameni"9659 rezultate

0.03 secundeMeilisearch
37 rezultate
Alexandrina MateescuAM

Alexandrina Mateescu

AutorAtelier

Mă numesc Alexandrina Mateescu, sunt născută în miez de iarnă în satul dintre plopi, prin geamul casei mele în fiece dimineață schițez răsăritul, pe care-l port de la primele poezii în suflet. Cel mai frumos joc al dimineții sunt razele de lumină care alunecă printre gene și înfășură sufletul în cîntul veșnic al începuturilor.

22 poezii, 0 proze

CI

Catalin Ionescu

AutorAtelier

Imi merge mintea si aluneca in idei permanent.

2 poezii, 0 proze

crisan teodoraCT

crisan teodora

AutorAtelier

O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..

3 poezii, 0 proze

crisan gabrielaCG

crisan gabriela

AutorAtelier

REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...

10 poezii, 0 proze

IO

ivan ion ovidiu

AutorAtelier

Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...

2 poezii, 0 proze

C

Chwoika

AutorAtelier

mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...

1 poezii, 0 proze

Petru AnghelPA

Petru Anghel

AutorClasic

Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...

1 poezii, 0 proze

Alunecand printre oameni

de va rog sa stergeti acest cont

O viata daca as mai avea As aluneca printre oameni Privind cum trotuarul de asflat se dilata spre cer Mii de petale rosii cad din cer fara sens Le ating si ma cuprind ca un vant de flori Si deodata...

PoezieAtelier

Loop

de Dana Stanescu

De cele mai multe ori mă grăbesc spre casă atunci când mă întorc de la serviciu, cu pași repeziți, capul înclinat spre gândurile mele, mă grăbesc doar doar voi lăsa în spate cele câteva ore...

ProzăAtelier

cântec pe șosea

de ioana negoescu

încercarea mea de a salva tot ce se mai putea salva a eșuat șosele umede sunt peste tot alunecând printre noi ca niște șerpi uriași acum sunt aproape de tine îți iau pulsul și dansez în secret pe...

PoezieAtelier

și dacă nu poți respira

de Ela Victoria Luca

mâinile pe sub apă, stratul clar, stratul tulbure, căldura stranie prin care urci, te acoperă, abia reușești să ieși printre oameni îl regăsești pe fiecare în singurătatea lui aluvionară, îl...

PoezieAtelier

Acea dimineață...

de Ioan Daniel Cuculiuc

În dimineața aceia, aplecându-mă în afara ferestrei, contemplam obișnuitul peisaj, totuși... schimbat. Străzile înălbite zăceau nemișcate printre oamenii înfofoliți care se deplasau, cu o anumită...

PoezieAtelier

fata de pe alee

de Sorinel Popa

fata de pe alee cand se alinta pasea agale leganadu-se ca o rata .avea parul lung ca radacinile arborilor seculari si bratele, doua aripi albe le flutura ca doua steaguri de pace atarnate pe...

ProzăAtelier

Cine esti tu?

de PAULA LAZAR

Să pot vorbi despre mine, ar trebui să mă-ntorc în timp, poate în copilărie, poate în adolescență, să parcurg firul unei existențe încărcate de bucurii, succese, dar și de rătăciri, decepții, de...

Atelier

teodor dume, fără grupă sanguină - o nouă carte

de Teodor Dume

mulțumesc - editurii ArtBook, Bacău - Cristinei Ștefan - Cezarinei Adamescu - și vouă tuturor prietenilor mei de pe poezie.ro Un poet și umbra cuvântului său în lumină Teodor Dume, fără grupă...

Atelier

Lacrimă neterminată

de Johnny Opera

Alint prima rază de soare ce naște răsăritul, Din ceață alunecând, Nori peste nori printre norii încă amorțiți de noaptea fugară, Zâmbet prelins peste oceanul adormit, Ascund o lacrimă de fericire...

PoezieAtelier

Zăpadă

de Nicolae Marius Buchiu

Aerul tare îmi creează o dulce amețeală Și în oboseala alergării lumina îmi joacă în ochi fabulos; Zăpada freamătă vag, într-un ecou al respirației, sub pașii mei, totul fiind afundat în acest sunet...

PoezieAtelier

Barajul

de Cristina-Monica Moldoveanu

Toate bune și frumoase, mrejile și farmecele copilăriei, până când m-am ridicat și eu fată de vreo treisprezece ani. Atunci au început să construiască la noi în sat barajul. De la el mi se trag toate...

ProzăAtelier

Hârtii

de Cristina Sirion

Paharul avea gura un pic ciobită și lui îi plăcea să-și plimbe degetul exact pe locul acela tăios, cicatrice în carnea de sticlă. Din vântul de hârtie, colaje arse, în spirale; orașul dispărea...

ProzăAtelier

Jurnalul fericirii 1- 28

de marin badea

Nu ți-a cerut decât să-i cumperi piersici, urâtule, asta vreau de la tine, ce zici, îmi poți cumpăra? Iar tu ți-ai spus că-i vei aduce livezi întregi, orașe întregi, nopți și lumini toate explodând...

PoezieAtelier