"Aluneca încet" – 8011 rezultate
0.02 secundeMeilisearchPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
crisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
Albu Marius Silvan
Nefiinta In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc... O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc. In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie, Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie. Te vad... Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc, Cum dispare fara speranta in neantul omenesc. Esti doar o imagine umana,un vis salbatic... Plec acum, lipsit de viata...fantomatic. Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit; In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.
19 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
crisan teodora
O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..
3 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
Alexandrina Mateescu
Mă numesc Alexandrina Mateescu, sunt născută în miez de iarnă în satul dintre plopi, prin geamul casei mele în fiece dimineață schițez răsăritul, pe care-l port de la primele poezii în suflet. Cel mai frumos joc al dimineții sunt razele de lumină care alunecă printre gene și înfășură sufletul în cîntul veșnic al începuturilor.
22 poezii, 0 proze
Catalin Ionescu
Imi merge mintea si aluneca in idei permanent.
2 poezii, 0 proze
Aluneca încet
de Nistor Mircea-Iulian
Intinsă printre flori de mai, Cu vălul alb alunecând pe tâmplă, Stătea privind icoane dragi, Citind din cărți prea sfinte. Și se gândea la corcoduși în floare La primăvara ce-aducea căldură, Lăsând...
Cojocul (Cujuh)
de Marian C Ghilea
Seara de iarnă aluneca încet către văi, ca un fluviu întunecat și greu, rostogolindu-se în cascade de pe crestele cenușii ale munților. Mai erau două zile până la Crăciun. Gerul mușca cu poftă din...
Lumile paralele
de Vasile Mihalache
Sunt omul-fotoliu care alunecă încet în prăpastia \"lumii stomacului\", o carapace de broască țestoasă în marea cea mare. Sunt cel care taie felia de pâine cu icnetul samuraiului. Luntrile cuvintelor...
La Belu
de Natalia Bodiu
Frunzele cad plângând Peste mormintele ude Alunecă încet spulberând Trecutul din vechile umbre. În creier, în iris, în vene O tristă aducere aminte De frunze ce cad a lene Morminte, morminte,...
Surâsul fragil al nopții
de Ana Roxana Ciupuliga
Surâsul fragil al nopții Zâmbetul fragil al lunii Alunecă încet pe șinele vieții, Mișunând în colțurile vremii, Restrânse vaste în amurgul dimineții. Surâsul rece, de cristal al lunii Imprimă încă...
erotica sau poate nu...?
de mihai nolba
Luna atarna aproape plina Bucati de nori grei si distrati Aluneca incet printre picaturi. Lenevim letargic in umezeala De toamna. Ascultam imnul noptii tarzii Cu sufletul tau lancezind Intre...
Portret banal
de rechesan gheorghe
Neagră, ți-aluneca încet peste gură o orhidee se scurg, dintre pleopele-nchise , pîraie de vise, perle de zgură Pipăie-ți mîinile (ele, avide de noapte) doi licorni de lapte ce moțăie sătui de iarba...
Vis
de Beatrice Lungu
Dormi, dormi Aluneca incetisor In somn, usor. Si dormi plutind in vis Amagitor abis Plasmuind fantasme, O lume de basme. Mirific teren De inchipuiri desarte Ganduri adanc ascunse Ingropate toate,...
ingeri
de hhgffd
de ce ma chinui ingeras rebel? vindeca-mi trupul cu ale tale soapte aluneca incet in mine,un geamat de placere da-mi macar o noapte... de ce stingi focul ingeras rebel? aprinde-mi inima sa iasa fum...
Jurnalul secret
de RUSU GEORGIANA
M-am dus în nisip si am adunat o bucățică dintr-o scoică roșie. Părea o bucata sângerie ,aproape fară consistență ,care-mi aluneca încet printre degete. M-am aplecat după ea, în locul unde căzuse și...
Fara titlu
de Busuioc Alexandru
Sarac mi-e cintul acum Si tac. Privesc doar Marea. Corabiile amintirilor aluneca incet Pe linga mine. Nisipul ce ma-ngroapa Imi pare asa ciudat; are gust De Pamint si de briza sarata. Noroc cu Marea...
Ce mi-aș dori
de Diana Rizoiu
Aleargă-mă și prinde-mă! Iubește-mă și simte-mă! Alunecă încet spre moarte Fără vreo dorință aparte Și du-te pân’ la cer Jură-mi iubire atât de sincer Încât iubirea să mă-mbrățișeze Și pân’ la moarte...
