"Ajude a traduzir no seu idioma os artigos publicados em agonia.net" – 11246 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
JDJoseph Delteil
Joseph Delteil, né à Villar-en-Val (Aude), le 20 avril 1894 et mort le 16 avril 1978 à La Tuilerie de Massane (Hérault), est un écrivain et poète français. Né dans la ferme de La Pradeille, d’un père bûcheron-charbonnier et d’une mère illettrée, Joseph Delteil vit les quatre premières années de son enfance à la Borie (construction de pierres sèches) de Guillaman, à 30 kilomètres au sud de Carcassonne, dans le Val de Dagne. De cette masure, il ne reste aujourd’hui que des moignons de murs, que l'on peut toujours voir en randonnant sur le "sentier en poésie" créé par Magalie Arnaud et ses amis, maire de Villar-en-Val pour honorer la mémoire du poète. En 1898, son père achète une parcelle de vignes à Pieusse (30 kilomètres plus loin). C’est là, dira Delteil, son "village natal", au cœur des Corbières, "où le paysage s’élargit, où l’on passe de la forêt au soleil, de l’occitan au français". Il y demeure jusqu’à son certificat d’étude (1907), puis il intégre l’école Saint-Louis à Limoux....
1 poezii, 0 proze
PRPierre Reverdy
Pierre Reverdy, né à Narbonne, (Aude) le 11 septembre 1889 et mort à l'Abbaye de Solesmes le 17 juin 1960, était un poète français associé au cubisme et aux débuts du surréalisme. Déclaré « né de père et de mère inconnus » à l'état-civil de Narbonne, Pierre Reverdy dut attendre sa vingt-deuxième année pour être reconnu par sa mère. L'année de sa naissance, sa mère était mariée mais son époux vivait en Argentine. Ce n'est qu'en 1897, qu'elle put se remarier avec le père de Reverdy, viticulteur dans la Montagne noire. Pierre Reverdy venait d'une famille de sculpteurs, de tailleurs de pierre d'église. Toute sa vie en sera marquée par un sentiment de religiosité profonde que l'on retrouve dans sa poésie. Il poursuivit ses études à Toulouse et à Narbonne. Il arrive à Paris en octobre 1910. À Montmartre, au célèbre Bateau-Lavoir, il rencontre ses premiers amis : Guillaume Apollinaire, Max Jacob, Louis Aragon, André Breton, Philippe Soupault et Tristan Tzara. Pendant seize ans il vit pour...
4 poezii, 0 proze
AAmara
"Poet divin, lumina fara moarte m-ajute-n grai iubirea-n veci fierbinte cu care pururi ti-am citit din carte" Infernul - Dante Alighieri This is me for forever One of the lost ones The one without a name Without an honest heart as compass This is me for forever One without a name These lines the last endeavor To find the missing lifeline Nemo - Nightwish Last dance, first kiss Your touch my bliss Beauty always comes with dark thoughts I wish... Wish I had an Angel - Nightwish
4 poezii, 0 proze
Răzvan Țupa
lent de fapt da dimineața grunjoasă împrumută căldura aceea umană variată din pulsul discret al gâtului în fiecare îndoire a brațelor a picioarelor un snop de fire termice diferite între ele fac da un păr perfect respirabil umbli puțin cu tălpile goale pe un covor erotic unde nu se mai aude decât foarte încet da
0 poezii, 0 proze
CCCharles Cros
Charles Cros (n. 1 octombrie 1842 - d. 9 august 1888) a fost un poet și inventator francez. A fost născut în Fabrezan, Aude, Franța, 35 km la est de Carcassonne. Cros era un poet și scriitor umoristic cunoscut. Cea mai cunoscută scriere a lui este poezia "Scrumbia afumată", considerată ca fiind una dintre capodoperele umorului absurd. El e cunoscut mai ales datorită faptului că a inventat niște procedee ce aveau să stea la baza fotografiei. A mai făcut și îmbunătățiri la tehnologia telegrafiei. Charles Cros a murit la Paris. Engleză Charles Cros (October 1, 1842 - August 9, 1888) was a French poet and inventor. He was born in Fabrezan, Aude, France, 35 km to the East of Carcassonne. Cros was a well-regarded poet and humorous writer. He developed various improved methods of photography including an early color photo process. He also invented improvements in telegraph technology. Poetry In the early 1870s Cros had published with Mallarmé, Villiers and Verlaine in the short-lived weekly...
19 poezii, 0 proze
oprea carmen
ma dilat ma contract rad cu toti dinti si buzele se transforma in uragane sub umbra felinarelor. ma ascund de mine prin mine ciudata fire fabuleaza pe goliciunea treptelor in spirala.tot ce se intampla in varful picioarelor ma infioara.ma disec si autopsia ce m a ciopartit in romburi curbate in linia stramba dar atat de dreapta a orizontului ce mi rade in fata ziua si noaptea intreaga , autopsia s-a contaminat cu depresia fetei defecte.sunt frumoasa sau urata trista sau destrabalata nimic sau toate la un loc ,strabat valurile ce sunt strajuite de plusuri , pulsari maniace sau minusuri chinuitoare , dibace si ingrozitor de nevrozate , valurile peste sau sub normal ma traverseaza precum mersul trenurilor personale rapide accelerate la suprafata caci in adancimea haotica devin toate impersonale.se vede se aude se spune dar nu se stie cu siguranta...
1 poezii, 0 proze
DTDaniela Trifan
Născută la Brăila, în peisajul romanticului port dunărean, Daniela Trifan s-a simțit permanent influențată de imaginea arhitecturală a centrului vechi al orașului, precum și de imaginea bălților din apropierea Dunării, acolo unde, în copilărie, petrecea mult timp cu familia, la pescuit, privind amalgamul culorilor calde de apus. A urmat școala de muzică, unde a studiat vioara, dar în același timp scria poezii, nuvele, picta peisaje și încerca din răsputeri să-și găsească acel talent, despre care credea că fiecare om trebuie să-l primească, la naștere... Îndrumată de familie, a urmat Liceul Sanitar, care n-a atras-o decât datorită faptului că putea să-și ajute semenii... lucru care a devenit, mai târziu, pasiune. Acolo și-a cunoscut actualul soț, iar în vremurile tulburi de după 1990, a rămas asistentă medicală, lucru care n-a împiedicat-o să scrie, să studieze și să-și caute mai departe "talentul". A urmat apoi Specializarea Agricultură a Facultății de Inginerie Brăila, din cadrul...
3 poezii, 0 proze
Alexandru Ciobanu
Părinții, Ion și Ecaterina, oameni obișnuiți; s-au întâlnit și s-au plăcut. După un scurt circuit de câțiva ani, fiecare a mers pe drumul lui. Din flamă, M-am născut eu, la 27 ianuarie 1947 în București. Am avut o copilărie minunată, la bunici. Minunată copilărie am avut, undeva într-un ținut neiubit de nimeni, fiindcă era prea departe de toți. Un ținut pe care toate administrațiile l-au ignorat fiindcă le era peste mână. A fost pe rând când de Vlașca, când de Teleorman, când de Videle, când de Alexandria, cand de Giurgiu, dar nu s-a lipit nicăieri și a rămas pe loc. De oriunde ar fi venit banii bugetari până acolo se terminau. Acolo nu era asfalt, nu era canalizare, nu era electricitate; apa și-o scotea fiecare de lângă casă, ca să-i ajute circuitul în natură. De acolo lumea pleca, dar eu veneam. Acolo nimeni nu se întoarcea fiindcă peste tot era mai bine. Era un fel de never land, dar era nevărlendul meu, pe care îl iubesc și acum. Un nevărlend la 65 de kilometri de București. Acolo...
66 poezii, 0 proze
ARAlexandru Rusu
Cred în Dumnezeul străbunilor mei daci si în mine, iar Credinta, Speranta, Vointa, Iubirea, Pacea, Constiinta, Viata si Stiinta sunt armele cu care lupt zi după zi pentru a face, prin Străbuni, punte între Pămant si Cer. Mă zbat clipă de clipă pentru o lume mai bună si sper din tot sufletul că voi apuca ziua în care să îmi văd visul împlinit, si Sfânta Patrie, întreagă din nou. În legătură cu ceea ce scriu: stiu că multi dintre voi îmi vor combate opiniile din momentul citirii. S-a mai întâmplat si nu am nimic împotrivă. Dar, vă rog, priviti doar pentru o clipă în adâncul sufletului vostru si veti întelege că noi, Oamenii, nu suntem pământ, ci pulbere stelară. Asa e de când există Universul si asa va fi mereu! Am venit însă pe lume Om, născut din femeie si bărbat, pe sfântul pământ românesc, si am datoria de a apăra destinul neamului meu, mai presus de destinele tuturor. Să învingă Viata Omenească! Asa să ne ajute Dumnezeu si Strabunii!
9 poezii, 0 proze
dimitriu mihaela
De fiecare dată când găsesc câte o muză care să mă ajute să-mi exprim trăirile, o primesc cu căldură și o invit să coboare printre măruntaiele gândurilor mele. De fiecare dată când îmi aduc aminte de locurile natale, de cetatea Târgoviștei mă cuprinde o senzație de alin și de bucurie. De fiecare dată când îmi arunc mârșav numele și prenumele, Dimitriu Mihaela-Doina pe un petic de hârtie, mă tot frământ dacă stihurile mele vor stârni în mintea vreunui lector un pic de euforie, de stimă, de critică , de nostalgie ori de o simplă introspecție. Întotdeauna ca un peregrin însetat de liric, de epic și dramatic, m-am tot avântat să îmi public modestele scriituri la gazetele locale, la revistele școlii, în volume colective. Am îndrăznit să iau premii și să particip la ședințele cenaclurilor locale , precum „Elena Văcărescu” și naționale „Săgetătorul” ce se țineau la București. Sunt ferm convinsă că niciodată nu îmi voi lăsa vocea mea lirică și mereu le voi spune celor ce vor vrea să muște...
2 poezii, 0 proze
Sfincșii Carpaților. Cărți în piatră, cinste cui nu v-a scris!
de Dragoș Vișan
Personaje: Octavian Noru Petronela Cosmina și figurantul Ursică Moto: “S-a ajuns acum ca 60% din suprafața Parcului să fie retrocedată unor cetățeni. \"Noi nu știm ce decid prefecturile și ce este...
dezeuire
de Valeriu D.G. Barbu
când taci viu comunici ca la telefon în conferință cu șapte miliarde de oameni chiar și cu peștii, cu firele de iarbă din Sahara, pe care doar tu le știi cu misterioasele comori din burta ghețarilor...
Scrisoare pentru Mos Craciun
de Adria Martin
SCRISOARE PENTRU MOS CRACIUN scrisa de: (I) adria GMB Decembrie Scrisoare din exil Mosule..mai existi? Ce-ar fi sa-mi dai un semn? Te-astept de-atatia ani..si n-ai mai venit..O fi oare pentru ca am...
Sinteze despre haiku
de Dan Norea
Sinteze despre haiku scrise de un începător pentru alți începători cu exemplificări din volumul “Marea tăcere” de Șerban Codrin Partea I Dacă mă simt atras de haiku, doi oameni sunt de vină –...
O noapte la scara C
de Sorin Teodoriu
- Dănuț, tresare Luiza. - Ce-i dragă? - Sss! Vorbește mai încet. - De ce? - Trezește-te! - Păi dacă vorbesc înseamnă că-s treaz, nu? - Vine George. - Care George? - Soțul, dragă! George Puturescu al...
Țip și nu aude
de Nicolae Diaconescu
Țip și nu aude A plecat A plecat și n-am s-o mai văd Era centura mea de siguranță Muntele pe care mă sprijineam Inteligența supremăm a familiei știa pe de rost versuri din Eminescu, Coșbuc, Blaga,...
VR-abia
de Miclăuș Silvestru
S-aude a cocoșilor cântare; Vâr mâinile-amândouă-n buzunare. Am ochii cu țintirile-nainte, Iar mintea-mi caută printre cuvinte. Ițește Soarele de după dealuri, Dar negura e poticnită-n valuri. S-aude...
Fluture…
de Balas Anamaria Stefania
Se aude a vântului blândă suflare Și vraja lunii vorbește cu mine. Ca un vierme de mătase A lumii enigmă-n Fluture se preschimbă. Un fluture mare De vânturi purtat, Cu întrebări ucigătoare Încununat.
balada de seara tarziu
de walter maracineanu
Aseara a coborat din geamuri tot cerul: s-a prins de cearceafurile ude cu palmele mici de mangaiat rinocerul crezand ca nimeni nu il aude a tras tot ce era intins prin casa covoarele si cei ce...
Patimile Mantuitorului...
de Elisabeta Branoiu
\"Astăzi s-a spânzurat pe lemn, Cel ce a spânzurat pământul pe ape\". \"O, Taină! Chipul deșertării este neștiut. Felul zămislirii, negrăit! Cuvântul cel mai presus de fire, chipul robului...