"Aceiași castani..." – 20244 rezultate
0.08 secundeMeilisearch
DSDan Lucian Stefancu
Cand eram mic credeam ca lumea a inceput de la mine...m-am nascut in prima zi a anului, de atunci se numarau anii... cand am mai crescut am aflat ca anii si viata se numara de la cineva cu aceiasi zodie, nascut cu sase zile mai repede, multi, multi ani inaintea mea, 1985. Acum ca am crescut si am redevenit copil, sper ca cineva sa ma numeasca Creatorul Lumii lui si sa inceapa totul de la mine.
32 poezii, 0 proze
MNMihai D. Novac
La fel ca si in pictura, multi artisti au ramas in necunoscut si in timpul vietii au trait in mizerie, iar dupa moarte tablourile lor s-au vandut si sint considerate capodopere. Poezia are aceiasi identitate si acelasi destin!
10 poezii, 0 proze
IVIlarie Voronca
Ilarie Voronca (n. Eduard Marcus, 31 decembrie 1903, Brăila - d.8 aprilie 1946, Paris) a fost un poet evreu român de avangardă, promotorul revistelor 75 HP și Integral și al mișcării integraliste. A mai semnat sub pseudonimele Alex Cernat și Roneiro Valcia. Începuturile literare ale lui Ilarie Voronca sunt legate de activitatea cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, și de revista acestuia Sburătorul literar, unde și debutează în 1922 cu versuri simboliste influențate de George Bacovia și de lirismul melodios și maladiv al lui Camil Baltazar. Publică apoi poezii de aceiași factură în revistele Flacăra, Năzuința și Contimporanul, care vor constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, intitulat Restriști. Este o poezie de atmosferă, care transcrie tristețile și deznădejdea omului condamnat la existența cenușie a orașelor de provincie. Aproape nimic din tonalitatea și sistemul imagistic al acestor poezii, în afara tentației asociațiilor insolite, nu anunță viitoarea...
110 poezii, 0 proze
AȘAlina Șandra
Un om născut la Dunăre, acolo unde apa curge în sens invers, o cascadă pe orizontală... Când stau pe pământ, împreună cu pământul, formez Crucea... la fel ca orice alt om... Din acest punct de vedere suntem la fel, aceiași anonimi... Cât de mult poate însemna un nume? Mai mult înseamnă un cuvânt, acela de a spune... Sunt doar eu, în două litere și nimic altceva. http://teatrulnocturn.yolasite.com/ http://alinasandra.yolasite.com/ http://poezie-chandraplacao.blogspot.com/
36 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...
0 poezii, 0 proze
GHGrigore Hagiu
Grigore Hagiu (27 septembrie 1933, Târgu Bujor–1 februarie 1985, București) a fost un poet român, din generația antiproletcultistă a resurecției și paradoxismului. Liceean fiind, debutează în anul 1950, cu poeme în spiritul epocii proletcultiste, în revista Tânărul scriitor. În 1952, este absolvent al unui liceu din Galați, urmând în aceiași ani școlari staliniști (1952–1954) cursurile Institutului de Cinematografie din București, cursuri abandonate, spre a se înscrie, în 1955, la Facultatea de Filologie, Universitatea din București. A fost redactor la diferite ziare și reviste: Drum nou, Luceafărul etc. După debutul editorial cu Autoportret în august (București, Editura pentru Literatură, 1962), Grigore Hagiu publică următoarele volume de versuri: Continentele ascunse (București, Editura pentru Literatură, 1965). De dragoste de țară (București, Editura Tine¬retului, 1967). Sfera gânditoare (București, Editura pentru Literatură, 1967). Noblețe de stirpe (București, Editura...
12 poezii, 0 proze
Mihaela Ami
Am decis să iau un tren nou. Pleacă în noaptea aceasta la ora 12. Din Gara de Nord. Pleacă spre o nouă destinație. O călătorie care rebranduiește spiritul și reîmprospătează gândurile. Mi-am lăsat blogul vechi (gânduri-colorate) pentru un blog nou. Trenul de noapte este noul meu concept. Este schimbarea fără de care m-aș fi blocat. Alegeri în viață, cuvinte spuse și apoi regretate. Cuvinte spuse și apoi asumate. Întâlniri care te dau peste cap. Gânduri colorate care dăunează grav personalității. Amintiri pentru care lupți, trecutul care te definește și prezentul care te animează. Schimbările care te schimbă și te fac să creezi textele cu aceiași ușurință cu care scriai cândva. La mulți ani, România mea și călătorie plăcută blogului meu. Trenului de noapte. De ce noapte? Pentru că atunci am avut cele mai bune idei.
1 poezii, 0 proze
AMA. Mirea
Pseudonimul A. Mirea!” sub care se ascund poeții St. O. Iosif (11 septembrie 1875-22 iunie 1913) și Dimitrie Anghel ( 16 iulie 1872- 13 noiembrie 1914) apare prima dată în iulie 1907 în revista „Semănătorul” și apoi în revista „Viața Românească”, în ziarul „Minerva” și alte publicații. Versurile se publicau sub titlul general „Caleidoscopul lui A. Mirea” Cei doi poeți mai colaboraseră și până atunci publicând traduceri din Paul Verlaine, H. Ibsen, Fr. Halm, Lafontaine ș.a. De asemenea mai semnaseră împreună o serie de lucrări originale: poemul dramatic „Legenda funigeilor”, comedia „Cometa”, poemul istoric „Carmen saeculare” precum și două volume de proză: „Cireșul lui Lucullus” și „Portrete” Interesul lui St. O. Iosif pentru temele sociale și verva uimitoare a lui Anghel se împletesc. Este greu de apreciat ce aparține unui poet și ce se datorește celuilalt. Cu toate că au colaborat foarte bine cei doi au iubit aceiași femeie Natalia Negru. Aceasta se căsătorește cu Șt. O.Iosif....
17 poezii, 0 proze
Aceeasi
14 poezii, 0 proze
Aceeasi
1 poezii, 0 proze
Aceiași castani...
de George Pașa
Aceiași castani ne mărgineau cu-amar îndoiala, fructele lor cădeau ca lovite de-un trăznet. Culcat între lujerii visului tău, inundat de-ntristare, doream o plimbare în doi, cu soare și flori, cu...
Revederea unei muze necoapte
de Dîrzu Andrei-Ovidiu
Am văzut-o odată pe stradă Purta aceiași jeanși cu fluturaș pe buzunarul drept de la spate Părul era ca o vâlvătaie Sub aerul moale de pe aleea cu castani Privea înainte trufașă Părea că nu s-a...
Drumul Copoului
de Burlacu Ioan
Un recent drum la Iași, făcut ca de fiecare dată, cu o nedisimulată plăcere a reîntâlnirii cu istoria, frumosul indigen, natura aleasă și de ce nu propria studenție, a fostei capitale de țară...
Marele albastru de Madagascar
de rechesan gheorghe
Aveam, prin clasa a VII-a, un coleg pe care-l detestam toți. Pînă și numele-i urîcios, Mirel Boțoghină, sugera un tip nesuferit. Boțoghină era un grăsan împiedecat, cu fața ca un bostan încrețit de...
Iubirea unei fete cu castani(i)
de Alexandra Mihaela Munteanu
Asculta cum bate vantul....privește cum crește iarba...simte cum arde soarele atunci când pe cer e doar luna luminând palid orașul mortuar...si respiră parfumul castanilor înfloriți....
Coincidențe
de Mihaela Roxana Boboc
Același nume pe caldarâmul din spatele aleii cu castani; silueta prelungă acoperind gara îndesată cu griuri fără contur și zone amorfe; doar pașii tăi răsunând metalic îmi calcă pe suflet de fiecare...
Romanța noastră
de Ion Minulescu
Pe-același drum, Mânați de-același îndemn nefast al năzuinții, De-aceleași neînțelese-avânturi spre tot mai sus, Pe-același drum Pe unde ieri trecură poate, Străbunii noștri Și parinții, Pe unde,...
Romanta noastra
de Minulescu
Pe-același drum, Mânați de-același îndemn nefast al năzuinții, De-aceleași neînțelese-avânturi spre tot mai sus, Pe-același drum Pe unde ieri trecură poate, Străbunii noștri Și parinții, Pe unde,...
Romanța noastră
de Ion Minulescu
Pe-același drum, Mânați de-același îndemn nefast al năzuinții, De-aceleași neînțelese-avânturi spre tot mai sus, Pe-același drum Pe unde ieri trecură poate, Străbunii noștri Și parinții, Pe unde,...
Castanii
de Demostene Botez
Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristețea Când părăsită sta de vorbă cu sine însăși tinerețea, Și mișcătoarea lor cupolă deasupra-și clătina verdeața, Părea că-n jurul meu prin...