Căutare

Urasc felul in care sunt etichetat dupa cuvinte. Urasc prietenia celor ce vor de la mine numai guma de mestecat. Urasc profesorii care predau intr-un stil de fals interes pentru soarta elevilor. Il urasc pe dirigintele care n-a vrut sau n-a stiut sa se apropie de inima nici unui coleg de-al meu. Urasc sistemul social care impune puterea banilor ca valoare morala. Urasc institutia pedagogica ce poarta numele de scoala pentru ca urmareste o dezvoltare “multilaterala” uitand ca ar trebui sa fie o institutie psiho-pedagogica. Urasc indoctrinarea la care sunt supus eu si cei pe care ii urasc. Imi urasc parintii pentru ca ma iubesc neconditionat contrazicandu-mi ura. Pentru ca vor sa dau tot ce mai bun din mine. Pentru ca incearca sa nu ma lase sa gresesc. Pentru ca m-au nascut si crescut intr-un mediu iubitor. O urasc pe ea pentru ceea ce a devenit. Pentru ca am iubit-o. pentru felul in care isi musca buza de jos dupa ce o sarutam. Pentru felul in care suvita ei rebela cadea intre buzele...

5 poezii, 0 proze

Mario Paparadzzi

Născut în municipiul Pitești ,dar petrecînd copilăria și adolescența în micuțul oraș Mioveni, orășel care de altfel mi se părea pe atunci atât de lipsit de culoare și plin tentații murdare . Între timp orașul a evoluat destul de frumos și parcă îmi pare rău că am ajuns să-i trec pragul atât de rar. Fiind cel mai mare dintre cei 4 frați, am simțit de mic să fiu mai responsabil, mai grijuliu, mai altfel. Din această cauză, dar și datorită faptului că familia nu avea tocmai o situație financiară bună aveam să fiu mai retras decât ceilalți din rândul meu, pe alocuri simțind un fel de rușine. Privind înapoi sunt mândru de felul în care am putut să mă abțin de ispitele ce băteau la ușă din toate părțile și de relația cu familia. După ce primii opt ani școlari i-am absolvit la școala Racovița, oraș Mioveni, opt ani în care de multe ori am fost lăudat pentru notele obținute, dar și pentru comportamentul de bun gust, anii de liceu au însemnat un regres, deși am fost absolvent al diplomei de...

10 poezii, 0 proze

Vincenzo Monti

"...Vincenzo Monti, pe care contemporanii săi l-au socotit drept cel mai ilustru poet al neoclasicismului, e apreciat azi ca un extrem de rafinat și subtil literat, iar opera lui e evaluată în funcție de aportul pe care l-a adus la îmbogățirea limbajului poetic și la crearea unui nou gust, prin felul în care a preluat reînnoind tradiția clasică, prin diversitatea de tonuri, imagini, scheme și formule ale literaturii europene moderne pe care autorul și le-a însușit, transmițându-le unor poeți adevărați, unui Foscolo și chiar și unui Leopardi. Activitatea literară extrem de bogată și variată a lui Monti, care îmbrățișează mai toate genurile literare, de la canțone și sonete până la poeme polemice, politice și encomiastice, fără a neglija nici tratatele teoretice referitoare la limbă, își vădește de la bun început caracteristicile: poezia sa este în mare parte o poezie ocazională, legată de evenimentele vremii (...). Dar observarea atentă, de spectator și nu de părtaș al evenimentelor ce...

1 poezii, 0 proze

Brindusa Lanțoș

Lumea a fost întotdeauna așa cum am crezut-o a fi. Ceea ce se schimbă este felul în care cred că este.

2 poezii, 0 proze

sorina manole maria

Salut! Sunt Sorina. Am descoperit poezia la 7 ani, cand stateam la masa:)) . De atunci am inceput sa scriu, mi-am insirat toate poeziile intr-un caiet pe care ulterior l-am pierdut. Am facut o pauza de vreo 2 ani,iar apoi inspiratia a inceput sa-mi revina. Acum scriu poezii triste... Nu-mi place sa mi le citeasca cineva care ma cunoaste. Motivul nu-l cunosc. Doar ma deranjeaza si atat. Imi public poeziile aici din doua motive: 1. Nu vreau sa mi le pierd, si deci asa le voi putea pastra. 2. Vreau pareri despre felul in care scriu. Deci coment-urile sunt bine venite Cam atat. Aaaa si daca vrei sa ma contactati, sorimar92@yahoo.com adresa mea de e-mail

2 poezii, 0 proze

Jacinto Benavente

Motivația Juriului Nobel "pentru felul fericit în care a continuat ilustrele tradiții ale dramei spaniole". Jacinto Benavente (n. 12 august 1866, Madrid - d. 14 iulie 1954), dramaturg spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1922. Jacinto Benavente s-a născut la Madrid în 12 august 1866. A urmat Dreptul, dar la moartea tatălui său și-a întrerupt studiile, plecând într-o lungă călătorie prin Anglia, Franța și Rusia (unde se spune că ar fi lucrat, între altele, ca director de circ), pentru a se consacra, la întoarcere, pe de-a-ntregul creației literare. A debutat în 1893 cu un volum de versuri și cu o culegere de nuvele, urmate de celebrele Cartas de mujers (Scrisori de femei), în maniera lui Marcel Prévost. Prima sa lucrare dramatică este El nido ajeno (Cuibul străin), a cărei premieră a avut loc la Madrid în 1894. În continuare, an de an, a oferit scenei spaniole câte două sau trei piese, multe dintre ele scrise la cererea expresă - și în conformitate cu necesitățile -...

0 poezii, 0 proze

Catalin Oprea

nascut in Bucuresti, initial am pendulat intre cele 2 bunici ale mele, foarte simpatice in felul lor, una in Bucuresti, cealalta in Brasov, dupa care am urmat scoala 56, liceul mihai viteazul (cu accent pe l final), facultatea de automatica si chiar un master in afaceri comerciale. scriu poezii din clasa a patra. am scris poezii in principal din nevoia de a-mi potoli sentimentele de nebunie in dragoste, ratacirile, patimile.. poezia a fost pentru mine o cura, o dezintoxicare.. o rana sangeranda.

1 poezii, 0 proze

Daniel Turcea

Născut în Tîrgu-Jiu la 22 iulie 1945. Absolvent al liceului „Nicolae Balcescu“ din Pitești (1963). Licențiat al Institutului de arhitectură „Ion Mincu“ din București (1968). Moare la 28 martie 1979 la nici 34 de ani. Debut în revista „Amfiteatru“ (1968). Bibliografia: „Entropia“ (Editura Cartea Românească, 1970) „Epifania“(Editura Cartea Românească, 1978) „Epifania“, colecția „Hyperion“(Editura Cartea Românească, 1982) Daniel Turcea este un mare poet creștin, despre care s-a scris mult prea puțin. El reprezintă un model de convertire, dar și de trăire intensă a credinței și a spiritualității creștine la Mănăstirea Cernica, unde și-a petrecut utimii ani din viață. Curajul și demnitatea de care a dat dovadă în fața unei crunte boli care l-a doborât „în floarea vârstei“ arată întregii lumi un creștin care a înțeles în profunzime planul divin și rostul omului pe acest pământ. Creația poetică a lui Daniel Turcea, împletită cu destinul tragic, unic în felul său în literatura noastră,...

33 poezii, 0 proze

$Eugene O\'Neill$ EO

Eugene O\'Neill

Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1936. Eugene Gladstone O'Neill (n. 16 octombrie 1888, New York – d. 27 noiembrie 1953) a fost dramaturg american. Motivația Juriului Nobel: "pentru puterea, onestitatea și emoțiile profunde ale operelor sale dramatice, care întruchipează o concepție originală a tragediei." Date biografice Eugene Gladstone O'Neill s-a născut la New York într-unul din hotelurile de pe Broadway, fiu al actorui James O'Neill, al cărui rol în Contele de Monte Cristo îl făcuse celebru în întreaga țară. Copil fiind, Eugene și-a însoțit tatăl în turnee, apoi a frecventat variate școli și în 1906 a intrat la universitatea din Princeton, unde nu a rămas decât un an. O experiență de viață deosebit de diversă - a încercat tot felul de meserii de la căutător de aur până la reporter de ziar - s-a reflectat în fondul dramatic din care au izvorât operele lui O'Neill. În peregrinările care l-au dus în multe părți ale lumii, o atracție constantă a constituit-o marea...

0 poezii, 0 proze

...felul în care trăiesc oamenii...

de Cuviosul Ioan de la Valaam

15 iunie 1947 Hristos este în mijlocul nostru! Am primit heringii. Ai făcut până și efortul de ai curăța oasele. Îți mulțumesc foarte mult. Am fost plecat să-l vizitez pe egumenul nostru la clinica...

Clasic

Umbră

de Edgar Allan Poe

„Chiar de-aș umbla pe valea Umbrei ...” Psalmii lui David Voi, cei care azi citiți, mai sunteți încă printre cei vii; dar eu, cel care scriu, voi fi fost de mult plecat în țara umbrelor. Într-adevăr,...

ProzăClasic

Valorile cetățeanului european

de Elena D. Marcu

Toți oamenii au responsabilitatea comună pentru felul în care este privită societatea în care trăiesc. Prin felul nostru de a fi și prin tradițiile noastre ne reprezentăm cu fiecare pas facut,...

Atelier

Interviu cu poeta Vicky Wilson

de Catalina Stefania Virvescu

- Când ați început să scrieți poezie prima dată? A existat un anumit eveniment care v-a determinat să scrieți? - Am început să scriu poezie când m-am înscris la un curs de creație literară la...

ArticolAtelier

Reflecțiile credinței

de Nincu Mircea

A judeca un fenomen, un caz, un proces din perspectiva propriei credințe este un mod de a gândi pe care modernitatea îl consideră desuet. A presupune că cineva induce în eroare, abuzează de...

EseuAtelier

Am evadat un timp

de Roxana Sonea

Am evadat un timp, ca să-mi dau seama. Furoul franțuzoaicei, zbierătele, bătăile în pereți, lălăitul de dimineață, băile, liniștea, bucătăria, mireasma de mort a frigiderului, canadianul....

Geo Bogza Cartea Oltului Cap.4

de munteanu bogdan

FURTUNA Păstorii care trăiesc vara pe înălţimile Hăşmaşului Mare sînt martorii - adeseori înspăimîntaţi - ai unor furtuni năprasnice. Nicăieri, cît cuprind ochii şi cît se duce închipuirea între...

Geo Bogza Cartea Oltului Cap. 5

de munteanu bogdan

NOAPTEA MARILOR EVOCĂRI Singurii martori ai felului în care Oltul ia fiinţă, sub o fantastică broderie de fulgere, sînt patru oameni. Păstorii din Voşlobeni, suind pe Hăşmaşul Mare cu ciurda lor de...

Cărăușii de oameni

de CRETU IOAN

Cărăușii de oameni Taximetriștii sînt ca marinarii. Numai că ei nu cutreieră prin porturile lumii, văzînd pe fugă locuri și oameni de toate națiile, culorile și obiceiurile. Oamenii care își petrec...