Căutare

Salut numele meu este Dimache Constantin sunt nascut in anul "sperantei" "89 si dupa cum veti vedea in poeziile mele sunt cel mai trist "copil cu barba" pe care il veti cunoaste vreodata. M-am nascut la sat in filipestii de targ sunt mandru ca sunt tzaran(nu sunt tzaranul de care voi credeti ...acei tzarani ii poti gasi si la oras). Am o viata nu tocmai perfecta,am trecut si prin rele si prin bucuri,dar mai mult prin rele,am iubit chiar daca au ramas amintiri si lacrimi ,am fost iubit de anumite fete ce nu le mai poti numi fete(chiar daca substantivul "carpa" este la feminin),am vazut moartea in fatza ochiilor,am vazut si speranta intr-o lume a morti ,am vazut pana si miracole in aceeasi lume. Sunt un tip care ma indragostesc repede,dar imi trece la fel de repede,sunt un baiat care isi cauta iubirea intr-o lume in care aceasta este doar un mit(ceea ce vezi doar in basme si in filme de dragoste)

4 poezii, 0 proze

istode oana

Eu sunt...trebuie sa fiu..o femeie puternica. Viata e asa cum e...asa cum ti-o faci...de aceea trebuie sa ne ridicam, sa mergem mai departe, sa razbim asa cum putem si sa daruim pt a primi inapoi. Viata e un dar si eu nu vreau s-o risipesc fiind deprimata sau urland dupa fantome...Vreau sa ma bazez pe mine, pe forta mea launtrica...vreau sa fiu puternica si optimista!!! Am scris asta pentru ca atunci cand simt ca nu mai pot, citesc randurile astea si prind puterea sa merg mai departe.Poeziile mele sunt triste, ironice, insetate de iubire si utopii. E un mod de-al meu de a evada...un mod prin care alung ceea ce e trist spre poezii, ca sa nu-l pastrez in realitate.

5 poezii, 0 proze

Ileana Popescu Bâldea

Născută undeva, în urmă, la o dată imprecisă, în mai multe locuri deodată... Absolventă a Facultății de Medicină. Poezii și eseuri scrise în diverse reviste ale vremii. Cărți publicate: "Și totuși...happy-end" - roman, "Tu nu știi cum plâng fluturii" - poeme. Membră a Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România Mă-ntreabă lumea câte zile am. Plec capul. Regret că sunt mai mare. Dar port în suflet tot ce mi-e mai drag- copilăria mea zâmbind din buzunare. Mă-ntreabă lumea pentru ce-s aici. Ridic din umeri, parc-aș fi năucă. Și-mi amintesc, oftând, că nu mai pot trăi în mine doar cu o nălucă… Mă-ntreabă lumea de ce așa târziu îmi cânt “ păgân” aducerile-aminte. Acum am timp. În mine. Pentru gând. Acum mi-e slobodă iubirea din cuvinte. Mă-ntreabă lumea câte zile am. Ridic din toamnă, parcă, a plecare…. Îndrept timid o marți… către o joi… și las un vis de dor în fiecare!

405 poezii, 0 proze

florin vaduva

M-am nascut in 7 octombrie 1947,o toamna secetoasa,cum a fost de fapt tot anul.Mi-am petrecut copilaria in satul meu natal ce se numeste Vineti(nu stiu nici acum de unde a primit acest nume),sat ce apartinea de Plasa Spineni, apoi mai tarziu de raionul Vedea,regiunea Pitesti.Parintii mei au fost tarani mijlocasi,cinstiti,gospodari si avand cultul muncii bine inradacinat in constiinta lor,calitate pe care mi-au transmiso si mie. Cele sapte clase elementare,le-am absolvit la scoala din sat si pot sa spun ca am invatat destul de bine,dar nici la nazbatii nu prea aveam concurenta,fapt care l-a determinat pe tatal meu sa viziteze mult prea des scoala,ocazii in care ma"educa",asa cum stia el mai bine. Apoi am fugit de acasa si pe furis am dat examen la scoala profesionala,fapt care m-a departat de casa pret de trei ani,la Targoviste.A urmat apoi liceul seral,Scoala Populara de Arta,armata si mai multe cursuri de sase luni sau de doi ani,in diverse specialitati.Am activat ca instructor...

2 poezii, 0 proze

AmneziA

De ce oare/de ce oare/doamne de ce oare dc esti roman tre` sa fi stigmatizat peste hotare/de ce oare/de ce oare/doamne ce ma doare/caci atunci cand ei construiau catedrale/noi aparam crestinatatea la dunare in zale/ Cum p... mea sa nu`i urasc pe cei far` de cultura care mai mereu ne iau la p.../catalogandu`ne pe toti drept niste hoti........./trebie sa`mi percepi soundu` literalmente/caci sunt cantaret de rap eminamente/finalmente/mi`am scris istoria pe 4 pergamente desigur ca cele mai frumoase momente/etologii m`au privit si s`au crucit/m`au catalogat drept un savant/insa nu`i adevarat,doar modu` meu de viata este eclatant,uneori derutant alteori socant/...alerg bezmetic inspirand morbid`aroma`cetii/caci sunt bantuit de blestematu` dar al vietii/....Nu pot sa mai iubesc..caci oamenii sunt la fel ca si shogunii/iar eu ma zbat far` de putere in cusca de cristal a ratiunii.(extract from one of my future projects..this is Unda`ground abstract hiphop)

2 poezii, 0 proze

Bogdan Crisan

Totul inepe cu inceputul creatiei proiectului meu, care a inceput acuma 17 ani cand Cineva a incercat sa construiasca un copil, dar in cele din urma a creat un esec social,de care m-a legat,si m-a invatat sa ascult de glasul vointei unui copil...si sa il exprim,cum pot mai bine: fotografie si in scris! Nu a tinut de mine insa,ci a tinut de experienta celui care a experimentat proiectul care m-a creat!

5 poezii, 0 proze

Vlad Aurelian

Născut în anul 1985, București. Am terminat "Liceul Teoretic C.A. Rosetti", promoția 2004. Am absolvit Fac. de Relații Comerciale și Financiar-Bancare Interne și Internaționale, din cadrul "Univ. Româno-Americane", promoția 2008, cu nota (scris + oral) 9,50. Am început să scriu de 8 ani, dar în niciun caz astfel de texte literare. Pentru mine proza și poezia nu reprezintă decât un test, un test de auto-depășire, de confirmare a faptului că pot mai mult. Așa cum îi spuneam unui prieten, scriu și aici: când pun mâna pe creion sau tastatură, nu există nicio limită la ceea ce aș putea să creez. Îmi place să cred că poeziile mele fac parte din curentul psiho-romantism, de fiecare dată încercând să duc sentimentele (dragostea, în special) la extrem, astfel încât să existe un înțeles ascuns în versuri. Nu am niciun poet favorit, dar am o oglindă. Din literatură am doar un singur scriitor preferat, Jules Verne, și o mare alergie la citit... altceva. Nu am publicat vreun material, dar ideea...

1 poezii, 0 proze

Ghita Ana-Maria

Am sa las asta pe seama actelor mele viitoare iar de ele ma vor va face vrednica, altii imi vor scrie viata asa cum alti ochi pot vedea mai clar cand razbat din exterior(probabil vre-un nepot plictisit ce se uita in albumul de familie). Pana atunci caut insetata izvorul.

12 poezii, 0 proze

Daniel - Dumitru Darie

03.12.67 - Ziua în care am luat contact cu această lume. Și cum în registrul de nașteri figuram inițial ca decedat, se pare că a fost o simplă întamplare faptul că am primit acces liber către viață. Iar ca o coincidentă, numele mi-a fost compus prin telefon. Darie era, căci altul nu putea fi, părinții au ales Dumitru și nașii au mai adaugat și Daniel. Astfel viata mea s-a legat de litera D: 3D-uri ale numelui și încă odata 3D(ecembrie). 03.12.1967-14.09.1974 - O copilarie legată de preocupari ciudate: mecanică, electricitate, tâmplarie. De câte ori ai mei bunici nu au trebuit să mă opreasca să nu le stric scândurile pentru a face "căsuțe" pentru câini și pisici. Din acea vreme și acum mai există o "căsuță pentru Laica", made by 3D, 1973. 15.09.74-15.06.82 - Scoala generala din Pristol. Cu rezultate... pot spune multe toți colegii mei... 06.07.82 - Admiterea la Liceul Traian Drobeta Tr. Severin 15.09.82 - 15.06.1986 - Liceul Traian, secția Matematică -Fizică 15.09.88(89) - 15.07.94 -...

13 poezii, 0 proze

.... cum de mai pot

de Krista

Nu intrebati…..in plasa gindurilor imi sfirsesc clipa fiecarei zi, fara sa vad iesirea…….iar curcubeul, oricit incearca sa patrunda intunecimea, e prea tirziu sa o mai poata face…….. …gindurile……am...

Ploaia de duminică

de Dușan Baiski

PARE CÃ O CEAÞÃ tot mai deasă acoperă ceea ce a fost. O ceață care nu iartă nimic. Amintirile se lasă tot mai greu înspre lumină. Iar cele care ies par a fi fost întîmplări aievea. Întîmplări ce...

Ochi de câine!

de Lesenciuc Teodor

Omul din Grigorescu De când mă știu –adică de nu prea multă vreme- am urât cu toată ființa mea trei lucruri: prostia, răutatea și acea combinație dintre cele două care se cheamă îngâmfare. Primele...

Minuni de oameni, generații sfinte

de Bejliu Anne-Marie

Am adunat de pe o bancă Goală, dintr-un parc, Inveșmântate-n frunze ude, Eliberate dintr-un arc, Gânduri și amintiri trecute, Parfumuri tainice, esente fine, Rețete-ascunse ale magicei puteri Ce-o...

Gata de culcare, copii ?

de Adriana Gheorghiu

Gata de culcare, Adeline? Bineînțeles că ești gata de culcare, când ai o pijămăluță așa de frumoasă, toată numai steluțe. Unele mari, altele mici, unele mai strălucitoare ca altele. - Așa suntem și...

ProzăAtelier

experientele mele

de dumitru cioaca-genuneanu

experiențele mele de dragoste au fost zdrobitoare de mă întreb cum de mai pot să umblu sau cânt sau să mai cred în litania unui înger ne-sfânt care făcându-se că nu-mi vede rănile de la picioare îmi...

Techergheu

de Florin DeRoxas

ma mir si eu cum de mai pot ca un techergheu sa umblu, cand sunt mort. daca uimirea azi ti-o trezesc, intreaba-te si tu cum de reusesc, sa umblu eu, cand sunt mort ca un techergheu?!...

Treptele mele

de Camil Camil

M-am minunat cum de mai există locuri de încarcerare și pentru deținuții în sentimente cum de mai poți iubi azi, capitalistule cu zece falange în loc de degete ca să tipărești cât mai natural...

Coșmarul (III)

de Mihai Gindu

De-a lungul potecii pe care înaintam, se puteau zării cranii de oameni și de animale, abandonate pe marginea drumului prăfuit și plin de cotituri bruște, precum și câteva cruci răzlețe ale unor...

ProzăAtelier

Anamorfoza

de Ioana Alexandra

Stii ce am iubit atat de mult? Anamorfoza ta. Ranile inca nu imi sunt vindecate. Inca reusesti sa pui sare pe ele doar cu prezenta ta. Nici mie nu-mi vine sa cred ca tu reusesti de fiecare data sa-mi...