Căutare

scriu de mai multi ani(2007)...am crescut intr-o familie de cititori si am fost educat sa citesc...am castigat dea lungul anilor 2007-2010 mai multe concursuri,atat fagarasene, cat si judetene...l-m cunoscut pe insusi Adrian Paunescu care ma numit critic junior si care a fost si este pentru mine o pata de cerneala in literatura romana...momentan louiesc la sibiu dar sunt colaborator la doua cercuri literare din Fagaras...

44 poezii, 0 proze

marius ciobanu

Nu stiu ce mare lucru as putea sa spun despre mine. Am publicat prin ceva reviste in timpul liceului si intr-o antologie undeva prin 1999 care se numea "Melancolii la ore princiare". Au urmat apoi foarte multi ani in care nu am mai scris nimic si nu stiu daca pentru ca nu am mai putut sa scriu sau pentru ca nu am mai vrut sa scriu. Am luat-o de la inceput de un an aproape si inca mai am multe de invatat. Ii multumesc in primul rand domnului Constantin T. Ciubotaru care desi nu mi-a fost dascal mi-a transmis cumva ceva din dragostea dumnealui pentru scris.

33 poezii, 0 proze

Alecu Russo

Alecu Russo s-a nascut la 17 martie 1819, la Chisinau, in familia unui boier de vita veche, dar cu o situatie sociala relativ modesta. Copilaria viitorul scriitor si-a petrecut-o la tara, in mijlocul taranilor. Cu multi ani mai tirziu, in "Amintiri", el isi va aduce aminte de un frumos sat basarabean, "raschirat intre gradini si copaci pe o vale a codrilor Bicului", unde "mosnegii spuneau de turci si tatari… de Ileana Cosinzeana, de fratii din luna, de lupte si navaliri", ca si de vitejia "celor Novaci, de raul carora urdiile tataresti nu se puteau in Bugeac cu prada in Tara Leseasca". Aici, din virsta frageda, in sufletul lui au prins radacini lastarii dragostei pentru popor, poezia populara orala si limba stramoseasca, dragoste pe care o va purta vie toata viata. Pe la 1829 o cumplita epidemie de holera i-a secerat familia: "din patruzeci de persoane ce locuiau intr-o casa" au scapat cu viata numai el si tatal sau. Ramas orfan de mama, Alecu Russo e trimis de parintele sau la studii...

0 poezii, 0 proze

Iulian Boldea

Iulian Boldea s-a nascut in 2 martie 1963, in orasul Ludus, judetul Mures. Dupa studii gimnaziale efectuate in orasul natal, urmeaza cursurile Liceului teoretic “Al. Papiu Ilarian” din Târgu-Mures, liceu absolvit in anul 1981. In anul 1985 devine student al Facultatii de Filologie din Cluj-Napoca, sectia româna-franceza. In cursul studiilor universitare participa la mai multe Sesiuni stiintifice studentesti nationale, obtinând trei premii I si un premiu II. De asemenea a participat mai multi ani la rând la Colocviul national studentesc “Mihai Eminescu”, unde a obtinut de asemenea câteva distinctii importante. Intre anii 1985-1989 a fost redactor al revistei “Echinox”, iar intre 1987-1989 redactor sef-adjunct. A publicat in paginile revistei studii critice, eseuri, cronici literare si poeme. In anul 1988 a obtinut câteva premii importante (Marele premiu al revistei “Astra”, Premiul revistei “Vatra” etc.). Obtine diploma de licenta in anul 1989, cu o teza despre poezia eminesciana,...

7 poezii, 0 proze

Stoiciu Liviu Ioan

De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.

4 poezii, 0 proze

Mihai Elin

Mihai Elin (pseudonim al lui Mihai Egli; 25 februarie 1941, Brașov - 31 ianuarie 2010) este un poet și traducător. Este fiul Floricăi (născută Vasilcoi) și al lui Ioan Egli, muncitori. Tatăl, care provenea dintr-o familie de țărani din Maramureș, de origine germană, a fost deportat în 1944-1947 în URSS. Elin a urmat Liceul „Andrei Șaguna\" din Brașov (1954-1959), apoi, la Universitatea din București, Facultatea de Limbi Străine, secția limba și literatura franceză (1959-1964). A debutat cu poeme în „Luceafărul\" (1960). Prima carte de versuri, Treaz între două cadrane, îi apare în 1968. A lucrat sporadic în presă (ca redactor la „Scânteia tineretului\" în 1970-1971, de unde pleacă prin demisie, și ca redactor la „Tribuna României\", în 1989), dar mulți ani și-a asigurat existența ca liber profesionist (profesor de limbi străine, traducător din franceză, engleză, italiană, spaniolă). În anii \'90 devine director al Editurii Agni. A colaborat la diferite reviste literare, în special în...

1 poezii, 0 proze

Buzoi Cornelia

Cred ca sunt ceea ce multi ar numi inca o victima a conditiei umane care este intr-o permanenta cautare de liniste si echilibru sufletesc... Eu insa,probabil m-as defini printr-o singura sintagma:"un fir de praf de 18 ani ce inca pluteste in aerul vietii"...

32 poezii, 0 proze

Teofil Lianu

Mulți dintre poeții afirmați înainte de cataclismul anilor 1944-1945, mînați de un imbold ireprisibil de supraviețuire (firește, lirică), și-au abjurat crezul tinereții. Unii, cu surle și cu trîmbițe ori cu penibile autoflagelări, alții, autoînșelîndu-se (voind să să creadă că n-o făceau decît într-o măsură infimă, fără importanță), alții, în fine, căutînd o nouă identitate, necunoscută cerberilor din edituri. O identitate gîndită, probabil, provizorie, menită abandonului la sperata venire a dezghețului. În acest ultim mod a procedat “iconarul” Teofil Lianu, care devine la mijlocul anilor ’50 poetul ce se adresează îndeosebi copiilor Teofil Dumbrăveanu. Văzuse lumina zilei la 11 (12, după unele surse) decembrie 1908, în ținutul Sucevei (Capul Câmpului-Păltinoasa). Din cauza războiului, purtat multă vreme cu încrîncenare în Bucovina, părinții săi - țăranii Glicheria (născută Olaru) și Grigore Coștiug - nu-l pot da la școală. Ar fi învățat, astfel, să citească abia pe la 14 ani, după...

2 poezii, 0 proze

barbu roxana-maria

am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...

4 poezii, 0 proze

...întru mulți ani!

de nicu brezoianu

...privesc cu furie pumnul secundelor turnate într-un an anost s-a dus... nu-l plâng a fost un slalom fără țintă... un cântec trist un versatil eșec ... obositor perpetuum mobile ni-i trecerea prin...

PoezieAtelier

ANIVERSARE

de Diana Mitrut

Undeva dupa miezul noptii, acum 33 de ani, vedea pentru prima oara lumina stelelor ce-i vor veghea drumul, cel pe care il avem aproape si care ne este drag tuturor, Mitrut Remus Danut. Un multi ani...

Atelier

Teatru popular

de folclor

Căpitanul: Bucuroși de noi? Gazda: Bucuroși! Bucuroși! Căpitanul: Trăiască gospodarii din casă, cu întreaga lor familie, întru mulți ani fericiți! Strigați ura flăcăi! Ura! Ura! (apoi în continuare):...

PoezieClasic

Teatru popular

de folclor

„Căpitanul: Bucuroși de noi? (Gospodarul și ceilalți care sunt de față răspund:) Bucuroși! Bucuroși! (după încuviințarea primirii) Căpitanul (spune): Bine v-am găsit sănătoși Pe anul 1998! Trăiască...

PoezieClasic

Pledoarie în alb

de Maria Prochipiuc

răsună dealurile și văile a bucurie desfătare a gândului nălucile își caută amăgirile peste tot între noi va picura liniștea pacea și împlinirea Iarnă. Decembrie. Ar trebui să vorbesc de zăpadă, de...

Clișeu41: o zi însemnată de timp

de Ottilia Ardeleanu

Mâine, iar. Mâine îmi pun inima într-o cupă. Uite, a început să sprintenească precum o căprioară în țarc. Și are ochii negri și umezi. Atât de negri că se-ntrec cu boabele de tămâioasă. Atât de umezi...

Scrisoarea cetitorului Iafet Înnecătescu către cărturarul Nicolae Manolescu

de mihai traista

Meștere Manole-scu-(mp) și salvator precum Arca lui Noe e cuvântul dumneavoastră, numai că în cele biblice vă încurcați ca orbul în calendar. Iată ce spune preaistețimea dumneavoastră în Arca lui...

Spre necunoscut. Capitolul XI ( 9 )

de nicolae tomescu

După alte câteva pahare au plecat toți trei spre școală. Nae era fericit. Întunericul și zăpada, pe care, din când în când, au început să alunece, i-au făcut la început să-și dea mâinile și apoi să...