" până ieri credeam" – 20681 rezultate
0.01 secundeMeilisearchZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
Stoica Nicolae Ciprian
Nascut in mijlocul verii in ciuda prezicerilor. 1987-1994 Scolar exemplar, visator si necunoscator al lumii exterioare pana in clasa a V-a, la prima "trezire" 1994-1999 Liceean plutitor ca toti ceilalti, cu putine frustrari din partea scolii, dar cu multe frustrari din partea fetelor - a doua si ultima "trezire" 1999-2003 Student mai mult sau mai putin eminent, absent fizic si mental Regretant al trecutului, visator al prezentului, clarvazator al viitorului. Mort azi, ieri și mâine.
236 poezii, 0 proze
Anca Ciobanu
M-am nascut in singura zi din vara in care toti se asteapta sa toarne cu galeata-si chiar a turnat.13 ani am fost suparata pe ploaie ,pana cand am realizat ca simbolizeaza belsugul-nu pe cel material,ci pe cel spiritual. Multi si-au imaginat ca mai am un nume legat de un sfant,de ziua in care m-am nascut-o vreme am considerat ca sunt fata cu parul de ape datorita ploii de mai sus-dar doar mi-am imaginat povestea…sau cine stie?Poate inca nu s-a dus vremea copilariei. Iar cat timp am fost soarece de biblioteca mi-am dorit sa devin medic sau profesor;la inceput de liceu mi-am dorit sa fiu actor,iar catre final mi-am dorit sa scriu,sa citesc,sa dictez sau sa evadez. Intre timp am devenit studenta,dar nu am de gand sa fiu absenta la admiterea de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din iulie 2010. Despre mine nu am scris niciodata,nici urat si nici frumos-poate doar fara rost-si totusi sper sa fie un pas mai mult spre maine decat spre ieri cand nebunia se transformase in...
11 poezii, 0 proze
George Allan
Bruma respir bruma si mi-e frig nu foarte rau... am geaca asta cu gluga iarba netunsa de doua saptamani e acum alba; ieri era verde asa e la astia … mai incolo e un mos intr-un baston, incearca 2 usi la 2 case... n-am treaba cu el. imi vad de drum mai in viteza,ca mi-e frig. (nu prea face fatza gluga) pe drum dau de unu James care ma recunoaste si ma saluta: "hy man" are bagajele dupa el se duce acasa in Jamaica. doar io cu el mai suntem la ora asta inghetata, noi si cativa gunoieri. James e negru in fine... respir bruma si-mi aduc aminte de mama asa...putin ca i-am spus ca-am dat pe geaca 3 mil si ea a fost cam 5 si-acum doar p-asta o am, ca James ala se duce acasa si io nu... si mai merg un pic,mai vad odata mosu, fara baston,pierdut de tot de data asta… mai respir 3 pasi de bruma pana sa ajung acasa.
2 poezii, 0 proze
Cristian Tanasescu
Sunt un roman canadian si locuiesc la Montreal, un oras multietnic cu ierni lungi si enervante, un megalopolis in plina vibratie inconjurat de minunate parcuri, totul dominat de un munte numit Mount Royal, de la care-si si trage numele de Montreal. M-am nascut intr-un sfarsit de octombrie in anul 1966 atunci cand toamna plangea cu frunze galbene peste parcurile din orasul Ploiesti, oras unde am trait pana la varsta de 34 de ani cand am parasit definitiv Romania. Ca roman cred ca Eminescu este cel mai mare poet al lumii iar Bacovia imi este cel mai drag prieten. Pana in decembrie 2004 nu am scris niciodata un rand macar, am inceput s-o fac insa pentru ca scriindu-mi gandurile in limba romana ma pot apropia mai mult de Romania, tara pe care o iubesc foarte mult si pe care o voi purta mereu in inima mea.
21 poezii, 0 proze
Ene Stefan
Optimistul: –Eu știu că ești sătul de mine, Aceeași voce prea subțire, Ce scârțâie pe scăriță Pană sus la muzicuță... Da` n-am ce să fac, NU tac, că-s pui de dac, și pac, plac! Și mâine, când n-oi mai vrea să vorbesc, Parcă-n inimă-ți clipesc... Neutrul: –Da! Eu, pe el, îl vreau! Să-mi cânte l-aspirator, Mor! de plâns, când ia ficatul, Și spală de noroi păcatul... Optimistul: –Ca’așa-i în poker, sa iei asu’, la-nceput Ca dup-aia să spui: „Mut!”... E și-un final de catapult. Neutrul(menținând sinfonia aprobării): –De când așa ceva am vrut! Pesimistul: –Da` nu-i bine, că numai ține: Același om, cu alta poantă, Aceeași inimă curată, Același sictir valabil, Și-altă-ntorsătură de scalpabil! Resemnatul: –Nu-i la fel, să vorbești cu-n pix și-o hârtie Vreo două ore la beție... Furiosul: –Nu!... Stop! Mai taci odată! Că nu poti vorbi de lumea toată... Și filosofia ta-i cam’lată! Și se zbate, adormită, Și-a ta găină-i coc-codăcită! Paranoicul: -Da! așa e, că-i o glumă Și-o glumă va ramâne,...
7 poezii, 0 proze
Victor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
Pana Georgeta
Nascuta in Melinesti,Oltenia Absolventa liceu "Octav Onicescu",Bucuresti Poezie publicata in perioada liceului in revista "Destine" a cenaclului cu acelasi nume. Absolventa "Colegiul Universitar Birotica-Fortuna", Bucuresti, 2000 Incepand cu 2003 studenta la "Limbi Moderne Aplicate", Sectia Engleza-Franceza, Universitatea Bucuresti
11 poezii, 0 proze
Pana Sorin
2 poezii, 0 proze
pana maria valentina
Nu sunt prea multe de spus.Sunt un om simplu caruia ii place sa citeasca,dar ceva bun care merita citit. Jebeleanu : "Nu stiu a cui sunt ; toti s-au preschimbat in mine . Nu stiu cine sunt , sunt insa Usoara sunt si grea ca un blestem , sunt piatra si viata neajunsa ! "
16 poezii, 0 proze
până ieri credeam
de cretu-rosca draguta
până ieri credeam că pamântul e mare că nimeni și nimic nu-l cuprind dar când să mă întind liniștită am văzut că marginile lui nu puteau cuprinde imensitatea ființei m-am mirat că nu era ceia ce...
recreația mare
de ștefan ciobanu
începând cu anul 24 s-a schimbat codul numeric al sentimentelor care nu se mai potriveau cu gesturile păreau un film cu sonorul deviat persoane precum Maria Elena Alina Victoria și tot așa deveniseră...
Admirand absurdul
de bancila george marius
Locuiesc in aer ca si plantele, în mantaua invizibilă a unui câmp magnetic, locuiesc de-a valma cu păsările și carnivorii, întotdeauna în afara cu altii, niciodată înăuntru cu tine, vino să depășim...
Până mai ieri
de Florentina-Loredana Dalian
Până mai ieri asteptam ca toate usile să se deschidă. Până mai ieri chiar am crezut că nu există usi. Nici porti, nici garduri, nici zăvoare. Străbăteam toate camerele, scotoceam în toate cotloanele,...
Îmi aduc aminte era ieri sau va fi mâine?
de Maria Prochipiuc
Voi ști oare de ce și pentru ce am trăit? Mi s-a dat lumina și-am spart-o în mii de cioburi să pot umbla în umbra ei. Am primit ca dar al nașterii fulgi mari, ca din ei, peste câmpuri, să zidesc...
Faliment emotional
de Adria Martin
Faliment emotional Credeam ca poti imparti emotiile La doi, Dar constat ca sunt indivizibile, Descopar ca si atunci cand crezi ca le imparti, De fapt, fiecare traieste emotia lui. Confuzia vine din...
Am vrut dar m-am temut
de Elena Aprozeanu
Am vrut, cu dor, să te cuprind de mână, dar m-am temut că te-aș răni de moarte; m-am frământat și m-a durut ce până mai ieri credeam că-n zbor o să ne poarte. Am vrut să știi că-n ochii tăi mă văd...
femeia lirelor închise
de Gabriel Nicolae Mihăilă
s-au făcut șapte ani șapte ani în Tibetul sufletelor noastre am rătăcit căutând intrările din noi până când au devenit casa în care nu ne întâlnim niciodată îmi amintesc cum erai o femeie cu pielea...
Salutare, Caragiale!
de Ileana Popescu Bâldea
Astăzi te-am văzut prin Piață. pe prima pagină a câtorva editoriale. în gura câtorva opozanți. pe ochiul șmecher al unor cățărători. chiar și într-o mașină care mergea paralel cu mine(făcând semne...
Îmi lipsește o piesă?
de Mihaela Popa
Nu știu ce stare le dă altora o lipsă la inventar, mie îmi crează o stare de confuzie; până mai ieri mă credeam fără lipsuri majore, cu lipsuri, așa, ca la tot omul, mai o măsea scoasă, o deviație de...
