" derâdere/ la abator cu lumea noastră" – 1219 rezultate
0.03 secundeMeilisearchBen Corlaciu
Pentru poet spațiul tavernal este un cadru familiar în care trăiește și scrie. Descoperim la el o lipsă de solemnitate a vieții ce se derulează într-un registru existențial degradat. Starea bahică prelungită conduce la o decădere metamorfică a eului: Mama mea a fost o broască țestoasă/M-a făcut cu trestia cea mai inaltă/Am fost alăptat de o baltă râioasă/Culcușul/Mi-a fost tot o baltă. (Fiul mlaștinei)
3 poezii, 0 proze
MKMiron Kiropol
s-a născut la 29 octombrie 1936 - București "Cuminte cititor îti promit ca aventurile acestea te vor lega nu numai de lumea terestra, ci nazdravan de lumea cealalta, daca vei avea rabdare sa le urmezi. Cred ca descrierea lor te va apropia de asemenea de scriitorul acestor rînduri ce te binecuvînteaza pe tine, dar mai ales pe acela care l-a împins în prapastia oraculara a scriiturii (Miron Kiropol)" Miron Kiropol e un capitol aparte al literaturii romane. Plecat demult din tara ("transfug" al comunistilor), dupa peregrinari prin Europa, stabilit in Franta si devenit poet de expresie franceza, nu-si tradeaza in nici una din limbile operei sale filonul orfic, viziunea esentiala despre om ca fiinta implicata in Dumnezeire, chiar daca balanta mantuire-decadere este rareori echilibrata. Evident, poezia lui Miron Kiropol e una a insistentelor raportări la lumea fizică, tensionată de reflectarea subiectului în oglinda oarbă a lucrurilor, care-i redă candoarea specifică, adică una lirică: "Mă...
5 poezii, 0 proze
SShalom!
M-am născut odată,spre sfârșitul unui anotimp sau mai bine zis la ingânarea dintre două anotimpuri...vara si toamna....Poate a fost o zi ploioasă sau o zi calduroasă....nu mai stiu....si nici nu conteaza ....dar stiu că Dumnezeu în bunătatea LUI, atunci a scris în Cartea Vieții și numele meu.....am luat ființă într-o lume în continuuă degradare dar nu cu scopul pentru a mă degrada împreună cu ea ci cu scopul de rămîne vertical în Cuvântul Aceluia care mi-a dat viață!!!
1 poezii, 0 proze
VPVictor Potra
11 iulie 1969, născut, nu făcut, totuși neîntrebat noiembrie 1969, botezat ortodox, categoric neîntrebat 1972, prima (și ultima) rugăciune - Înger, îngerașul meu 1976, ochelari, moment de cotitură în evoluția mea... 1978, cărți de popularizare științifică, Uzina Aqua, Uzina Terra, Uzina Cosmos... Ai mei credincioși dar iubitori. 1981, ateism. Dezbatere în familie, patriarhul tolerant (G. Potra) "L-o lumina..." 1986, furcile caudine. Biologie nu, filozofie-istorie nu, nici măcar istorie... Politehnica. Meditații. 1987, TCM, dar mai întâi armată. 15 Noiembrie 1987 – așteptăm cu arma la picior să împușcăm ceva. Nu știm ce, dar împușcăm cu entuziasm. Educație politică. 1989, decembrie, Televiziune, degeaba. 1990, aprilie – mai, Piața Universității, iunie, trei zile pe stradă, alegeri. Sfârșitul politicii. 1993, Filosofie, speranțe mari. Creativitate versus dresaj. Despărțirea de ateism. 1996, despărțirea de cultură. Vreau. Acum. Mass-media. 1999, patron. Începe o lungă degradare...
194 poezii, 0 proze
AAAlin Avram
...sunt o amagire a mea pentru ca alerg in dreapta si in stanga printre carti,intocmai ca un copil printre jucarii..nu ma pot axa!...mi-am gasit domeniul, insa tot inot intr-o vastitate a posibilelor “sine”..cine sunt eu?, cum sunt eu?...sau pe unde voi fi?, cum voi fi?, cine voi fi?.....prea multe intrebari pt prezent…nu-i bine sa constientizez unde ma aflu, caci ma dezamagesc, insa in acelasi timp nu ma pot opri din a ma compara pe MINE cu cei din jur…ori mai bine zis PE CEI DIN JUR cu mine?......mai bine neg toate intrebarile si cu ochii inchisi, necontientizand deci, voi ajunge UNDEVA... Insa, in cine ma incred eu in drumul asta, cand nu ma cunosc nici macar pe mine atat de bine, incat sa ma indrept spre UNDEVA.. ..cea mai importanta persoana din viata mea voi fi EU..cand voi avea deosebita onoare de-a face cunostinta cu MINE! Iei in deradere intrebarile adresate mie personal? Da, da, tu- cititorule! Tie iti vine a rade? Dar tu prietene, intreaba-te in sinele tau, si-apoi rapid...
79 poezii, 0 proze
derâdere/ la abator cu lumea noastră
de ungureanu dorina
Mai ții minte am fost lumi paralele ne-a intersectat răsăritul cu două puncte roșii erau a doua pereche de ochi din piepturile noastre se năștea pieptul lumii neexplorate azi fără să știu de ce vrei...
Cu sau fără Dumnezeu?
de Raul Dorin Vasile But
A vorbi despre Dumnezeu în contextul vremilor pe care le trăim, frământate de atâtea neajunsuri, de atâtea neîmpliniri și greutăți, ar putea părea unora dintre noi a fi doar o “vorbărie deșartă”,...
Lingușitorii 31/32
de Valentin Gros
31 Estera se lipise toată de Silviu. Amândoi se uitau țintă la ecran, și amândoi începeau să înțeleagă că nici unul nici celălalt nu e atent la film. Sala de cinematograf era aproape plină. Capetele...
taxidermie
de Ioana Barac Grigore
bunica și amy winehouse mă uit la teleenciclopedia după atâți ani de sâmbete omenești același istorii ale atâtor săptămâni goale cu pielea întinsă amy winehouse a ars în propria-i magmă fie-i țărâna...
După-amiezi în lumină de fum II
de Florin Hulubei
În unduirea zilelor de vară se simțea uitat, ca și orășelul de provincie în care-și număra clipele timp de trei luni pe an. Trei luni de combustie a gândurilor topite în arșița nerăbdării de a părăsi...
Simfonia morții
de Maria Prochipiuc
în abisul morții se zvonea că tu ești parte din mine punctele deveneau segmente bahice bântuite de începuturile atâtor iluzii stimulate de zboruri dresate de dependențe spasmodice sfârtecând mugurii...
Scuipand pe Bucuresti
de Florin Ostrov
\"Da, si eu mi-s bucuresteanca\", imi raspunde increzut interlocutoarea, cu un inconfundabil accent moldovenesc. Si-si trage mai aproape fetita de 5-6 ani, imbracata simplu cu o ie brodata manual in...
Prostia maneaua si parvenitismul
de Adrian Onicescu
Frumoasă țară, România - spunea un hâtru - păcat ca e locuită! Dar odată recuperați din hârtoapele comicului acestei constatări, ma întreb dacă oamenilor dintr-o anume parte a lumii, ca produse ale...
Sticlă rece
de alice drogoreanu
faptul că alesese să citească să tot citească acestă poveste sfida logica era o poveste tristă cum moartea se așeza la picioarele unui bolnav bunul doctor întorcea omul așa ca moartea să-i fie la cap...
Bébé La La
de Daniel Aurelian Rădulescu
De cât o roadere de prezent, o deteriorare, n-ar fi mai bine tânăr, ca amintirile... nu, oare?... și a se prosti, așa, într-o derâdere infantilă, nu ține oare spirit de-adăpat, ca la deșert cămilă......
Invitație la smerenie
de heghedus camelia
“Și mă întreb: ce mă voi face eu, căci n-am credință nici măcar ca să mut un munte - cum dar voi porunci gândului: mută-te de aici și aruncă-te în mare?” (Savatie Baștovoi - Puțin credincios) De...
Metamorfozele erosului la Ion Caraion
de Dragoș Vișan
Metamorfozele erosului (\"Frunzele în Galaad\" și \"Scrisori către Nicholas Catanoy\") Iubirea nu reprezenta pentru tânărul Ion Caraion o temă literară, fiind repudiată la modul programatic în...
Osândiți la viață. În captivitate
de george geafir
Eu sunt Nimeni și, în același timp, Cineva, blocat într-un pârdalnic de lift. Căci, să locuiești în spațiul strâmt și întunecos, umed și dizgrațios este o experiență care îți conferă un statut de om...
ca tot omul mânca poetul la masă...
de Ioan Postolache-Doljești
uimise asistența cu vocea lui calmă versul curgea lin când ca o șiroire din streșini când clipocind ca izvorul când ca un râu răsucind metafore în adânc de bulboane îl ascultam fascinați minunându-ne...
«Calul de dar nu se caută la dinti»
de mihai traista
În timp ce noi muritorii de (neam, care în Epoca de Aur a stat la) rând (mai stăm și acum când se împart ajutoare și pomeni electorale, că doar avem în gene virusul statului-la-rând, coadă sună urât)...