" asfaltul unei cărți din piept" – 5503 rezultate
0.11 secundeMeilisearchRuse Florian
Am reuşit să şterg aproape tot ce am postat pe aici. Nu ştiu de ce nu pot face să dispară şi ultimele 4 titluri rămase, adică : Zădărnicie, Povestea unui vânător, Nesfârșita toamnă, Lacrimi pe asfalt. Nu sunt decât un neînsemnat laic..., totuşi, dacă există vreun Dumnezeu pe meleagurile acestea, l-aş ruga să elimine şi aceste ultime 4 firimituri. Vă mulţumesc pentru găzduire!
2 poezii, 0 proze
VRvalentin rar
Cuget, deci rezist Căzut, înfrânt, din tronu-mi de oțel, Ma-mbăt cu timp cules de prin asfalturi Il îndulcesc cu-albastru din înalturi Si-apoi adorm, drogat, buimac, rebel, Visând opusuri de căderi și moarte Opus oglinzii minții, răsturnat, departe…
11 poezii, 0 proze
Alexandru Ciobanu
Părinții, Ion și Ecaterina, oameni obișnuiți; s-au întâlnit și s-au plăcut. După un scurt circuit de câțiva ani, fiecare a mers pe drumul lui. Din flamă, M-am născut eu, la 27 ianuarie 1947 în București. Am avut o copilărie minunată, la bunici. Minunată copilărie am avut, undeva într-un ținut neiubit de nimeni, fiindcă era prea departe de toți. Un ținut pe care toate administrațiile l-au ignorat fiindcă le era peste mână. A fost pe rând când de Vlașca, când de Teleorman, când de Videle, când de Alexandria, cand de Giurgiu, dar nu s-a lipit nicăieri și a rămas pe loc. De oriunde ar fi venit banii bugetari până acolo se terminau. Acolo nu era asfalt, nu era canalizare, nu era electricitate; apa și-o scotea fiecare de lângă casă, ca să-i ajute circuitul în natură. De acolo lumea pleca, dar eu veneam. Acolo nimeni nu se întoarcea fiindcă peste tot era mai bine. Era un fel de never land, dar era nevărlendul meu, pe care îl iubesc și acum. Un nevărlend la 65 de kilometri de București. Acolo...
66 poezii, 0 proze
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
asfaltul unei cărți din piept
de paul blaj
eu eram întunericul ochilor unei ploi de vară, mergeam grăbiți și-șipotiți de Dumnezeu, mai ales eu, pentru că vederea mea e mai pâcloasă,eu Bartimeu, mai tânără, mai uimită de agapeul ce dansa în...
Toamna, portile miros a rugina
de Ghinea Nouras Cristian
Toamna, porțile miros a rugină și se închid mai greu. După ploaie, asfaltul își expune crăpăturile ca pe niște vene: grăbit fiind, le vezi desfăcându-se și unindu-se iar, într-un complicat joc...
[3]nicotină, cofeină & co
de claudiu banu
1.La o adică în fiecare dimineață ai cam aceleași opțiuni: a: rânjești sănătos în timp ce ieși din somn cum ai ieși dintr-un automobil de lux deschizi larg fereastra & tragi aerul rece în piept iei...
Un pictor, peste milenii sau o clipă vede inima lui înflorind
de Cristina Rusu
O acuarelă, timpul tău se așază la picioarele copilăriei unde mama e un fluture și tot ce atinge se transformă în povești călătoare, obrajii ți se colorează după soare - privește dimineața cu ochi de...
adolf II
de Lesenciuc Teodor
De pe bancheta din spate putea vedea că se îndreptau afară din oraș. Vru să-l întrebe pe șofer unde-l ducea, dar unchiul îl asigurase că o să-l aștepte la destinație. Nimeni nu trecea peste dorințele...
Am rupt vișinul tatii
de vasiliu raluca elena
Am rupt vișinul tatii Copilăria calmă și netrebnică, mi-am purtat-o cu dezgust și dorință de a deveni matură. Eram fetița aceea, cu ochii prea mari și căprui care se lupta cu zmeii și indienii, ce...
Copacul
de Elia David
A fost odată un copac altfel decât toți copacii. În el, fiecare frunză vorbea. Nu trebuia decât să înveți limba frunzelor ca să înțelegi că fiecare avea câte o poveste a ei, începută chiar din clipa...
Probă de inițiere
de Miriam Cihodariu
Cobor în Gara de Nord. E rece, răceală accentuată de exactitatea metalică a liniilor paralele. Noroc că, de cele mai multe ori, atmosfera e însuflețită de grupurile de studenți energici și cu un aer...
Orașul
de Cezara Nica
Orașul Pașii mă purtau prin inima orașului.Într-o atmosfera de liniște si calm, imi părea că mă plimb prin paginile unei cărți de povești pentru copii. Casele colorate proaspăt in culori pastelate...
Mimica
de Maria Zirra
Stau in fata ecranului lichid, urias si big brotheresc si simt ca imi zambesti din fiecare pixel cand incerc sa scriu lucruri care sa-ti spuna ceva si tie. Pictez poza ta in cele mai ciudate locuri,...
Ganesha
de Leonard Ancuta
ce hipster de argint îți sucește mințile topindu-ți frumusețea din oase și-o trage pe nări linie după linie? bărbați în haine de piele urlînd numele primelor coșmaruri poetice, acelea din care nu te...
Echilibru pe linia vieții
de Dana Marinescu
hidrargir năsădit încep portativul în șoaptă trec de dragoste urlet unde mă sunt? cioburi de ochi verzi tolba poștașilor șuieratul trenurilor telefonul căsuța de e-mail sau fereastra de messenger...
La capat de trotuar~2
de Luana Gavan
Un portofel destul de micut, negru si...gros. Dau sa ma apropii de el cand o durere imi sageteaza genunchiul si cad din nou pe asfaltul ala atat de tare. Cativa oameni trec pe langa mine, dar...
Despre dorinte
de Andrei Badea
M-am apropiat de banca veche pe care stătea bătrânul, mai degrabă din cauza oboselii, decât din dorința de a face conversație. Pe muchia orizontului, soarele dădea din picioare printre nori,...
`tăcerea fetei`, paiul și strada de la fereastra mea
de Adina Ungur
fereastra se zguduie ferestrele, tremură podeaua sub picioare fumul gros și urât mirositor se insinuează pe sub tocurile înalte ce susțin ferestrele pisica albina se uită la luminile galbene de...
De ce îmi este frică de elvețieni
de Goea Maria Daniela
În timpul comunismului, despre Elveția știam numai două lucruri, dar esențiale: ceasurile și Wilhelm Tell. Al treilea, ciocolata, nu îmi era cunoscut încă, neavând rude sau prieteni care să îmi...