"„Ne-au murit mai toți bunii și marii rostuitori de poezie …”" – 20277 rezultate
0.08 secundeMeilisearch
BBogdan
Sunt unul dintre cei "doua mii si ceva" de indivizi de pe acest site,ce isi posteaza cateva dintre scrierile lui,scriu pentru ca asa simt,traiesc din plin viata cu toate placerile si neplacerile ei,ma refugiez intr-un alt unghi undeva in partea neutra a realitatii,observ,analizez,refulez idei si "ma hranesc cu carti",savurez inteligenta unor genii(a celor care au murit de mult dar inca mai traiesc si astazi),nu caut celebritatea(ea singura te gaseste daca intr-adevar ai talent!),blestem ignoranta si stupiditatea unora si ma revolt asupra inculturii voite. Prefer "refugiul spasmodic in realitate" si nu doresc sa ma ascund in visuri,corespondez cu trecutul,ma lupt cu prezentul si conversez cu viitorul,las melancolia sa ma mangaie pe frunte si realitatea sa ma pocneasca peste ceafa! in rest...eu pentru mine,lumea peste mine si altii peste voi! Sa ne minunam de tot si sa ma bucur de mine!
6 poezii, 0 proze
GNGETA NEDELCUU
Autobiografie Ne-am născut în zi de vară, Eu și a mea surioară Două gemene frumoase Și foarte gălăgioase. Părinții erau săraci Viață grea... n-ai ce să faci... Foarte greu ei ne-au crescut, Dar ne-au iubit foarte mult! Gingașe ca două flori, Eram ale lor comori. Răsfățate și iubite Și cu mult drag îngrijite. Doar că, într-o zi de vară, Nori negrii se adunară Prevestind parcă ceva, Groaznic, că se va-ntâmpla. Ca un prunc neprihănit, La șase luni a murit Scumpa, surioara mea, Pornind tristă spre o stea. Câtă jale, ce durere! Dar, Domnul le-a dat putere Și după un an jumate Mama, mai naște-un frate. N-a ținut mult voia bună, Că-a murit la... doar o lună. Altă tristă-înmormântare, Altă mare supărare... Domnul nu i-a părăsit, Ruga lor le-a îndeplinit Și, după doi ani... în fine, De la spital mama vine, Cu draga mea surioară Frumoasă .. din cale-afară! Bună, cuminte, deșteaptă Urcă treaptă, după treaptă; În viață, în căsnicie, Mamă bună și soție! Azi, suntem la casa noastră, Prin strădania...
25 poezii, 0 proze
George Sand
5 juin 1804 : mariage à Paris de Maurice Dupin et de Sophie Delaborde. Le 1er juillet naissance d’Amantine, Aurore, Lucile Dupin, leur fille, qui deviendra George Sand. Sa famille paternelle appartient à la grande bourgeoisie cultivée, et par sa grand-mère elle descend du maréchal Maurice de Saxe, allié par sa nièce Marie Josèphe, dauphine de France, à la famille royale. Sa famille maternelle au contraire appartient au petit peuple de Paris mais George Sand ne reniera jamais aucune de ses origines, où elle puise une expérience multiple et originale. 1808 : Maurice Dupin, lieutenant-colonel aide de camp du prince Murat, accompagne son chef en Espagne. Au mois d’avril, sa femme et sa fille le rejoignent. Le 12 juin, naissance d’Auguste Dupin à Madrid. Fin juillet, toute la famille arrive à Nohant, chez la mère de Maurice Dupin. Le 8 septembre, mort d’Auguste. Le 16 septembre, Maurice Dupin se tue en tombant de cheval. Après bien des discussions, Sophie Dupin abandonne la garde de sa...
1 poezii, 0 proze
Nicolas Bouvier
Nicolas Bouvier Biographie Nicolas Bouvier est né au Grand-Lancy le 6 mars 1929, son père était alors directeur de la Bibliothèque publique et universitaire de Genève. Il est décédé récemment dans notre ville, le 17 février 1998 Ecrivain, poète, photographe et iconographe passionné, il choisit de découvrir le monde et commence, à l\'âge de 17 ans, par un voyage en Laponie. Il parcourt ensuite pendant 4 ans, avec le peintre Thierry Vernet, la Yougoslavie, la Turquie, l\'Iran et le Pakistan, périple qui trouve son écho dans l\'Usage du Monde, paru en 1963, devenu livre culte de la nouvelle génération des écrivains voyageurs. Captivé par le Japon, il publie deux livres sur ce pays, Japon en 1967 et Chronique japonaise huit ans plus tard. Après avoir quitté en 1970 la Société suisse des écrivains, qu\'il estimait trop réactionnaire, il crée avec d\'autres jeunes auteurs le Groupe d\'Olten, dont les hérauts furent Max Frisch et Friedrich Dürrenmatt. Le...
1 poezii, 0 proze
FFFrançois Fabié
François Fabié, né au Moulin de Roupeyrac à Durenque (Aveyron) le 3 novembre 1846 et mort le 18 juillet 1928 à La Valette-du-Var (Var), est un poète régionaliste français. Biographie Brillant élève à l'école primaire, il entre en 1857 au collège à Rodez. Reçu premier à l'École normale de Rodez en 1865, il part pour l'École normale spéciale de Cluny en Bourgogne en 1868, grâce à une bourse d'étude qui lui est attribuée par le ministre de l'Instruction publique. En 1872, il devient professeur de littérature au lycée de Toulon. Il s´y marie et y publie son premier recueil de poésie, La Poésie des bêtes. En 1883, il est nommé professeur au lycée Charlemagne à Paris. En 1908, il prend sa retraite dans le village de La Valette à côté de Toulon d'où est native sa femme. Œuvres * La Poésie des bêtes (1879) * Molière et Montespan, comédie en 1 acte, en vers, Paris, Théâtre-Français, 15 janvier 1879 * Placet au roi, comédie en 1 acte, en vers, Paris, Théâtre de l'Odéon, 15 janvier 1884 * Le...
1 poezii, 0 proze
Raymond Queneau
Raymond Queneau, né au Havre (Seine-Inférieure, aujourd’hui Seine-Maritime) le 21 février 1903 et mort à Paris le 25 octobre 1976, est un romancier, poète, dramaturge et mathématicien français, cofondateur du groupe littéraire Oulipo. Biographie Raymond Queneau a grandi dans une famille de commerçants. Il monte à Paris pour faire des études de philosophie à la Sorbonne et à l\'Ecole Pratique des Hautes Etudes où il suit notamment les cours d’Alexandre Kojève sur Georg Wilhelm Friedrich Hegel. Il fréquente le groupe surréaliste auquel il adhère en 1924. À la suite de son exclusion en 1930, il participe au pamphlet Un cadavre contre André Breton avec un texte intitulé « Dédé ». Raymond Queneau a relaté de façon satirique son expérience du surréalisme dans Odile, où Breton apparaît sous les traits du personnage d’Anglarès. Après la rupture avec le surréalisme, Raymond Queneau se lance dans l’étude des « fous littéraires » et travaille à une Encyclopédie des sciences inexactes. Refusée...
3 poezii, 0 proze
VMVasile Militaru
Născut: 19 septembrie 1885, Dobreni, județul Ilfov Decedat: 8 iulie 1959, Închisoarea Ocnele Mari, județul Vâlcea De la Vasile Militaru ne-au rămas puține date biografice. Ultima perioadă a vieții i-a fost ostilă. Multe decenii a cunoscut aprecieri glorioase, iar în final o înfrângere totală, nemeritată. Nu putem aprecia că a fost un poet vioara întâi, și nici nu vrem să arătăm ce înseamnă martir, căci două generații au trăit - în diferite forme - teroarea regimului comunist. Dorim doar să punem în lumină adevăratul om Vasile Militaru prin poezia sa, corectând neavenita apreciere a lui G. Călinescu ce nu vedea în el decât "...autorul unor fabule triviale... de un succes extraordinar" (Istoria Literaturii Române, pag. 937, Editura Minerva, București, 1986). Fiu de plugar, născut în anul 1885 în comuna Dobreni din județul Ilfov, este atras, explicabil, de mirajul Bucureștilor, ca fiii de țărani din romanele semnate mai târziu de Marin Preda. Debutează cu versuri în revista Literatură și...
25 poezii, 0 proze
Nicolae Volenti
Nicolae Volenti (n. Galați, 17 iun. 1857 - m. 21 sep. 1910) a fost un poet și magistrat român, de la care ne-au rămas două volume de poezii (1875, respectiv 1891, reeditată în 1905). Poet, cu studii juridice, membru al Societății Junimea. În 1880 a fost transferat ca judecător de la Brăila la Iași.
2 poezii, 0 proze
ioana carbunar
Cred in iubire mai mult decât în orice...iubind devenim cu adevărat oameni. Restul e doar o pală încercare de a mima viața. Sensul vieții îl dă doar forța cu care poți dărui, iubi și lăsa ceva în urma ta. Să știm că pe unde trecem rămâne un miros și un gust plăcut în mințile celor care ne-au cunoscut.... Sunt convinsă că doar iubind devenim întregi...un om se întregește prin alții și el la rândul lui întregește pe alții. Să zburăm unul spre celălalt!
9 poezii, 0 proze
SSofocle
Sofocle (Greacă veche Σοφοκλῆς - n. 496? î.Hr. - d. 406 î.Hr.) a fost un poet tragic grec. Împreună cu Eschil și Euripide, a pus bazele tragediei clasice grecești[1]. Aduce însemnate inovații în tehnica teatrală: renunțarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente, mărirea numărului choreuților de la 12 la 15, introducerea celui de-al treilea actor, dezvoltarea dialogului, importanța acordată decorului și costumelor. Opera marelui tragic, continuator al lui Eschil, cuprinde peste 120 de piese (după diverse păreri și izvoare, numărul pieselor e de 123, 130, 133, ba chiar și de 140), dintre care ne-au mai ramas în întregime numai șapte. Scriitorul s-a născut în anul 496 î. Hr. în Colonos, cartier mărginaș al Atenei, într-o familie înstărită, fiind fiul lui Sofillus, un armurier bogat. Sofocle a beneficiat de educația specifică tinerilor timpului, inițiindu-se în teoria și practica muzicală (profesor i-a fost Lampros, unul dintre...
0 poezii, 0 proze
„Ne-au murit mai toți bunii și marii rostuitori de poezie …”
de Ghinea Nouras Cristian
interviu cu actorul Ion Caramitru, directorul Teatrului National Bucuresti - V-am urmărit într-un spectacol inedit, « Dialoguri și fantezii în jazz », care îmbină poezia cu muzica, punând laolaltă...
Prin viata
de Lucian Pal
Gându-mi este închisoarea în care mă zbat de moarte Iară faima și mândria, le urăsc, că sunt deșarte. Mulți vor zice că orgoliul mă impinge-acum să scriu, Dar nu ăsta e motivul... ci zbuciumul din...
Tobosarul
de Paduraru Mihai
Tobosarul O toba bate in departare. Un tobosar batran sta in cimitir. El e trist. Eu ii simt durerea. Stiu ce simte el in noptile acelea demonice. Stiu. M’am uitat in ochii lui si stiu. El e cel ce...
(Stau aici lângă tine. Erai doar ochi și acum ochii aceștia s-au stins)
de Adela Setti
Stau aici lângă tine. Erai doar ochi și acum ochii aceștia s-au stins. A rămas doar cearceaful alb conturat fără trup. Vocea ta continuă să se audă. Uneori înțeleg ce spui și notez. Alteori, cel mai...
Din memorie
de Daniel Aurelian Rădulescu
Mă strâng în colț de-o amintire; lăsat de tren într-o amiază de-un târg molcom fără primire, doar singur, tânăr fără vază! Stă scris; e Râmnicu Sărat, c-o crâșmă-n colț, de navetiști ce beau......
Close up
de rechesan gheorghe
Valuri domoale se desprind din masa lichidă, verde-sticlos, se deșiră într-o spumă galben-cenușie în buza malului, răscolesc nisipul și se preling înapoi în mare, lăsînd pe fîșia umedă, elastică,...
Și iar am fost eroi...
de Andrei Horia Gheorghiu
îmi clipesc ochii de sare și mă mint că e o apă mare, prin care cresc mejillones en escarabeche - ce dor îmi e de vara aia care nu s-a terminat niciodată, pentru că n-a rămas nimic din ea acolo, e...
Moarte și viscol
de Sven Hassel
Un răpăit metalic, surd, răsuna în liniștea înghețată. Și zgomotul bocancilor asemeni unor salve. Câinii scheunau, bărbații plângeau, copiii scânceau, iar femeile se înălțau încremenite în ultimele...
Spre Necunoscut. Capitolul X
de nicolae tomescu
Și pe la începutul toamnei mai veneau feciori și bărbați din marea bătaie. Cei mai mulți bărbați erau cu un început de cărunțeală. Feciorii nu mai erau ca atunci când au plecat. Le dispăruse acea...
În loc de cronică literară
de Eugen Ionesco
Apar, în România, din ce în ce mai multe cărți de literatură. Apar chiar atât de multe, încât nici criticul literar nu mai are timp să le citească pe toate. Volumele apărute, de pildă, în „Săptămâna...