Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"șuieră gloanțele oarbe"6700 rezultate

0.03 secundeMeilisearch
40 rezultate
B

Bogdan

AutorAtelier

sunt un baiat care a suferit si sufera...e ciudat...dar asta este...

15 poezii, 0 proze

EA

Efrim Alexandra

AutorAtelier

eu' imaginea unui suflet singuratic ce nu se poate regăsi printre ' piese teatrale prea înghesuite și mult prea departe ' ''Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare. Șuier luna și o răsar și o prefac într-o dragoste mare.'' N.Stanescu

3 poezii, 0 proze

Andrei AlbuAA

Andrei Albu

AutorAtelier

Probabil că momentan ascult Andrieș, sau Pink Floyd, doar așa… ca să imi aduc aminte ca poezia nu trebuie să fie nici vulgară, nici rece, nici complicată, nici macabră nici horror. N-am publicat încă nimic. Mai am destulă cafea și răbdare. Dacă vrei mă mai gasești și aici: amfitrion84@yahoo.com . “Marea Neagră e albastră Și pe mal cartofi prăjiți, Domnișoară, dumneavoastră Ce culoare vreți să fiți? Eu v-aș sugera Doar puțin grena Și nimic altceva.” (Alexandru Andrieș- Culori)

43 poezii, 0 proze

Emile NelliganEN

Emile Nelligan

AutorClasic

Emile Nelligan s-a nascut pe 24-XII-1879 in Montreal, Canada, si a murit pe 18-XI-1941. Nascut dintr-un tata irlandez si o mama franco-canadiana, Emile este considerat unul dintre marii poeti simbolisti.Opera sa este puternic influentata de Baudelaire, Verlaine, Rodenbach, Rollinat si Edgar Allan Poe. Un talent colosal, de o precocitate asemanatoare doar unui Rimbaud, si-a vazut publicate poeziile la varsta de doar 16 ani. Dar in 1899 , la doar 20 de ani, in plina forta creatoare, sufera o cadere nervoasa din care nu-si va mai reveni niciodata.Emile nu va mai avea sansa sa-si termine primul volum de poezie care, conform ultimelor note, trebuia sa se numeasca \"Le Récital des Anges\". In 1904, volumul sau incomplect este publicat in Canada, fiind primit foarte bine de catre public, aprecieri de care Emile nu a aflat niciodata. Moare in 1941 si este inmormantat in cimitirul Notre-Dame-des-Neiges...

82 poezii, 0 proze

Constantin SeverinCS

Constantin Severin

AutorAtelier

Constantin Severin (n. 8 februarie 1952, Baia de Aramă) este un scriitor și artist vizual român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat cursurile Facultății de Chimie și Inginerie Chimică la Institutul Politehnic Iași între 1972-1977, apoi a lucrat ca inginer chimist la Combinatul de Celuloză și Hîrtie între 1977-1991. Studii post-universitare de Economie și democrație (Croația, 1991, bursă Soros) și Societate și cultură (Suedia, 1993, bursă finanțată de guvernul Suediei). Studii libere de artă. A activat ca jurnalist între 1991-2004 la România liberă,Flacăra, Monitorul de Suceava și Obiectiv-Vocea Sucevei. A colaborat la BBC și Europa Liberă între 1992-1996. În prezent lucrează la Biblioteca Bucovinei I. G. Sbiera din Suceava. Este membru al grupului ''3rd Paradigm'', alături de artiștii internaționali Adrian Bayreuther (Germania), Alberto D'Assumpcao (Portugalia), Olga Dmytrenko (SUA) și Izabella Pavlushko (Azerbaidjan). A publicat peste 800 de articole (cultură,...

31 poezii, 0 proze

Constantin FântâneruCF

Constantin Fântâneru

AutorClasic

Constantin Fântâneru (n. 1 ianuarie 1907, Glodu, județul Argeș, după unele surse în satul Budișteni, Argeș – d. 21 martie 1975, Ștefănești, județul Argeș) a fost un scriitor român care a activat și publicat cu precădere în perioada interbelică. Un veșnic neadaptat, l-a făcut să scrie pe Eugen Ionescu, cu care a fost prieten în tinerețe, că „nu se simte bine nici la oraș, nici în cultură, nici printre oameni, nici singur”. Elenist, a fost profesorul de limbă greacă al lui Constantin Noica. În anul 1932 a publicat singurul său roman, numit „Interior”, roman al adolescentului întârziat. În anul 1942 suferă o depresie nervoasă, din care își revine cu greutate, în anul 1948, când devine profesor de țară. Uitat o bună bucată de vreme, este recuperat în perioada recentă, operele sale (puține la număr) fiind republicate și bucurându-se de interesul moderat al criticii literare. A fost un prozator, critic literar, poet și dramaturg român. Activitate publicistică la Prezentul, apoi la Universul...

1 poezii, 0 proze

Roald DahlRD

Roald Dahl

AutorClasic

Roald Dahl (n.13 septembrie 1916 - d.23 noiembrie 1990) a fost un romancier, autor de nuvele și povestiri, britanic dar un prolific scenarist de film și televiziune. S-a născut la Cardiff în Țara Galilor din părinți norvegieni instalați aici încă din anii 1880. A fost numit Roald în onoarea exploratorului norvegian Roald Amundsen, un erou național în Norvegia. La moartea tatălui său în 1920, mama sa decide să rămână în Regatul Unit pentru a respecta dorința tatălui de a educa copii la școli britanice. Cu toate acestea, tânărul Roald petrece numeroase vacanțe în Norvegia, în vizită la bunici, el vorbind fluent și limba norvegiană. Avea o înălțime considerabilă, în pașaport figurând înălțimea de 1,96 m! În 1939 se înscrie în Royal Air Force devenind pilot, dar în septembrie 1940 suferă un accident în nordul Africii, în urma unei aterizări forțate. În februarie 1941 revine în cadrul escadronului său și participă la bătăliile din Grecia și Orientul Apropiat. În urma unor probleme de...

1 poezii, 0 proze

Jules BretonJB

Jules Breton

AutorClasic

Jules Aldolphe Aimé Louis Breton, né à Courrières (Pas-de-Calais) le 1er mai 1827 et mort à Paris le 5 juillet 1906, est un peintre et poète français. Son père, Marie-Louis Breton, est maire de Courrières. Sa mère meurt alors qu\'il n’a que quatre ans. Il étudie tout d\'abord au collège Saint-Bertin à Saint-Omer où il est pensionnaire, puis au collège royal de Douai. Il fait son apprentissage auprès de Félix de Vigne à Gand et de Gustave Wappers à Anvers en Belgique, puis poursuit sa formation à Paris en suivant les cours d’Ingres et d’Horace Vernet. Il se marie en 1858 avec Élodie de Vigne, la fille de Félix de Vigne. Le couple a un enfant unique, Virginie Demont-Breton, qui naît en 1859 et qui suivra les traces de son père en devenant elle-même peintre. Elle épousera le peintre Adrien Demont. Il est inhumé à Paris au cimetière du Montparnasse non loin de son ami Leconte de Lisle. De formation académique, réaliste, puis naturaliste, Jules Breton fut l’un des premiers peintres...

1 poezii, 0 proze

ME

Morariu Elena

AutorAtelier

Am început să scriu, la început timid, încet, încet am prins curaj. Scriind simt că revin la viață. A trebuit să renunț la multe activități fizice...dar spiritul mi-l simt liber. Și chiar dacă trupul suferă, mintea și gândirea vreau să-mi fie sănătoase. Dacă cineva îmi citește textele și lasă o vorbă de bine sau de rău, eu voi fii fericită.

2 poezii, 0 proze

EK

Eduard Keyserling

AutorClasic

Scriitor germano-baltic de limbă germană, unchiul filosofului Hermann Keyserling. Contele Eduard von Keyserling se naște într-o familie nobilă germană ce se instalează la marginele Imperiului Prusac și a Imperiul Rus în regiunea Curlanda. Keyserling studiază dreptul,filosofia și istoria artei. Se îndepărtează de mediul său social și pleacă în Austria. Ajuns la München în 1875 participă la viața cercurilor literare și artistice. Unde se cunoaște cu Max Halbe, Ludwig Thoma, Frank Wedekind. Se îmbolnăvește de sifilis, suferă de paralizie și își pierde vederea, moare la München în 1918. Primele sale opere sunt marcate de naturalism, pentru a evolua înspre o proză de factură impresionistă. Romanele sale au drept cadru Curlanda și pădurile sale, iar ca decor societatea aristocrației prusace care a guvernat această regiune până la începutul secolului XX. Narațiunea lui Keyserling se prin eleganța și subtilitatea stilului.Atmosfera prevalentă a romanelor sale este aceea a decadenței...

1 poezii, 0 proze

șuieră gloanțele oarbe

de Rodica Lupu

o goană dă iama-n secunde hăituite de lupi flămânzi șuieră gloanțele oarbe un desiș lăuntric ascunde cohorte de gânduri hăitași lacomi adulmecă păcatele primul glonte-i o ratare chipul angelic al...

PoezieAtelier

Nu toate ideile se nasc in ediții princeps

de ciutura carmen luminita

Mai grav nu se poate, decât un gol în stomac, un gol de aer, un vertij sau un gol în cap. Gloanțe oarbe șuieră prin minți transparente, aduni ca zețarul fiecare ă și â, aduni tuș pentru gene false,...

PoezieAtelier

Disprețul țigănesc, disprețul românesc

de Alexandru Ciobanu

(193) Disprețul țigănesc, disprețul românesc O etnie străveche disprețuită, comunitatea țigănească. Nu îi numim minoritate fiindcă nici un recensământ nu mai poate să determine granița sa adevărată...

EseuAtelier

,,De ce nu veniți să urnim Nordul...?\'\'

de gina-elena afrasinei

Ion Bogdan (Spatiu posibil, Ed. Dacia, 2002) aduce o poezie a formelor perfecte în confruntare cu ele însele: „rotindu-se/ sferele capătă/ sens de miraj”. Miracolele capătă patina familiarității...

EseuAtelier

Moartea Lidiei Jiga

de Cristian Grigore

Moartea Lidiei Jiga Tristă va fi și povestea româncei Lidiei Jiga, care s-a îndrăgostit de o meserie “devoratoare”, în care zilnic, chinuia câțiva lei și tigrii în fața unui public amator de...

EseuAtelier

\'azi în Timișoara, mâine-n toată țara!\'

de gena gurau

Redau textul scris de un prieten din Timișoara. Rândurile de mai jos le-a scris acum un an, la exact dublul vârstei pe care o avea în ’89. Nu am schimbat nimic din spusele lui, probabil doar...

Atelier

Post Scriptum

de Giuroiu Constantin

"Săru’mana preascumpa mea mamă, De la început îti spun că-s bine! Ne îndreptăm în tancuri spre cazarmă, De frați mi-e dor, cât și de tine! Când fost-am înrolat, o zic cinstit Credeam că greu îmi e în...

PoezieAtelier

Impresii și însemnări

de Vlad Flavius

Despre trăirea în prezent (211) Marea mea dispoziție sufletească de a face din țânțar armăsar, apoi de a pune totul la inimă, îmi este răvășitoare. Soluția ar fi să nu îmi frământ mintea cu tot felul...

Atelier

Jumătate-de-om-călare-pe-Jumătate-de-iepure-şchiop

de Daniela Luminita Teleoaca

Îl văzuse o dată. Nu, de două. Poate trecuse de cine ştie câte ori pe lângă el?! Fără să-l vadă. Fără să-l audă. Simţise aşa ca un fel de lipsă de viaţă. Grăbise pasul. Dacă îi fusese frică?! N-ar...

ProzăAtelier

Nu mai vine(II)

de Dîrzu Andrei-Ovidiu

Oglinda era mult prea mică pe langă statura sa, prea puțin încăpătoare. Sufocantă chiar. Nu cum ar fi dorit ea să fie, să se afunde în ea, ca într-o apă liniștită, să se scalde nestingherit. Să fie...

ProzăAtelier