"Șiruri de vorbe și gănduri pe șine paralele" – 1694 rezultate
0.06 secundeMeilisearchMihai Nebeleac
romancier ucrainean născut în Rona de Sus la 17 ianuarie 1949, decedat la 18 februarie 2003 Poetul și prozatorul Myhailo Nebeleac s-a născut la 17 ianuarie 1949 în comuna Rona de Sus, județul Maramureș, într-o famile de țărani. «M-am născut între munții albaștri/ din aleanul cântecului de oier,/ pe unde timpul șerpuie într-una, doar în răsuflări de primăvară/ apropiindu-se cu sete/ de cofa cu apă rece/ pe unde ierburile zboară/ tot printre șiruri de cocori…», va scrie într-una din poeziile sale, despre locul său de naștere, care a devenit pentru Myhailo Nebeleac alfa și omega a scurtei și neliniștitei sale vieți – «Aici este liniștea nașterii mele,/ aici este soarele plopilor mei,/ aici începe urcușul/ drumului meu către stele!..» Drumul către stele al poetului, ajuns el însuși o «stea» a literaturii ucrainene din România s-a dovedit a fi nedrept de scurt și deseori un «urcuș» greu. După terminarea școlii elementare din satul natal, unde-l avea profesor de limbă și literatură...
0 poezii, 0 proze
Victor Titiu
Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!
24 poezii, 0 proze
MPmilos petru
Nascut la Pesac unde a terminat 7 clase,liceul la Loga Timisoara,Scoala tehnica contabila la Lugoj 1961,Institutul agronomic din Timisoara 1966.A profesat ca agronom,in administratie, agent de valori mobiliare, arbitru și jucător de șah, fost component al echipei de șah prin corespondență a județului Timiș. Scrie pe mai multe situri literare. A publicat cartea "RÂSUL ÎNGRAȘÃ"-catrene umoristice, apare în Antologia de catrene și epigrame, editura EDO 2010. Materialele sale au mai apărut în diferite ziare și reviste, la radio și TV. Este membru al Uniunii Epigramiștilor din România.
519 poezii, 0 proze
Șiruri de vorbe și gănduri pe șine paralele
de Adrian Nicula
Blestem înfierat în suflet - stigmatizat Cu o țigaretă aprinsă De Jef Costello, Semn al viciului nestăvilit. Viciu și ură, Ură pe viciu, ură pe slăbiciune, Femei sâni, femei obiect, Femei...
tricotaj de amintiri - 21 -
de Mateuț Stela
„Bine Luminițo că te-ai așezat ca o cloșcă pe covor, de parcă în casă n-ar fi bine.” Gândindu-se la aceasta, femeia se ridică și o porni încet spre ușă. Simțea cum ceva o îndemna să plece, simultan...
Dilema eroului necunoscut
de Dumitru Sava
Ascunsă sub pelerină și glugă, cu inima cernită și temătoare că cineva ar putea să o observe, deși a ajuns de nerecunoscut, o văduvă, cândva tare frumoasă și rămasă încă virtuoasă în ciuda păcatelor...
sangele albastru (partea II - sfarsit)
de B. Andreea
(03.05.2002; 13:23) În timp ce mergea isi putu zări gândul pitit după un vis. De ce se ascundea? Îl chema cu priviri rugătoare ca de orfan căci avea nevoie de el în drumul nou deschis. Gândul,...
Misiunea tainicului cavaler
de Dumitru Sava
Nevăzut, colindă singuratic și trist prin secularele păduri virgine necălcate de picior de om, urcând și coborând dealuri și pante muntose, traversează vaduri cu ape repezi și reci, limpezi ca...
Melancolia Resemnarii
de Raducu Bogdan Adrian
Totul e doar refulare - ganduri neincetate care s-au solidificat in amintiri, in anumite tendinte de continuitate, de aici porneste melancolia ireversibilitatii timpului. Ar trebui sa le inchidem...
Mama
de sanda dan ion
Mama proză [ ] de sanda dan ion [danis ] 2008-04-20 | | Mama Învățăm de la toți din jur însă mai ales de la mamă. De când ne naștem, și până a crește destul ca să descifrăm acele izvoare edificate de...
Înainte de magnolii (7)
de Florentina-Loredana Dalian
După concert, ne-am dus să ne plimbăm în Grădina Botanică. Tăceam, fiecare cu gândurile și cu trăirile sale. Simțeam o răceală de gheață dinspre Claudiu și, din acest motiv, am simțit imboldul să fac...
La început era Cuvântul
de Rodica Stanila
La început era Cuvântul Trăim timpuri în care facem economie la muncă dar nu facem economie la cuvinte spuse la întâmplare. N-aș spune că am citit prea multe scrieri religioase, dar m-a impresionat...
E prea mult pentru mine
de Oana Radu
Sunt momente in viata in care simtim ca ne fuge pamantul de sub picioare, cand intreg universul se destrama si ne simtim siguri si straini levitand parca intre doua lumi, rupti de lume,...
Casa din abis
de Mateuț Stela
Coridorul parcurs făcea o cotitură și se termina în fața unei uși mari de termopan, unde era sala de mese. Odată intrată în interior, Minodora fu izbită de aerul rece al încăperii și nu-și explica de...
proza scurta, scurta
de Viorel Gaita
Sunt asemeni unui pendul scos in afara poziției de echilibru, osciland cu amplitudini din ce in ce mai mici in jurul ei. Am nevoie de echilibru. Toată viata n-am facut altceva decat sa-l caut. Si...
Pământul lui Dumnezeu - III -
de Emil Iliescu
Era o după-amiază de august molâie. Ce parcă atârna de cerul albastru ca o cămașă pusă la uscat. Liniștea adormise între obloanele bătrâne ale ferestrelor cârciumii, ce dădeau spre drumul principal....
Spre infinitul dragostei - Muncel 2003
de M M
„Tărăncuță, țărăcunță/ Cu fuiorul prins în gât/ Îți merge vestea că-ești sfioasă/ Că te-ncui și ziua-n casă/ Dacă ziua ești fricoasă/ Ce cați noaptea la pârâu/ Ce cați noaptea la pârâu” sunt...
Sforile sorții
de Laurențiu Nelu Rădoi
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Când se așterne dimineața pe sub negrele aripe Ale norilor destoinici ce încep să se-nfiripe, Și își strâng nenumărate hoarde lungi de bătălie...
pescuitorii de lacrimi
de Mihaela Maxim
I pe întunericul clipei... mă bucuram ...prea devreme de gustul lacrimilor număram... timpul crescut clipe lungi și verzi până la cer mă-nchideam în mine singură Cutia Pandorei sălășuia un pustnic...
Trăiri și gânduri
de Claudia Dana Marcu
Cine spunea că o viață fără dragoste este ca un an fără primăvară? Nu mai țin minte... Astenie de primăvară, când inima obosește de la zbuciumul năvalnic ce a cuprins-o când s-a reîmprospăt și ea...