"Și ai să mori, iubito... " – 24865 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
incercari_si_experimente
Încercări și experimente - Oriana
de Luminita Suse
teorie_si_critica_literara
Articole de teorie si critica literar?
de Adina Ungur
Crima si pace buna
Crima si Pace Buna - Roman, Marius Marian Solea
Proiecte si Evenimente
Proiecte si Evenimente Fundatia EDO
de Radu Herinean
poetul-si-portretul
poetul florian silisteanu si portretul sfintei distanțe
de florian stoian -silișteanu
Tudor Gheorghe
Nascut la 1 august, 1945, în comuna Podari, judetul Dolj, într-o familie de tarani. Copilaria, dar mai ales o adolescenta, dificile - tatal, cantaret de biserica, fiind arestat si detinut politic la Aiud Studii Liceul \"Nicolae Balcescu\", din Craiova Institutul de Teatru, Bucuresti, clasa de actorie (absolvent in 1966) Cariera artistica 1966 - angajat la Teatrul National Craiova, devenind, la 21 de ani, unul dintre cei mai tineri actori din tara. Dupa rolurile jucate în studentie, debuteaza pe scena Nationalului craiovean in Paznicul tanar din \"Cocosul negru\", de Victor Eftimiu - un debut destul de modest, marcand, totusi, începutul unei cariere pe care avea sa o construiasca prin talent, multa munca si abnegatie, ajungand unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti actori români Pana la adevarata afirmare, ce a urmat peste cativa ani, continua sa joace roluri de comedie sau drama alaturi de mari actori craioveni ai timpului, reusind ca din roluri, de cele mai multe ori mici, sa obtina...
1 poezii, 0 proze
TTTeodor Tudor Topan
Mi-era rau dor de tine, soare ranit de timp, Cand cu ochii plini de lacrimi Te visam si te-nviam. Viata ti-o impodobeai cu rogvaiv de duzi. Cu mana dezvaleai planetele ce-apun Si cu sufletul, prin infinituri, cautata-i a ta mama. Cu vocea-ti bantuiesti o clasa fara alb de sfant, Iar mersu-ti zgomoteste printr-o casa de sticla. Patru pereti, patru ceasuri iti erau, Numarandu-ti vesnicia clipei Care iti inchide sicriul cu un juramant: NU AI SA MORI UITAT!
15 poezii, 0 proze
Olteanu Marius Stefan
Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cand nimeni nu te-a facut sa suferi. Danseaza ca si cand nimeni nu te vede. Canta de parca nu te-ar auzi nimeni. Traieste ca si cand ar fi ultima zi pe pamant. Cand iti vine sa plangi, adu-ti aminte de clipele in care zambeai, cand simti ca viata nu are nici un rost gandeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait, cand simti ca vrei sa mori gandeste-te ca altii ar da orice sa traiasca....iubeste-ti viata si mai ales prietenii...E cel mai de pret lucru.
1 poezii, 0 proze
Boris M. Marian fără minus
Sunt veșnic într-o închisoare iluzorie, Într-un spital ciudat, fără bolnavi, Veți spune, poezia-i provizorie salvare, Doamne, unde este Celălalt? De sus cad bivoli mari de gheață, Trăim o moarte, mai trăim o viață? Iar lacrima aduce și lumină? De unde , oare, din ființa mea infimă? BMM Gerladine Privim apocalipsul sau apocalipsa, Este o lipsă de ocupație, Balzac fie sănătos, Falnica federație alcoholizată, colhozitată, Vaze lesbiene se apropie tiptil, Ai favoriți, nu-mbraci masca, mori, Timpul tremură ca un adolescent Cu o femeie în pat, scaunele fumegă triste, Bănuiala este țeapănă, seara nu are prenume, Marmura este lucru sau odihnă? Să vii cu părinții, spuse învățătoarea, Un vecin sportiv i-a făcut doi copii la rând, Micul George a fost uitat în vitrină, Alianța dintre vulturi și capre a dus la al treilea război raional, bulevard ou-moale, așa îi spune, împușvături, este 27 dekembre, ura, liberare. BMM
165 poezii, 0 proze
LTLara Ana Maria Thompson
incepe intr-o bataie de lumina, continua in piruete cu tente de dans si se indreapta spre Africa, India, Cambodgia.... in culorile inegalitatii in drepturi ce ascund forta de a lupta si a rupe premizele lumii... soleil, c'est moi. De ce sa scrii o biografie asemanatoare interogatorului de internare intr-un spital? Cand biografia reala este traiectoria individualizata a fiecaruia dintre noi... c'est mon opinion... c'est tout pour l'instant... si ai mai adauga, ca biografia ta isi modifica solzii ca si aripile unui fluture ce creste, creste, creste... un fluture phoenix ce renaste... devenind altu la fiecare nastere...
56 poezii, 0 proze
FBFrancisco Brines
S-a născut în Oliva (Valencia) în anul 1932. Licențiat în drept la Universitatea din Salamanca. Licențiat în Filosofie și Litere la Universitatea din Madrid. Este deținătorul Premiilor Adonais (1959) și al premiului Critica (1966). A semnat mai multe cărți de poeme care l-au consacrat ca unul dintre poeții remarcabili ai generației lui Claudio Rodriguez. Printre cărțile care i-au adus renume figurează: Jeraticul (1960), Sfîntul inocent (1965), Cuvinte pentru îmblînzit întunericul (1966) ș. a. E membru titular al Academiei Regale Spaniole. Într-o cameră imensă păstrează cărțile cele mai vechi, multe dintre ele fiind ediții rarisime din sec. al XVIII-lea. De cîțiva ani încoace, Francisco Brines s-a retras în Sudul Valenciei, acolo unde își are casa solitară, în Oliva, loc în care ființa lui se contopește cu liniștea. Adoră acest mod de viață și aceste ținuturi sacre: " Am venit aici ca să mor, zice Francisco Brines. Acum nu-mi doresc altceva, decît niște ani ca să mai pot citi cărțile...
5 poezii, 0 proze
Ligotchi Ovidiu
Am aparut din iubire si am fost intampinat in primele zile de viata cu un covor multicolor de frunze uscate, intr-o frumoasa zi de septembrie, langa aleile Copoului lui Eminescu. Adolescenta mi-am petrecut-o iubind tot ce era frumos in jurul meu:prieteni,parinti,scoala,natura. Pasii sortii m-au purtat pe multe meleaguri, care de care mai frumoase si mai primitoare, dar freamatul reantoarcerii la locurile in care ai inceput sa iubesti nu l-am simtit decat in Iasul plin de istorie si poezie, oras in care e foarte greu sa nu scrii o poezie si sa nu admiri toamnele aburinde de deasupra Colinelor Cotnarului si primaverile exuberante ale livezilor de meri ce inconjoara orasul. Facultatea si tot ce a insemnat studii tehnice le-am desavarsit in Iasi, lucru de care sunt mandru. Poezia a ramas in sufletul meu ca reflexia iubirii pe albul colii de hartie.
8 poezii, 0 proze
Ion Neculce
ION NECULCE (1672-1745) Ion Neculce si-a scris letopisetul [Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija Voda pina la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat] dupa anul 1732, adica el apartine sec. al XVIII-lea. Opera lui insa continua sirul marilor cronicari din secolul precedent. Prin continutul ei, ca si prin forma, prin conceptia de care este patrunsa, ea nu se apropie nici de opera erudita a lui Dimitrie Cantemir, nici de compilatiile putin reusite a[le] cronicarilor din sec. al XVIII-lea. Nici unul din cronicarii nostri mari si mici ai epocii n-a stiut sa-si imbrace gindul si sentimentul intr-o haina mai aleasa a graiului stramosesc ca Ion Neculce. Letopisetul lui este dovada cea mai stralucita ca limba poporului nostru este in stare sa redea sentimentele omenesti si cele mai gingase, sa ne zugraveasca pictural orice imagine si sa ne povesteasca cu toate amanuntele intimplarile trecutului. Sinceritatea si marea pricepere a lucrurilor, durerea pentru nevoile altora, iubirea calda...
0 poezii, 0 proze
YEYunus Emre
Yunus Emre (1240? - 1321?) Viața poetului se pierde în legendă, poeziile fiind singurul izvor biografic. Din acestea se desprinde faptul că și-a însușit o temeinică instrucție filozofică și religioasă, fiind discipolul unui mare învățat al vremii, Taptuk Emre, căruia i-a slujit mult timp și de la care, din respect, a împrumutat numele. În căutarea adevărului și frumosului, a pelegrinat prin toată lumea islamică, întâlnindu-se cu mari poeți și învățați ai vremii, printre care și genialul poet persan Gelaleddin Rumi Mevlana (m. 1273). Informații despre ultima perioadă a vieții sale lipsesc cu desăvârșire, poetul încetând să mai transmită ceva din enigmatica sa existență, sporind și mai mult misterul în jurul său. În 1970, în localitatea Sarıköy, locul presupus al morții poetului, a fost ridicată în semn de adâncă pioșenie o nouă piatră funerară. Numărul total al poeziilor sale se consideră a fi de 360 și au cunoscut mai multe ediții, cea mai completă fiind tipărită cu noul alfabet,...
1 poezii, 0 proze
darius
sunt un idiot ipocrit care ma aflu si eu printre valurile de intzeleptzi romani care-shi afisheaza cu multa maiestrie , zel si dexteritate infinita poeziile si creatziile lor masive, monumentale si apreciate. practic este o critica abundenta unde 2 sau mai multe creiere se strofoaca pentru o sumedenei de cuvinte mari ashteptand ovatzii de genu "ce talentat eshti". eu nu sunt asha. eu sunt prost dar un om care cunoashte fericirea si care ishi baga pula in toata marea voastra plina de cultura si de frumusetze scrisa.. muie ba. daca ai ceva de spus potzi sa spui cu mult aplomb. daca ai de gand sa ma critici . succes
3 poezii, 0 proze
Și ai să mori, iubito...
de Ion Caraion
Se tunde iarba. Se cosește fânul. Pământu-i o felie de pâine grunjoasă. Bătrâna cenușă a zilei. Bătrânul nopții craniu de pâine. Ce-ți pasă, neiubito... Aici lumea se imită. Abia zgârii puțin, că sub...
Încercări-arhivă II
de Paul Bogdan
Ai un fel de nestare. Îți miști buzele mărunt-mărunt, ca frunzele de plop bătute de vânt, te arcuiești boltă peste mine și mă cerți, cuvintele toate sunt grele și roșii ca niște peceți. Eu nu te mint...
Vietăți
de Nichita Stănescu
I Cât de aproape ai putea fi, tu, iubito, să fii de-aproape, ca să mă dezînsingureze de tine? Cât de departe ai putea să-mi fii, tu, iubito, din departe, ca să îmi fii orizont? Sunt gelos pe timp că...
Promisiuni de iarna
de Korner Robert Paul
\"Foaie verde portocala Noi suntem copii de scoala....\" Priveste iubito, ninge si azi Zapada-a crescut in gradina, In pamant s-au infipt varfuri de brazi Priveste iubito ninge si azi... Si candela-i...
mi-au rămas amintirile mari
de paparuz adrian
poate de la ploaie mă mint cu capul în nisip atât de mari încât pe strada ta iubito aud trecătorii spre nimic șușotind complice: uite niște amintiri care umblă singure iar uneori câte un copil...