"Șeful de Gară" – 5145 rezultate
0.02 secundeMeilisearchVirgil Bulat
Poet, eseist și traducător român. Născut la 24 februarie 1940 în Răduleni, Basarabia, într-o familie de învățători, rămîne orfan cînd tatăl său este dat dispărut la Cotul Donului; urmează refugierea la Balș, în Oltenia; în 1953 este admis la Institutul Politehnic din Timișoara; în 30 octombrie 1956 participă la adunarea generală a studenților; plecînd de la ședință mai devreme, nu-i dus la Becicherec, ci rămîne o săptămînă arestat împreună cu colegii săi; după 21 ianuarie 1958 este adus pentru anchetă la securitatea din Deva, întrucît Vlăduț Mihai, socotit șeful lotului, fusese arestat la Petroșani; Tribunalul Militar Sibiu îl condamnă în iulie 1958 la 12 ani muncă silnică pentru ‘crimă de uneltire contra ordinii sociale’, iar Tribunalul Militar din Cluj mărește sentința la 18 ani muncă silnică; abia în 1960, Tribunalul Suprem micșorează detenția la 7 ani temniță grea. Din Deva, prin Jilava, ajunge la Gherla, Galați, Stoenești, în Balta Mare a Brăilei, de unde, bolnav, se reîntoarce...
1 poezii, 0 proze
Edward Foster
Poet, eseist, critic unanim recunoscut, a cărui operă a fost tradusă și publicată în numeroase limbi. Inițial editor de poezie al MultiCultural Review, este deopotrivă editorul fondator al editurii Talisman. Edward Foster este șeful catedrei de Umanistică și Științe Sociale din cadrul Imperatore School of Sciences and Arts, la Stevens Institute of Technology. Totodată este visiting professor la Drew University Graduate Faculty, și a fost visiting professor la Drew University (Istanbul), precum și lector cu bursă Fulbright la Haceteppe University din Ankara și la Universitatea din Istanbul. Este codirector al programului de schimburi culturale ruso-american, obținând diverse premii și distincții acordate de Columbia University. Bibliografia lui Edward Foster include: Volume de poezie: - The Space Between her Bed and Clock (Spațiul dintre patul ei și ceas) - The Understanding (Înțelegerea) - All Acts are Simply Acts (Toate actele sunt simple acte) - Adrian as Song - The Angelus Bell -...
1 poezii, 0 proze
Bogdan Leonescu - Amaretto
înainte de orice, trebuie să îți mărturisesc că bogdan leonescu este un pseudonim. din motive pe care aș prefera, firește, să nu le divulg, ar fi minunat ca numele meu adevărat să nu îți influențeze opinia asupra textelor mele. îți pot spune despre mine că am 29 ani, am terminat o facultate de stat, la bucurești, în 2007 și un masterat la o universitate străină; iar dacă ai crescut în cartierul meu, asta e mare lucru. mă mișc destul de mult prin țară, iubesc literatura nordică și cea americană dar descopăr, de la an la an, că nu voi avea timp, în cele cîteva decenii ce mi-au rămas aici, să citesc nici a zecea parte din cît mi-aș dori. îmi place să spun despre mine că trăiesc din poezie, fiindcă lucrez în departamentul de relații publice al unei companii și nu ratez vreo ocazie de a estetiza interacțiunile cu toate tipurile de public ale organizației ăsteia, care mă plătește suficient cît să tac mîlc cînd șeful nu are dreptate dar ține musai să aibă. urăsc compromisul ăsta de mor și aș...
4 poezii, 0 proze
Artur Enășescu
Artur Enășescu (1889 - 1942) Artur Enășescu a trecut prin viață atât de umil încât nici măcar locul de naștere nu-i este cunoscut. După unele opinii este vorba despre Burdujeni; conform altora, de Botoșani. Se pare că tatăl i-a fost un oficiant P.T.T., Alexandru, după numele de botez, devenit ‘conu’ Alecu’ (ca și Alexandru Paleologu) odată cu înaintarea în vârstă și în ierarhia poștelor (șeful oficiului din Botoșani). Viitorul poet era văr cu viitorul actor Ion Manu. Școala nu prea l-a atras, ducându-se la cursuri pe apucate, neîmpins din urmă de mama naturală, aceasta decedând. Artur era rebel la constrângeri de orice fel. A urmat și doi-trei ani la liceul Național din Iași. Bacalaureatul l-a luat cu mari întârzieri, în 1913, după ce a plecat la Paris (1911-1912), pasă-mi-te pentru studii superioare, unde, totuși, după părerea lui Tudor Vianu, care-l prețuia deosebit de mult, a audiat niscaiva cursuri de filosofie. Îi plăcea eleganța vestimentară, adora florile și femeile. Dacă...
4 poezii, 0 proze
Valeriu Cușner
Valeriu Cușnerenco, cu pseudonimul de scriitor Valeriu Cușner, s-a născut în orașul Constanța la 22 martie 1937 și a trecut în neființă la 21 februarie 2010 la Constanța. A fost un scriitor și critic literar român. Biografie A absolvit Liceul Mircea cel Bătrân în anul 1954. În 1960 a absolvit Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic Iași. În perioada 1952-1960 a practicat fotbalul de performanță (întâi ca junior la formația Locomotiva PCA - în prezent Farul Constanța – apoi, ca senior, la Știința Iași). A lucrat ca inginer proiectant în Constanța. Activitate literară A făcut parte în 1970 din grupul de scriitori liberi, condus de poetul Radu Crișan. În acel grup se afla și poetul Horia Agarici (celebrul aviator care „vânase bolșevici”), precum și Paul Andreescu (în prezent este șeful Filialei din Constanța a Asociației Foștilor Deținuți Politici). Colaborări cu poeme, cronici literare, eseuri și proză la reviste de cultură: Contemporanul, Ideea Europeană, Luceafărul, Cronica...
10 poezii, 0 proze
alexandru petria
Alexandru PETRIA: născut la 27 II 1968, în orașul Dej, județul Cluj. Debut publicistic și poetic în “Tribuna” în 1983. Studii întrerupte de psiho-sociologie. Cărți publicate: “Neguțătorul de arome”(1991, poeme), “33 de poeme”(1992) și “La ce bun poeții…”(colectiv, interviuri). În pregătire, volumul de versuri “Masochistul”. Colaborări sporadice la toate revistele revistele literare importante. După 1989: șeful Comisiei pentru abuzuri și drepturile omului în CPUN-ul municipiului Dej; întemeietor, împreună cu Radu Săplăcan și Zorin Diaconescu, al săptămânalului dejean “Gazeta someșeană”- primul număr a fost scos în 23 decembrie 1989; candidat din partea Mișcării Ecologiste din România la Camera Deputaților- 1992; redactor investigații, între 1992- 1994, la revista bucureșteană “Zig-Zag” pe vremea directoratului lui Alex Ștefănescu- între 1992- 1996 am locuit la București; 1994-1995- reporter investigații la ziarul “Cotidianul”; 1995-1996- redactor șef al săptămânalului bucureștean...
123 poezii, 0 proze
Constantin Alexandru Rosetti
Constantin A. Rosetti (n. 2 iunie 1816, București; d. 8 aprilie 1885, București) - deseori numit C.A. Rosetti -fiu al spătarului Alexandru Rosetti și al Elenei Obedeanu (născută Cretzeanu), a fost om politic și publicist român, unul din conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească și ai luptei pentru Unirea Principatelor Române. Viața și activitatea Înainte de 1848 Studiile și le-a făcut la Colegiul Sfântul Sava din București, unde a avut profesori, printre alții, pe Eftimie Murgu și Jean Alexandre Vaillant. În 1832 (sau 1833) întră în armată, servind până în august 1836, când a demisionat. "Se apucă de literatură, apoi intră în administrație, fiind șeful poliției din Pitești în 1842, și după aceea în magistratură, fiind procuror la Tribunalul civil din București. Își dădu demisia în 1845." În 1844 pleacă pentru prima dată la Paris: "Aveam apoi nădejdea că lucrînd 3-4 ani, mă voi întoarce în patria mea, voi străluci eu prin știință și virtute, voi ferici o zi măcar pe muma,...
1 poezii, 0 proze
Mihai Hendea
„ Mihai este numele care le venea prima datã în minte soților Hendea din Zalãu dupã nașterea celui de-al doilea copil al lor. De aici și pânã la a-și numi odrasla așa a fost doar un drum scurt. A șadar, bãiatului lor, nãscut pe data de 3 martie 1986, i-a fost trecut în certificatul de naștere, în dreptul numelui - „Mihai Hendea”. Dupã absolvirea școlii generale și a Colegiului Național „Silvania” (secția „Stiințe sociale”) din orãșelul de la poalele Munților Meseș, Facultatea de Stiinte Politice și Administrative , sec ția Jurnalism, din cadrul Universitãții Babeș-Bolyai Cluj-Napoca l-a primit pe Mihai ca boboc în 2005. Întotdeauna cu motto-ul „Mama proștilor e tot timpul gravida” proaspãt în minte, Mihai are tentative repetate de a se ține cu dinții pentru ca aceastã mamã cu mulți copii sã nu-l adopte și pe el. Cu ninsori rupte din pove ști sau zile însorite de primãvarã, ce-i aduc bucurie în suflet; cu...
10 poezii, 0 proze
Eugène Guillevic
Eugène Guillevic (semnând adeseori sub semnătura simplă Guillevic) a fost unul dintre cei mai mari poeți francezi ai secolului XX. Stilul său, foarte direct dar și sugestiv în același timp, se caracterizează prin respingerea metaforelor. A fost tradus în mai mult de 40 de limbi diferite în 60 de țări. A primit, printre altele, Premiul Goncourt (1988), Marele Premiu Național Pentru Poezie (1984) etc. *** Eugène Guillevic (Carnac, Morbihan, 5 août 1907 - Paris, 19 mars 1997) est un poète français de la seconde moitié du XXe siècle. Il ne signa jamais ses nombreux recueils que de son seul nom, Guillevic. Il vient au monde dans le paysage pierreux et marin de la Bretagne. Puis son père, d'abord marin, se fait gendarme et l'emmène à Jeumont (Nord) en 1909, à Saint-Jean-Brévelay (Morbihan) en 1912, à Ferrette (Haut-Rhin) en 1919. Après avoir passé un baccalauréat de mathématiques, il est reçu au concours de 1926 dans l'administration de...
2 poezii, 0 proze
Cristian Alexandru Groza
INFORMAȚII PERSONALE Groza Cristian Alexandru 0723838760 alexandru.groza1990@gmail.com Sexul M| Data nașterii 22/12/1990| Naționalitatea română EXPERIENȚA PROFESIONALÃ Doctorat, 2015-2018 Școala Doctorală a Facultății de Istorie, Universitatea din București, coordonator Porf. Univ. Dr. Mihai Retegan http://istorie.unibuc.ro/ Masterand, 2013-2015 Facultatea de Istorie, Universitatea din București, http://istorie.unibuc.ro/ Licență, 2010-2013 Facultatea de Istorie, Universitatea din București, http://istorie.unibuc.ro/ EDUCAȚIE ȘI FORMARE Istoric, absolvent al masteratului de Politică și Societate în secolul XX, din cadrul facultății de Istorie, Universitatea din București. 2013-2015 Istoric, licențiat în domeniul Istorie. EQF level: 7 EQF level :6 Facultatea de Istorie, Universitatea din București, România. - Nivelul I de certificare pentru profesia didactică, obținut în iunie 2013, emis la data de 22.10.2015. - Competențe de predare a disciplinelor specifice domeniului de licență; -...
75 poezii, 0 proze
Șeful de Gară
de Florentina-Loredana Dalian
O gară mică, între munți. Clădirea e veche, bijuterie arhitectonică lăsată în paragină. La streșini, cuiburi. Izbânda vieții. Peronul e gol, iar cele două linii de cale ferată par luate dintr-un joc...
Lenți, șeful de gară!
de carmen mihaela visalon
A murit Lenți- Singurul impegat de mișcare pe care l-am cunoscut personal. Cum asta? Of, el n-a murit cum se moare-așa ca Anna Karenina- El a murit de albăstreala ficatului. Să vă spun drept? Lenți...
Tren fără de gară
de Florentina-Loredana Dalian
Îmi beau ceaiul acesta amar privesc printr-un ochi de fereastră o frunză dar n-o văd ascult o pasăre pe care n-o aud gândul îmi zboară ca un Inter-City în timp ce viața mă depășește ca un accelerat...
La capăt de linie, speranța... (2)
de Cristian Lisandru
Primul lucru pe care îl văzu atunci când puse piciorul pe peron fu un felinar strâmb care arunca o lumină vlăguită peste dalele de piatră. În timp ce își rotea ochii de jur împrejur, se întrebă în...
La capăt de linie, speranța... (3)
de Cristian Lisandru
Alexandru, tu ești un copil și când faci dragoste, dragă… Râsul sănătos al Andradei umple camera și se topește apoi în ciripitul vrăbiilor puse pe sfadă… E o după-amiază de vară, fereastra...
despicare
de Monica Mihaela Pop
noaptea moare de grija dimineții ploaia îi calcă pe urme cazon ca și cum picăturile ar defila de nebune între marginile unei zile pierdută deja e o liniște vulgară între noi așteptăm un tren ce-a...
Radiografia unui caz banal
de Dușan Baiski
Salca de dincolo de peron se topise și acum privea cerul printre rădăcini. Traversele îmbăiate în motorină se subțiaseră și se torsionaseră ca niște bețe de chibrituri arse. Liziera dinspre Mureș...
călătorind prin sine
de Ottilia Ardeleanu
trec prin a nu știu câta gară cu geamuri sparte cine-a dat cu piatra trebuia să fi înlocuit cioburile trenul șuieră printre sughițuri poate îl pomenește șeful de gară un punct imaginar ținându-se de...
Călător în noapte
de Roman Liviu
aprind lampa de veghe, sunt trenul nopții trecut prin nori de întuneric- eu și ochelarii privim prin geamul năclăit de pufăitul trenului așteptând ploaia. la prima gară difuzoarele vor aşterne picuri...
Viața e o haltă în care timpul s-a oprit în loc
de adrian rentea
Greu se mai urnește trenul acesta cât să fie oare de când lâncezim în halta asta fără nume în pustietatea asta mai pustie decât pusta rusă uite șeful de gară cu chipiul lui ars de soare și-l dă jos...
