Lenți, șeful de gară!

A murit Lenți- Singurul impegat de mișcare pe care l-am cunoscut personal. Cum asta? Of, el n-a murit cum se moare-așa ca Anna Karenina- El a murit de albăstreala ficatului. Să vă spun drept? Lenți era un pic cărturar Îmi batea covorul pentru o bere și Heinrich cel verde Și-mi povestea: despre o lampă. Nu, nu a lui Aladin(!), a altcuiva... Un fel de perpetumm mobile și-un grup de doctori savanți... Pe scurt:- Adio! Adio, paletă rotundă, Chipiu și sacou cu fireturi, Acum, Lenți e acoperit cu mușcate; Acolo, În biserica scufundată de la Beiuș. De batiste de cremene. De ochiul Leanei-vănat ca un tunnel la capătul căruia se vede un motiv oriental- Cubistul harterofil purtând pe umeri: Cobilițele de ciuperci, Fata și nepoții pădurarului, Trenul proverbial pentru întârziere, Birtul gării, Din care Un alt impegat de mișcare Pleacă în noapte spre casă Pe 10 cărări. Tulai Doamne! Daca mă întorc în orașul cu aromă de Huedin La ora 5.30 dimineața Cine o să-mi mai macine cafea la nisip Pe bancheta din fața chioșcului de bilete Cum cine? Lenți, șeful de gară!