"înmormântarea ploii de oraș" – 1646 rezultate
0.06 secundeMeilisearchRemus Grama
Din testamentul episcopului Policarp, 1957: ...`Am fost chemat de catre Sf. Sinod la misiunea de episcop al Romanilor ortodocsi din tarile apusene si trimis in America, de unde dupa 4 ani, revenind in Tara, am fost retinut neingaduindu-mi-se reintoarcerea la misiunea mea pana acum... ... Inmormantarea sa mi se faca cat mai simplu, cum simpla mi-a fost si viata, fara predica, de catre duhovnicul manastirii `Sf. Ioan Botezatorul`, sau de catre preotul parohiei, daca n-am fost vrednic sa-mi inchei zilele in cuprinsul Episcopiei mele din America`
2 poezii, 0 proze
MAmagda aiacoboae
...asa mor visele.... pe rand... si noi zambim si nimeni nu-si da seama ca venim de la o inmormantare!
10 poezii, 0 proze
GBGustavo Adolfo Bécquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
9 poezii, 0 proze
Gustavo Adolfo Becquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
0 poezii, 0 proze
GNGETA NEDELCUU
Autobiografie Ne-am născut în zi de vară, Eu și a mea surioară Două gemene frumoase Și foarte gălăgioase. Părinții erau săraci Viață grea... n-ai ce să faci... Foarte greu ei ne-au crescut, Dar ne-au iubit foarte mult! Gingașe ca două flori, Eram ale lor comori. Răsfățate și iubite Și cu mult drag îngrijite. Doar că, într-o zi de vară, Nori negrii se adunară Prevestind parcă ceva, Groaznic, că se va-ntâmpla. Ca un prunc neprihănit, La șase luni a murit Scumpa, surioara mea, Pornind tristă spre o stea. Câtă jale, ce durere! Dar, Domnul le-a dat putere Și după un an jumate Mama, mai naște-un frate. N-a ținut mult voia bună, Că-a murit la... doar o lună. Altă tristă-înmormântare, Altă mare supărare... Domnul nu i-a părăsit, Ruga lor le-a îndeplinit Și, după doi ani... în fine, De la spital mama vine, Cu draga mea surioară Frumoasă .. din cale-afară! Bună, cuminte, deșteaptă Urcă treaptă, după treaptă; În viață, în căsnicie, Mamă bună și soție! Azi, suntem la casa noastră, Prin strădania...
25 poezii, 0 proze
NNNicolae Neagu
ASASINAREA POETULUI NICOLAE NEAGU Găești, 20 iunie, 2009. Ne-am strâns de dimineață, la casa cu nr. 7 de pe strada Șerban Cioculescu, unde era depus cadavrul lui Nicolae Neagu, înaintea înmormântării, care a avut loc la ora 12 în Cimitirul Eroilor de pe Strada Nicolae Bălcescu. Poetul a fost înmormântat lângă soția sa, Ana-Reli. Mai degrabă discret, apăruseră la vreo zece coroane din partea unor organizații și persoane precum Societatea Scriitorilor Târgovișteni, Cenaclul literar al Medicilor, Laura și Lucian Blaga. Convoiul de la Casa Poetului, pe șoseaua București-Pitești, cu opriri și aruncări de monede, a excelat și el prin discreție, dacă nu autocenzurată stupefacție și mocnită revoltă. După slujba religioasă și discursul preotului, subsemnatul (rupând involuntar vreo omerta?) a citit câteva pasaje din opera scriitorului: “(- Ce este viața? întrebă îngerul. - Un răspuns puchinos, ticălos, păgubos, dar frumos între două tăceri, răspunde Oarecarele. - Atât? - Păi, nu-i de-ajuns?)...
1 poezii, 0 proze
GBGeo Bogza
Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bozga și frate mai mare al lui Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran. Geo Bogza a fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la "ciorchinul de negi" al Jurnalului de sex la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele petrolului),...
70 poezii, 0 proze
GBGeo Bogza
Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bozga și frate mai mare al lui Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran. Geo Bogza a fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la \"ciorchinul de negi\" al Jurnalului de sex la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele...
0 poezii, 0 proze
Geo Bogza
Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bozga și frate mai mare al lui Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran. Geo Bogza a fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la \"ciorchinul de negi\" al Jurnalului de sex la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele...
0 poezii, 0 proze
înmormântarea ploii de oraș
de Vasile Munteanu
mașinile-n parcare dansează fulgerate holbându-se la ziduri cu faruri de nămol învârt în pași fântâna cu apă înecată și lepădând cămașa lipesc de pieptul gol broscuțele și melcii și frunze și mătase...
Povești fantastic de adevărate
de nicolae tomescu
Îmi e tare drag sa aduc vorba despre “Moșul”. Așa îi spuneam bunicului din partea mamei. Era dintr-un sat transilvan, din preajma Sibiului. L-am cunoscut când era la o vârsta destul de înaintată, eu...
Moșul
de nicolae tomescu
Îmi e tare drag să aduc vorba despre moșu. Așa îi spuneam bunicului din partea mamei. Era dintr-un sat transilvan din preajma Sibiului. L-am cunoscut când era la o vârsta destul de înaintata, eu...
Povești adevărate
de nicolae tomescu
Îmi e tare drag sa aduc vorba despre “Moșul”. Așa îi spuneam bunicului din partea mamei. Era dintr-un sat transilvan, din preajma Sibiului. L-am cunoscut când era la o vârsta destul de înaintată, eu...
Povești adevărate. (repostare)
de nicolae tomescu
Îmi e tare drag sa aduc vorba despre “Moșul”. Așa îi spuneam bunicului din partea mamei. Era dintr-un sat transilvan, din preajma Sibiului. L-am cunoscut când era la o vârsta destul de înaintată, eu...
Povești adevărate
de nicolae tomescu
Îmi e tare drag sa aduc vorba despre “Moșul”. Așa îi spuneam bunicului din partea mamei. Era dintr-un sat transilvan, din preajma Sibiului. L-am cunoscut când era la o vârsta destul de înaintată, eu...
poveste adevărată
de nicolae tomescu
Îmi e tare drag sa aduc vorba despre “Moșul”. Așa îi spuneam bunicului din partea mamei. Era dintr-un sat transilvan, din preajma Sibiului. L-am cunoscut când era la o vârsta destul de înaintată, eu...
Potcoava: Poveștile lui April, când dorul e un copil
de marin badea
Ieri a fost zi de pâine. Are cuptorul făcut din lut, căptușit bine și dat cu var, undeva mai într-o parte, spre fundul curții, în dreptul orătăniilor. Îl încălzește cu foc iute, făcut cu ciocălăii...
La cules de rodii în cartierul Rahova 26
de Anni- Lorei Mainka
Aici, la Köln, mulți pleacă de sărbătorile de Crăciun de acasă fără nici un regret; se grăbesc, lasă impresia unei evadări obligatorii din propriul prezent. Fug repede și mai ales departe de...
Ziua în care iepurele era plecat de-acasă - 29
de marin badea
Autobuzul seamană cu un vagon de marfă. Pufnește, horcăie, tușește și se vaită ca un fumător înrăit bolnav de gastrită, iar interiorul e la fel de soios și de mototolit precum un șorț de chelneriță...
Lume de mantuiala. Amandoi
de Stefan Doru Dancus
Prefață O carte trăită de la un capăt la altul, în fiecare cuvânt al ei, acoperit cu sfâșierea de destin a autorului. O citesc, acum, la sfârșitul mileniului, în manuscris, cum citeam în adolescență...