"Învățăm împreună (7)" – 19818 rezultate
0.02 secundeMeilisearchgabriela ungureanu
M-am nascut in Toplita, judetul Harghita. Am copilarit impreuna cu fratele meu mai mare Mihai, si o gasca de prieteni in acelasi oras. M-am scaldat in dragostea scumpilor parinti de la care am invatat ca viata e o lupta, iar noi putem invinge. Gandul la orasul de munte mi-e starnit de amintirea cizmulitelor in carouri rosu cu alb care-mi purtau pasul spre cladirea uriasa si rece, unde in ciuda tristetii de a ma trezi a nimanui, rasuna zglobiu glasul tinerei educatoare. Apoi imi aduc aminte tenesii ce-mi grabeau pasul pe trotoarele orasului prafuit, genunchii si coatele pline de julituri provocate de neastamparul fetei tunse baietoi, care visa "la mai mare". Evadarea mea, era "departe", care la vremea respectiva se concretiza in hoinareala la munte, pe dealuri, la lacul din satul bunicii si cand nu gaseam mai mult, in imaginatia mea. Copilaria mea a insemnat zambet si tristete, speranta si dezamagire si permanenta cautare a acelui ceva, care intr-o zi il voi gasi si nu il voi mai lasa...
15 poezii, 0 proze
KMKerekes Mirela
M-am nascut in Brasov,Ghimbav... La 20 de ani m-am mutat intr-un satuc de langa Tg.Mures... la 23 de ani,m-am mutat impreuna cu familia In Ungaria.La 30 de ani am revenit in tara... Am scris prima poezie...cred ca atunci cand am invatat sa scriu...Sunt o fire cam trista...cred ca m-am nascut sa fiu trista...Imi place sa scriu...si muzica...fara aceste doua lucruri nu cred ca as exista...Si fara Dumnezeu...Imi place natura...iubirea...credinta...
6 poezii, 0 proze
ELEmil Loteanu
Emil Loteanu s-a născut la data de 6 noiembrie, în satul Clocușna din raionul Ocnița. A învățat la școala din Clocușna. După anexarea Basarabiei de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuți, împreună cu tatăl său (Vladimir), în timp ce fratele său, Marcel, și-a însoțit mama (Tatiana) la București. A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din București. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuți. A fost prins și predat grănicerilor români, care l-au trimis la București, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat primul film artistic românesc – «Viața învinge». A încercat să dea examen la IATC București, dar dosarul său de admitere a fost respins . În anul 1952 a cerut să fie repatriat și s-a reîntors la Clocușna, cu scopul de urma studii de cinematografie la Moscova, deoarece fusese respins la București. În perioada...
0 poezii, 0 proze
Laura Cristea
Desi m-am nascut in Bucuresti, mi-am trait copilaria in Ardeal, cu bunicii mei alaturi de care am invatat placerea de a savura mirosul de iarba proaspat cosita, alergatul cu bicicleta pe strazile prafuite pline de copii razgaiati, campioni la topaiala incoerenta si aducatoare de zambete si nu in ultimul rand placerea si uitarea de sine pe care mi-o daruia o felie de paine cu untura rumegata impreuna cu bunicul meu in padure in timp ce ascultam greierii si asteptam aparitia efemera a vreunui cerb ratacit. De atunci scriu...
3 poezii, 0 proze
MCMariana Cârdei
CURRICULUM VITAE Numele și prenumele: CÂRDEI V. MARIANA Data și locul nașterii; 04.08.1947, Joseni, județul Harghita Studii: Liceul Școala postliceală de stenodactilografie și secretariat – secția Limbi străine Profesia: secretar-stenodactilograf-contabil, în prezent pensionară Locuri de muncă: Ministerul Agriculturii, Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale, Ministerul Afacerilor Externe - Ambasade Copii: o fiică, Florence-Susanne căsătorită cu Joseph Pandeli Contact: mianacardei2006@yahoo.com M-am născut în Ardeal, unde mi-am petrecut primii ani din viață, apoi împreună cu părinții mei, Stefania si Vasile, ne-am mutat în Dobrogea unde am absolvit Școala generală. Mi-am petrecut vacanțele la bunicii mei – țărani din satul Coslugea – județul Constanța, unde m-am format ca suflet iubitor de natură și am descoperit frumusețea locurilor, lucrurilor și faptelor. Am învățat ce înseamnă cinstea, dreptatea și spiritul de întrajutorare. Liceul l-am absolvit la...
44 poezii, 0 proze
Victor Jara
Victor Jara s-a nascut pe data de Septembrie 23, 1932 in Lonquen, un mic orasel din Chile. Parintii sai erau tarani. Tatal lui, Manuel, era un muncitor pe cand mama sa, Amada, facea tot felul de treburi marunte pentru bani. Tatal lui Victor avea probleme cu bautura si avea obisnuita sa o bata pe Amanda. Dupa cativa ani, Manuel se muta in alta parte sa lucreze ca fermier iar Amanda a ramane singura sa-si creasca copii. Mama lui Victor muncea din greu, avea o viziune foarte optimista in viata si credea in puterea educatiei. Ei ii placea sa cante la chitara ceea ce il invata si pe Victor. Amanda moare cand Victor avea varsta de 15 ani. Victor isi paraseste casa, abandoneaza studiile pentru a devenit preot, abandoneaza si preotia si intra in armata pentru putin timp. Se intoarce in Lonquen fara bani si proiecte de viitor. Incepe sa studieze muzica folclorica Chileana impreuna cu niste prieteni. Devine interesat de teatru si urmeaza Universitatea de Teatru din Chile. Devine din ce in ce...
0 poezii, 0 proze
Laura
M-am nascut acum 14 ani intr-un orasel de provincie.Am inceput sa scriu de cand aveam 10 ani.La inceput scriam doar pt mine,dar la varsta de 13 ani mi-am publicat niste poezii si chiar proza in revista scolii la care invatam(gen nr.6 'Anisoara Odeanu' din Lugoj),unde am fost,pentru un timp si redactor-sef.De cateva luni nimeni nu mi-a mai citit creatiile pentru ca am fost nevoita sa ma mut ina poi in Sighet,orasul meu natal.Aici nimeni nu apreciaza cu adevarat tinerele talente,iar acest lucru este complet in dezavantajul meu.
5 poezii, 0 proze
AIadriana ilin
"Mai bine o noapte eterna decat o zi fada,mai bine obscuritatea decat o lumina stearsa.."(E.Cioran) "We can do no great things,only small things with great love"(M.Teresa) Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe... Toti învatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar când traim nu putem învata nimic, fiindca nu traim în prezentul concret si viu, ci într-un viitor fad si îndepartat. (E.Cioran)
34 poezii, 0 proze
AGAdriana Georgian
Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...
3 poezii, 0 proze
LGLuiza Oana Grosu
"Lumea lui Alex" - volum de versuri pentru copii, editura Pim, Iasi, 2006 "Lumea lui Alex" - editia a II-a, editura Amurg Sentimental, Bucuresti, 2006 "Lumea lui Alex" - editia a III-a, editura Amurg Sentimental, Bucuresti, 2007 "Secunda primei iubiri" - versuri, editura Amurg sentimental, Bucuresti, 2007 "Printre gaze si culori invatam sa fim actori" - teatru, editura A.S., Bucuresti, 2008 Antologia "Vara visurilor mele - editia a V-a", editura A.S., Bucuresti, 2007 Antologia "Parfum de liliac", editura A.S., Bucuresti, 2007 Antologia "Vara visurilor mele - editia a VI-a", editura A.S., Bucuresti, 2007 Antologia "Privighetori de roua ", editura A.S., Bucuresti, 2008 Antologia "Cinci zile de metafora", editura A.S., Bucuresti, 2008 Antologia "Miresme de primavara", editura A.S., Bucuresti, 2009 Antologia "Katharsis I", editura Arefeana, Bucuresti, 2010 Antologia "Katharsis, II", editura Arefeana, Bucuresti, 2010 Laureat al concursului de creatie literara "Vara visurilor mele", editia...
43 poezii, 0 proze
Învățăm împreună (7)
de Rodean Stefan-Cornel
Notă: Acest text nu este o lucrare de cercetare științifică, un eseu, o lecție, sau un instructaj. El conține doar câteva note de studiu, personale, elaborate de subsemnatul pe timpul parcurgerii...
Învățăm împreună (8)
de Rodean Stefan-Cornel
Notă: Acest text nu este o lucrare de cercetare științifică, un eseu, o lecție, sau un instructaj. El conține doar câteva note de studiu, personale, elaborate de subsemnatul pe timpul parcurgerii...
Antecamera
de Potrivitu Madalina
Azi dimineață în jurul orei 7 cineva suna fără oprire. Am uitat brusc ce visam, dar nici nu am reușit să mă trezesc de tot. Am deschis ușa, am vorbit câteva minute și apoi m-am întors în pat...
Cum mi-am petrecut o zi din viață
de Liviu Nanu
Mama m-a trezit de dimineață, pe la ora 7 adică. Hai, puiule, scoală, spală-te pe față și treci la masă. Asta am și făcut. M-am dus la baie și m-am spălat cu apă rece pe față, ca să mă trezesc. Eu aș...
Gânduri într-un crepuscul de lumină
de Bogdan Gagu
Să ne unim cu toții într-un crepuscul cu lacrimi de înger... Intrați în jocul nostru cu gânduri îngerești... să fim fericiți și să învățam să iubim și să dăruim... Să ne unim într-un crepuscul cu...
Luna mai, elevii, papusile si eu
de Adina Ungur
Fatidic parcă, luna mai, elevii și teatrul, această fericită combinație, mă bântuie oarecum ciclic, an de an, cu o variată gamă de trăiri, de la mici supărări sau dezamăgiri și până la bucurii...
Premiul
de Paul Mircea Iordache
PREMIUL Terminasem prima clasă primară. Era în vara anului 1953. S-a organizat serbarea de sfârșit de an școlar. Învățătoarea mea, d-na Negureanu, avea părul alb și probabil era foarte aproape de...
Boală și sănătate
de razvan rachieriu
1.Fac o delimitare între a exista și a viețui : a exista prin transfigurarea lui a fi transcenzând existența prin desăvârșire, plenitudine și beatitudine, și a viețui ce semnifică trecerea uniformă...
Absent
de viorel ploesteanu
Eram în ultimul an de liceu și viața mi se părea un continuu răsărit de soare. Nu știu de unde atâta bucurie pentru că aveam puține șanse să ratez cariera pe care cu osârdie mi-o pregătiseră dascălii...
practic, suntem niște străini care se strîng să se mai cunoască o dată
de Leonard Ancuta
sau poate doar eu sunt străinul, cel care în lumea miracolelor copilăriei am trăit printre umbrele voastre și n-am călcat niciuna că am fost atent să nu doară pe nimeni practic suntem niște străini...