Kerekes Mirela

Vise departe de tine... Atunci când sufletul meu, Navighează pe valuri De sunete rupte, Visele sunt ca o cafea, Ce mă trezesc din somn... Inventez poezii, Le recit cu voce tare... Dar

Mă scald în privirile tale Mă scald în privirile tale, Ca să îmi înțelegi inima, Îți simt gustul sufletului, Și al buzelor, Contopite în întregul Care suntem noi doi. Și-apoi, Îți ating

Urma pașilor tăi... M-am săturat atât de tare să stau aici... Deprimată de toate temerile mele copilăresti... Ar trebui să pleci... Îmi doresc doar să pleci... Pentru că prezența ta e

Re-adu-mă la viață... Cum poți să vezi prin ochii mei Ca prin niște uși deschise? Conducându-te spre inima mea, Tu ai devenit așa amorțit... Fără suflet... Spiritul meu doarme undeva

Cuiva... N-am să-ți spun niciodată dacă eu într-adevăr vorbesc, vei simți tăcerea ca pe-o fiară la pândă ghemuită în colțurile întunecatelor săli de așteptare galbenul tăios al ochilor

As fi putut... Si mi-am pierdut atata timp din viata, Fara sa vad nimic din ce-i frumos... Fara sa vad rasaritul,intr-o dimineata, Sau sa ma minunez,in rosiaticul apus... Si as fi vrut sa-mi