Căutare

Nascuta in Bucuresti. Absolventa a liceului Sfintul Sava si apoi a facultatii de Electronica si Telecomunicatii Bucuresti. Decizia de a se dedica scrisului a fost luata la 18 ani, numai ca in loc sa se dedice studiului in acest domeniu, de frica sa nu-si piarda originalitatea, a preferat sa se arunce in viltoarea vietii ca si cum scrisul nu era scopul vietii sale. Intr-o zi, pe masura ce intelegea ca e timpul sa isi tina promisiunea fata de tinara de 18 ani si sa-si descarce desaga cu "scoici" strinse de pe malul marii existentei de pina atunci, a ajuns la concluzia ca scrisul chiar nu trebuie sa fie scopul vietii ei, ci doar unul din scopurile vietii ei, eventual. Astfel incepatoare cu vechime Dina Calin isi aduna rabdarea si tutunul necesare concluzionarii vechii ei obsesii.

21 poezii, 0 proze

Cris Tina

hmm...nu pot spune prea multe despre mine pentru ca sunt o incepatoare pe un lung drum :) M-am nascut acum 16 ani la Cluj... Simplitatea e o comoara de nepretuit si de aceea doar pentru ca scriu versuri nu inseamna ca ma consider o artista! multi se considera artisti si nici macar nu fac ceva ca sa-si dovedeasca identitatea! Indemnul sau impulsul de a scrie poezii s-a nascut acum 5 ani cand nu aveam o iarna asa cum imi doream...si atunci mi-am asternut pe hartie primele mele trairi in versuri care s-au publicat apoi intr-o revista. Nu ma dau in vant dupa citit ...mai degraba scriu eu randuri, randuri sa ma distrez putin pe seama celor care nu reusesc sa priceapa cuvintele mele cheie:))

8 poezii, 0 proze

Tonca Oana

Am început să "sunt" prin aprilie 1983 și de-atunci am publicat un volum de versuri intitulat "SUNT" și tot felul de poezii si "micro-eseuri" prin diverse reviste și antologii. Mai nou, am terminat jurnalismul și "mă joc" de-a redactorul la revista Rring, de-a transaltorul si de-a... "technical writer-ul" la firma DigitAIR și vizez la un ziar online... peste ani și ani :) Am început să scriu din joacă, apoi, ajungând într-o zi la concluzia că joaca e prea puerilă am încetat să scriu și, mai nou, când mi-am dat seama că joaca este ceea ce ne ține cu capul în nori și cu picioarele pe pământ și ceea ce mă reprezintă, am reînceput să scriu.

38 poezii, 0 proze

John Grisham

Al doilea venit pe lume într-o familie cu 4 copii, s-a născut în Jonesboro, Arkansas, având părinți baptiști și cu posibilități modeste. Tatăl său era muncitor în construcții și într-o fermă de bumbac; mama sa era casnică. După o perioadă în care s-au mutat frecvent, familia s-a stabilit în 1967 în orașul Southaven, în districtul DeSoto, Mississippi, unde Grisham a absolvit liceul Southaven High School. Încurajat de mama sa, tânărul Grisham era pasionat de lectură și a fost influențat în special de John Steinbeck, a cărui claritate o aprecia. În 1977, Grisham a primit gradul de Bachelor of Science în contabilitate de la Mississippi State University (Universitatea de Stat Mississippi). În timp ce studia la MSU, autorul a început să țină un jurnal, un exercițiu care îl va ajuta mai târziu în strădaniile sale creative. Grisham a încercat să intre în echipa de baseball de la Delta State University dar a fost respins de către antrenorul legendar și de către aruncătorul Dave Feriss de la...

7 poezii, 0 proze

Dan Boldeanu

"Nu este imposibil de dovedit, daca ai cateva cunsotinte psihologice si o repeti destul de des, ca un patrat este, de fapt, un cerc. In fond si la urma urmei, ce este un cerc si ce este un patrat? Simple cuvinte, care pot fi manipulate in asa fel incat sa ascunda ideile de baza." J. Goebbels. Mi se pare normal ca atunci cand te nasti si te dezvolti in mizeria unei taceri generale impuse, sa te intrebi la un moment dat: "Cum au reusit sa ne tina sub control atat de mult timp?" Si tot incercand sa afli, scormonind si adulmecand prin gunoaiele arhivelor, realizezi ca...pur si simplu au reusit si vor reusi mereu. Cine? Cei care isi dau seama ca putem sa fim redusi la tacere prin propriile noastre cuvinte. De fapt, cu cat tipam mai tare, cu atat mai adanca este linistea din jurul nostru. traim intr-un conglomerat de furtuni de sunet, bine ascuns intr-o mare de liniste totala. Tacerea dinainte de EL nu a disparut; singura schimbare este ca au aparut tipetele din noi.

5 poezii, 0 proze

Kamo no Chomei

Kamo no Chomei- poet, critic și eseist de origine japoneză- a trăit în perioada de tranziție de le epoca Heian la peioada Kamakura. S-a născut într-o familie de preoți șintoiști, în Kyoto. Și-a început cariera de poet la curtea imperială. A fost numit de împăratul Go-Toba membru al Inaltului Birou de Poezie (Wakadoro), unde a excelat ca estetician și critic literar. In anul 1204 a devenit preot budist și s-a retras în muntele Ohara, iar în 1208 s-a mutat în muntele Hino (lângă Uji, la sud de Kyoto). Chomei și-a definit idealul de pustnic în lucrarea sa “Hojoki” (Insemnări din coliba mea, 1212), un “zuihitsu” (însemnări la întâmplare) care a devenit lucrare de referință în literatura japoneză. Opere: se remarcă în antologia Shin Kokinshu și în alte antologii imperiale Culegerea de versuri Kamo no Chomei Shu (1181) Mumyosho (Insemnări fără căpătâi, 1211) Hojoki (Insemnări din coliba mea, 1212)

1 poezii, 0 proze

Grama - Toma Mădălina

Data nașterii: 15.04.1966 Studii - Liceul “Al. I. Cuza” Galați, profil mecanic, 1984 - Universitatea Galați, Facultatea de Mecanică, 1990 Referințe - 1993, 1994 - poezii publicate în revista Zig - Zag, la rubrica “Mașina de scris” - 1995, 1999 - poezii publicate în revista Flacăra - 2002 - Editura Evrika Eurodips, Primul volum de poezii intitulat "Poezie"; - 2003 - Volumul al II-lea, intitulat "Zadar" - 2006 - Volumul al III-lea, intitulat "Cuvinte în dreptul inimii" Din aceste trei volume am selectat o parte din poeziile pe care le voi publica pe acest site împreună cu alte poezii dintr-un volum aflat în lucru. Ele prezintă o relatare a propriului meu parcurs către credință, o experiență a întâlnirii, pe diferite trepte ale suferinței sau extazului, dintre materia pătimașă și pătimitoare și spiritul universal. Eu, cea mai nevrednică, am fost lăsată să pătrund, pentru o clipă, într-un spațiu rezervat sfinților, iar această uimită bucurie am încercat să o comunic lumii. Cât de bine am...

46 poezii, 0 proze

Tana Qvil

Tana Qvil alias Maria Ana Oardă (n. 27 decembrie 1894, București, d. ?) este o poetă româncă, soția lui Ion Vinea. Inedita poreclă vine de la numele soției regelui roman Tarquiniu Bătrânul, Tanaquil (nume găsit la întâmplare de poetă într-un Larousse). Tatăl poetei a fost medic de profesie, în timp ce mama a fost profesoară secundară. A studiat la facultatea de litere din București. Pentru câțiva ani ea va preda română și istorie, înainte ca să se reprofileze, tot temporar, pe traduceri. Colaborează prima dată în 1997 la Deșteptarea politică și socială, zis și Chemarea, publicație de stânga condusă de Ion Vinea. A publicat doar în Clopotul lui H. Gad și mai ales în Contimporanul. Își strânge versurile în volum abia în 1968, după modelul soțului ei. Opere * Nocturne, Editura pentru Literatură, București, 1968 (cu prefață de Sașa Pană și copertă de Smaranda Banu)

5 poezii, 0 proze

Alexandru Misiuga

Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii...

5 poezii, 0 proze

Într-o tonă de praf ieftin, auriu și călduț

de Iulia Elize

Mă ascund sub o haină de ploaie, cu toți ochii ei de plastic înfundați la mine în plămâni, așa o respir. Mă gândesc adesea că aș putea fi alta acum, o femeie împlinită, pe un umăr astăzi îmi crește...

Obsesia

de Andreea Constantinescu

- Sunt din carne, stii? Adică sunt si eu om.... - Esti femeie... esti o greseală a naturii, răspunse dur, cu o voce moderată de stăpânirea de sine evidentă. Curentul sufla peste chipul ei usor...

Poveste de familie

de Fernando Vidal

Radu scrie pe o foaie că-n urmatoarea zi se va sinucide si i-o întinde maică-sii odata cu farfuria în care mai lăsase niște cartofi, osul de la o pulpă și merge calm în camera lui să se uite la un...

Marioneta

de Alexandra Ghita

O păpușă este un obiect neînsuflețit care are scopul de a îi distra pe ceilalți. Ea este îmbrățișată de copii, iubită și dorită de ei. Cu toate astea peste puțin timp este uitată într-un colț....

Ilustrată cu femeie în pantaloni roșii și catedrală galbenă în fundal

de rechesan gheorghe

Mă încearcă o poftă de scris contagioasă, ca o gripă de primăvară. Voi începe un roman. Îmi pregătesc fișele, m-am documentat temeinic vreme de șase săptămîni, am personajele, cadrul, desfășurarea și...

Teoria și practica anarhiei(a doua parte)

de Glad Berindei

O șosea pustie cu două benzi. Vară, atmosferă înăbușitoare. Mult praf. Petru și Pavel stau pe marginea drumului făcând cu mâna fiecărei mașini ce trece (rar) pe lângă ei. Cei doi sunt îmbrăcați doar...

Atelier

calatorie in germania

de tudor lavric

Călătorie în Germania Fragment Parcă mă urmărește un fel de blestem, de când m-am apucat de umblat pe urmele Lenei Briceag. Nu mi-aș fi închipuit că profesorul Bordeianu îmi va răspunde la un mesaj...

Cretă

de Poșircă Răzvan Adrian

Tu ai un trup de cretă, alb, fragil. Te-am văzut cu ochi de frumusețe încă de la început. Am vrut să te cuprind între brațe, nu știam că ești așa fragilă. Și te-ai rupt în bucăți complicate. Eu am...

PoezieAtelier

a fost odată

de Lesenciuc Teodor

Ruben se trezi, ca de obicei, primul. Fratele lui, cel mai mare leneș care exista, se lăsa greu convins să-și deschidă ochii. Coborî atent din patul pliant, înjurând fiecare scârțâit. Respiră ușurat...