"Îngheață izvoarele" – 12304 rezultate
0.02 secundeMeilisearchFernando Pessoa
Singura traducere in româna este volumul de poeme alese "Oda maritima", la editura Univers, in traducerea corecta dar mediocra (s-au pierdut rima si ritmul) a lui Dinu Flamând. Ar fi prea multe de spus aici. Fernando Pessoa e o multitudine de poeti :) Daca intereseaza pe cineva, sa-mi scrie: perdido@home.ro Angloman, miop, curtenitor, timid, imbracat in culori sumbre, retinut si familiar, cosmopolit predicand nationalismul, investigator solemn al lucrurilor neinsemnate, umorist care nu surade niciodata si ne ingheata sangele, inventator de alti poeti.
60 poezii, 0 proze
jifcu oana maria
e greu sa scrii o biografie cand inca esti prea tanar pentru a sti exact cine esti..caci viata nu e un roman.nu admite retusuri shi paragrafe sarite...inca ma caut, in aceasta lume al carei singur echilibru este in cadere..ma descopar in fiecare zi, dar mereu sunt altfel..regasesc in mine mai multe universuri..nu stiu care e al meu cu adevarat..incerc sa colorez lumea in nuantele sufletului meu, sa nu imprumut lumini shi umbre impersonale..nu ma deranjaza norii, ii acopar cu palma, iau din cer numai seninul..dar cateodata tot cerul e acoperit de nori..shi atunci cred in ingeri..o stare de spirit lipsita de intrigile materiei, dar creeata pentru sufletul ei..asa cum zicea zarathrustra:"sunt lumina...de-as fi intuneric"..voi continua sa ma caut..cine stie?!..poate ca intr-o zi ma voi gasi, asteptandu-ma la umbra unei stele moarte cu miros de inghetata de vanilie..
9 poezii, 0 proze
George Allan
Bruma respir bruma si mi-e frig nu foarte rau... am geaca asta cu gluga iarba netunsa de doua saptamani e acum alba; ieri era verde asa e la astia … mai incolo e un mos intr-un baston, incearca 2 usi la 2 case... n-am treaba cu el. imi vad de drum mai in viteza,ca mi-e frig. (nu prea face fatza gluga) pe drum dau de unu James care ma recunoaste si ma saluta: "hy man" are bagajele dupa el se duce acasa in Jamaica. doar io cu el mai suntem la ora asta inghetata, noi si cativa gunoieri. James e negru in fine... respir bruma si-mi aduc aminte de mama asa...putin ca i-am spus ca-am dat pe geaca 3 mil si ea a fost cam 5 si-acum doar p-asta o am, ca James ala se duce acasa si io nu... si mai merg un pic,mai vad odata mosu, fara baston,pierdut de tot de data asta… mai respir 3 pasi de bruma pana sa ajung acasa.
2 poezii, 0 proze
Mitrica Liliana
NUME? Lia. Liliana. Lilly, Lilith, Lia ciorârlia, Happy Lia… VÂRSTĂ? Corp tânăr, suflet bătrân. NAȚIONALITATE? Cetăţeană a Universului! CARACTERITICI: Visătoare, perseverentă, curajoasă, disciplinată, emotivă, modestă. ORAȘE PREFERATE: Barcelona, Zürich, Berlin, LA, NY, Londra, Tokio... CULOAREA PREFERATĂ: Negru. (da, știu că nu e culoare) FLORILE PREFERATE: Magnoliile, romanițele și ghioceii. LIMBI STRĂINE: Română, Germana, Engleză şi Rusă. ANIMALUL PREFERAT: I am a cat person! ❤ Îmi plac pisicile mici și fluffy, dar și acelea mai mari și mai serioase. Dacă aș fi un animal, aș prfera să fiu o panteră neagră, deoarece caracteristicile acesteia (misterul, spiritualitatea, încrederea, curajul, puterea, libertatea, feminitatea, spiritul de lider, eleganța) mă reprezintă. NU ÎMI PLACE: Înghețata, ananasul și cafeaua. PREFER: Ceaiurile naturale. SCOP: Promovarea unei gândiri transpartente, contribuirea la împuternicirea femeilor, educației sănătoase în rândul elevilor și salvarea planetei....
10 poezii, 0 proze
Marius Sainiuc
Nu-i aur tot ce strălucește. Nu toți sunt rătăciți în viață. Ce-i tare nu se învechește, Și rădăcini adânci nu-ngheață. Cenușa-ncinge foc deodată. Lumini iau umbrele la goană. Ca nou tăișul rupt se-arată, Și regi, acei fără coroană...
14 poezii, 0 proze
Dancu Andreea-Diana
Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.
8 poezii, 0 proze
Tuță Aneta Ani
Sunt nascuta pe meleguri oltenesti dar traiesc de multa vreme in Banat intr-un oras care seamana foarte mult cu atmosfera sau mediul descris in poeziile sale de Bacovia. Si totusi...eu m-am adaptat, caci, fire romantica,molipsitoare pentru cei din jur pot vedea frumosul in orice lucru si un prieten in orice apropiat. Sunt absolventa a unei Facultati de Administratie Publica, am un master in Afaceri si sunt doctorand la specializarea Management. De doi ani sunt in sistemul de invatamant, profesor cu norma intreaga la un liceu cu profil economic si in ciuda ponegririi si lipsei de respect pentru acest sistem, ma incapatanez sa cred ca pana la urma va triumfa intelectualul si nu snobismul. Elevii si munca impreuna cu ei, ma motiveaza si ma face sa vad luminite si in cele mai intunecate tuneluri. In ceea ce priveste poezia...este o pasiune de pe vremea cand eu eram elev, dar care a inghetat la un moment dat, din lipsa curajului de a publica. Acum e timpul ca versul meu sa iasa la lumina...
1 poezii, 0 proze
Maria Constantin
M-am născut în 3 august 1967, în București. Scriu câte ceva din anul 1989. Sper că voi reuși să las posterității si ceva scris, ceva demn de luat în seamă, în afară de cei trei copii pe care bunul Dumnezeu mi i-a dăruit. Păpușa de cârpă Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o păpușă de cârpă și mi-ar oferi în dar o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc, deși în definitiv aș putea să gândesc tot ce spun. Aș da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică. Aș dormi mai puțin și aș încerca să visez mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge în timp ce alții ar sta pe loc, aș rămâne treaz în timp ce toți ceilalți ar dormi. Aș asculta în timp ce alții ar vorbi și cum m-aș bucura de savoarea unei înghețate de ciocolată! Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viață, m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu...
9 poezii, 0 proze
Michael Ondaatje
Michael Ondaatje se naște în 1943 și își petrece primii ani ai copilăriei in Sri-Lanka, într-o familie în care se suprapun origini olandeze, singaleze, portugheze și tamile. În 1954 părinții săi se despart, iar Michael Ondaatje se mută cu mama sa în Anglia. Studiază literatura engleză la Toronto și Ontario, iar din 1970 locuiește în Canada. Este profesor de literatură la Universitatea York și la Colegiul Glendon din Toronto. Michael Ondaatje a publicat treiprezece volume de poezie, multe dintre ele deținătoare ale unor premii literare de prestigiu, precum Governor General's Award. Pasiunea pentru film a experimentat-o în trei documentare, dintre care unul despre ex-președintele Bill Clinton. Dar înainte de orice, Michael Ondaatje este cunoscut în întreaga lume ca romancier. Cu numai patru romane și-a cucerit definitiv locul în literatura secolului XX, câștigând multe dintre premiile la care râvnește în taină orice autor de ficțiune. Stilul său literar se încheagă din detaliu, din...
1 poezii, 0 proze
Îngheață izvoarele
de Lucian Blaga
Îngheață izvoarele, înțepenesc curgătoarele. Ca cerbii și căprioarele, ca fiara de pădure, iarna, sînt cuprins de spaima că-ngheață izvoarele. Va amuți în văgăună mugetul. Că nu-i scăpare - o știi și...
Scrisoarea mamei
de Nicolae Labiș
În munții noștri astăzi zăpezile torc leneș, Izvoarele îngheață în clinchete subțiri, Și caprele de munte nervoase prin poiene-și Urmează-n taină calea iernaticei iubiri. Cred că pe masă vinul...
Tablouri dintr-o expoziție
de Cristina-Monica Moldoveanu
I. Oameni incomozi care au venit la operă sau la concert să stea cu genunchii strîmtorați și fără interes estetic ( à la guerre comme à la guerre), să mai omoare vreo regină închipuită de alții...
8 ani în holdă
de Cristina-Monica Moldoveanu
Mă privesc dintr-o tăcere penibilă în fața oglinzii. În definitiv tăcerea nu poate fi penibilă, este marca unui instinct de conservare firesc. Am fost singură, penibil de singură toți acești ani. Și...
Lumină în Chișinău și în restul României
de Răzvan Andrei Antonescu Rogoz
Prea devreme ai murit, Călcat de încă o mașină. Am plâns, dar mai mult voi plânge Peste câteva decenii. Unii spun că poezia e dar de la Dumnezeu, Și mă faci să cred că El nu ne-a uitat, Că vom avea...
Fotografie secundă
de Iulia Elize
Ochii mei albaștri s-au dezghețat privind munții golași Izvoarele calde care au lăsat dâre de zăpadă topită și de ierburi Priveam în zare cu mâna căuș nu se iviseră focile iar înghețații nu ieșiseră...
Din depărtare
de marius nițov
de o noapte nu mai vânez mi-am pus arcul din corn de cerb sub ochii tăi sunt tot mai tânăr puternic în lumină din alungarea morții am rămas rănit o ghiară rece mi-a brăzdat spatele sângele a înroșit...
Iarna stelele
de Ana Blandiana
Iarna stelele Sunt atât de departe, Că nu poți să le vezi Prin singurătate. Iarna mările Sunt atât de străine, Că nici cursul izvoarelor Nu li se cuvine. Iarna morții Sunt atât de reci, Că îngheață...
Daca...
de beatrice popescu
Dac-aș putea s-ajung la stele, Le-aș aduna și le-aș trimite pe pământ, Aș lumina cu ele marea și-aș mângâia izvoarele ce plâng... Dac-aș putea s-ajung la tine, Te-aș inveli in valuri de smarald Si-as...
anticameră cu nebuni
de Diana Lorena Țugui
îmi amintesc perfect sentimentele care încercau să se cațere pe pereți cînd ai mei mormăiau că ,,e inundație” și că în sfârșit ne vom muta probabil se gândeau la etajul unu dar erau atâtea schele și...
În maniera lui G.S.
de Giorgios Seferis
Oriunde călătoresc, Grecia mă rănește. La Pilios, cămașa Centaurului, între castani, aluneca printre frunze să-mi înfășoare trupul pe când urcam povârnișul și marea mă urma cățărându-se ca mercurul...
