"[roșul nu a fost niciodată proscrisul]" – 20089 rezultate
0.03 secundeMeilisearchNikolai Erdman
A inceput (undeva in jurul anului 1920) prin a scrie satire si momente vesele pentru cabareturile Moscovei. Debutul dramaturgic are loc in 1925, cand piesa \"Mandatul\" se joaca in capitala rusa, marcand, conform criticii din epoca, nasterea unei noi scoli teatrale. Capodopera sa, Sinucigasul, o comedie amara, reflectand drama stalinizarii, este interzisa in 1932 si nu se mai joaca decat dupa 1987. In 1933, Erdman este arestat si exilat, pentru trei ani, in Siberia. De la eliberare pana la moartea sa, in 1970, dramaturgul a scris scenarii de film, adaptari pentru teatru si librete de opereta. In schimb, piesa a repurtat un real succes pe Broadway iar, dupa 1990, intr-o punere in scena semnata Cornel Mihalache, cu un Horatiu Malalele magistral in rolul principal, a fost una dintre cele mai reusite reprezentatii din lumea teatrului romanesc.
1 poezii, 0 proze
K&Kenzaburō Ōe
Laureat al Premiului Nobel pentru literatură. Kenzaburō Ōe, născut la 31 ianuarie 1935, este un romancier japonez. Kenzaburō Ōe s-a născut în 1935 într-un orășel din pădurea insulei Shikoku. Familia sa e foarte veche și nimeni din clanul său nu a părăsit acele locuri ca să mergă la oraș. Femeile din clanul Oe jucau rolul unor povestitoare și i-au relatat legendele locului inclusive istoria unor mici revolte locale, petrecute în timpurile restaurație Meiji povești care aveau să-și pună amprenta asupra scrisului său.. aceste povestiri mitice pe care Oe le-a auzit din vremea când era doar un copil conțineau o viziune unică, specială asupra cosmosului și condiției umane. Al Doilea Război Mondial a izbucnit când Oe avea șase ani. Educația militaristă a pătruns în toate școlile iar Împăratul a devenit zeu și monarh în același timp. Pentru tânărul Oe, care învăța in acelasi timp miturile naționale și pe cele ale satului unde se născuse, de multe ori acestea două intrau în...
0 poezii, 0 proze
DEDiana Eugenia
M-am nascut intr-o noapte de 31 decembrie,in orasul meu natal.Sunt zile in care blestem ziua aceea....Cineva m-a intrebat odata care este rostul meu in lume...ma gandisem demult la chestiunea aceasta....tot ce pot zice ii ca eu nu-l vad,m-am nascut pentru ca asa a decis mama,pentru ca nu m-a intrebat nimeni daca vreau sau nu sa ma nasc.Am facut o scoala buna din oras....eram o fata linistita,dar care parca totdeauna cauta sa zica ce are de zis.Am intrat cu orecare sacrificii la unul dintre cele mai bune licee din judet si din tara,acolo unde am vrut..matematica-informatica...Deseori nu-mi simt locul aici,am ales asta deoarece m-am considerat o persoana total realista...a sosit momentul sa-mi dau seama ca nu potzi trai doar cu realitatea..cam tarziu...Cam ata am sa va zic,nimik interesant in viatza mea,pe viitor as vrea academia militara...dar viitorul e mai bine sa nu-l planifici..oricum vorba lui tata"socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ"...
8 poezii, 0 proze
FFForough Farrokhzad
Sfidând autoritățile religioase și marii conservatori, Farrokhzad a exprimat cu fermitate senzațiile și sentimentele situației feminine din societatea iraniană a anilor '50-'60 contribuind în mod decisiv la renovarea literaturii persane din 1900. Rolul femeii în căsătoria convențională, libertatea propriuzisă în calitate de mamă și femeie liberă, raportul conflictual al femeilor de a nu se putea bucura de propriul corp în libertate i-au dat o forță majoră de a lupta dar și împiedicat bucuria unei vieți normale. A murit pe 13 februarie 1967 în urma unui accident auto în timp ce se întorcea acasă după vizita mamei sale. Engleză Forugh Farrokhzād (January 5, 1935 — February 13, 1967) was an Iranian poetess and film director. Forugh Farrokhzad is arguably Iran's most significant female poet of the twentieth century. She was a brilliant modernist poet and an iconoclast. Forugh (also spelled as Forough) was born in Tehran to career military officer Colonel Mohammad Bagher Farrokhzad...
3 poezii, 0 proze
Jimi Hendrix
La 27 noiembrie 1942 se naste la Seattle James Marshall Hendrix dintr-o familie in care s-a amestecat sange de alb, negru si rosu. La unsprezece ani, putin dupa moartea mamei sale, incepe sa cante la chitara. La 16 ani abandoneaza scoala si devine un muzician ratacitor. Ei, nu trubadur, nu, ci rythm&blues si rock’n’roll. Dupa ce face armata la parasutisti, la 21 de ani devine session man, adicatalea canta si el cu cine avea nevoie de un chitarist de acompaniament. In ‚65 isi face primul grup, dar nu are prea mare succes in America, asa ca un baiat dragut, Chas Chandler de la Animals il duce la Londinium, unde Jimi devine star. Dupa ce da niste albume tari gen „Are you experienced?”(‚67) sau „Electric Ladyland”(‚68) si dupa ce face istorie la Woodstock(‚69) si in insula Wight(‚70), Jimi moare din cauza unei supradoze in anul de gratie 1970. Daca va fascineaza chitara lui ca si pe mine, va invit sa-i cititi si versurile. Merita.
28 poezii, 0 proze
Amelie Flores
M-am nascut intr-o zi de vara. Viata mi-este o paleta de culori in care predomina rozul si albastrul. Nu stiu decat sa iubesc si sa mor. Si uneori sa inviu: pentru a iubi! As vrea sa fiu delicata ca o petala si grava ca timpul!
1 poezii, 0 proze
CCCiprian Cioiulescu
M-am născut și am copilărit în Brașov. Am locuit în extreme: cartierul Steagul Roșu, actual Astra și Calea Poienii. Grădinița și școala generală le-am facut “la nemți”, liceul “la români”, la Info – Revoluția m-a prins într-a zecea. Am participat fără să vreau la revolta din Brașov din ‘85, mergeam în Prund la meditații de Română. Mi s-a părut distractiv, deși pe undeva mi-era teamă. Deși eram de mic pasionat de calculatoare, am studiat Medicina la U.M.F. – Informatică știam deja destulă, iar Pishologia mi se părea cu aplicare prea limitată. Mi-am dat seama însă repede că n-am ce trebuie ca să devin medic. M-am mirat că mulți colegi care aveau și mai puțin din acel dar, nu-și dădeau seama. Majoritatea spuneau că este “o meserie bună”. Ciudat. Am terminat Medicina și am creat … o firmă de soft, în București. În 2000 am plecat cu tot cu mica mea echipă în Germania, cu Greencard. Am suferit, am învățat, m-am însurat. Am călătorit mult. M-am specializat în Project Management și am văzut...
2 poezii, 0 proze
RFRad Lavinia Florentina
Asemeni unei viori în mana Marelui Maestru,asa îmi doresc sa fiu. Vreau sa ma pun la dispozitia lui Dumnezeu cu tot ce El mi-a dăruit. Cea mai mare parte a timpului mi-o petrec printre carti ori cu penita în mana. Daca rodul penitei ori simfonia viorii va foloseste într-un fel... tineti minte: nu vioara merita laudele... ci Maestrul. Fara El, NIMIC!
7 poezii, 0 proze
OMOANA MARTIN
Cum aș putea să mă caracterizez? o gândire extraordinar de complexa cu o memorie fugitivă. Sincer? Mă bufnește râsul doar când scriu aceste rânduri,dapăi să mai le și citesc?!! Mă amuză să mă caracterizez singură în nenumărate feluri, să mă auto-analizez,deși iau foc dacă cineva încearcă să mă caracterizeze negativ. Cine ar putea răzbate substraturile conștiinței mele pentru a mă caracteriza într-un mod cât de cât fidel? Sincer, nu cred că e cineva care măcar să se gândească la asta și cu atât mai puțin să se auto-determine să o facă! E ciudat câte moduri și metode de a gândi ascunde subconștientul gândirii umane. Sau firea umană o face în mod conștient? Iată ceva la care merită să mă gândesc, deși în zadar aș face-o, deoarece nu sunt psiholog pentru a mă putea determina să ajung la o concluzie cât de cât corectă și logică. Acum mă întreb: CE SUNT EU? răspusul e cât se poate de simplu, însă mai mult sau mai puțin elucidator: sunt un bob de muștar într-un univers de argint în continuă...
10 poezii, 0 proze
ALAndy Ludu
O carte: prea mult, mai multe: prea putin. Consecinta: O femeie, prea mult! Multe femei, asa de putin! Nascut 1955, Scorpion pur. In Ploiesti am invatat viata de cartier. In Fagaras am invatat frumusetea si maretia singuratatii. In Bucuresti am invatat. La Frankfurt am invatat Salsa. La Giessen nu am terminat. In Brussels am inteles cum se gateste cu vin rosu. La Baton Rouge traiesc. In Natchitoches am avut cea mai frumoasa toamna a vietii mele. Acum sunt Antwerp. Nu stiu de ce, am uitat.
1 poezii, 0 proze
[roșul nu a fost niciodată proscrisul]
de Daniel Dăian
scuipat ca o uriașă stăpânire de virgule puse devreme în trupul bolnav al vrabiei exilate din puținătatea tatălui nu este decât un oraș părăsit de bună voie cu mult după începutul pielii când nu se...
Demonul
de spanache sebastian
Demonul Mihail Lermontov ( 1814 - 1841 ) Mâhnitul Demon singuratic Peste pământ zbura tăcut Și fruntea lui ca de jăratic Își amintea despre trecut Când în lumina orbitoare Ca heruvim el strălucea Și...
Pasi pe tarm
de Traian Rus
La portile toamnei Din pareri despre lume: cicatrici si principii, sedimenteaza-n mine diguri care sa opreasca milul fertil al revarsarilor vietii. Libertatea mirajului se termina in sete arzatoare...
Baby
de Danila Prepeleac
ea a lăsat portiera deschisă pe cadranul radioului liniuțe albastre fluorescente zen nu există sunete așa cum nu există poveri de dus pe umerii bronzați – mirosul de sare nu are gust sau invers, nu...
Elanul insulei
de Lucian Blaga
AMARACIUNEA OCEANULUI. - Raul ar putea sa-si inchipuie ca se revarsa in ocean numai din dorinta sincera si dezinteresata de a-l indulci. GAND SI PRACTICA. - O \"ideea\" Aplicata e un inger cazut....
Chemarea
de Palade Ruxandra
Privea în zare, pătruns de sine însuși. Oceanul întunecat și larg era numai al lui. Linia sângerie tăia Soarele de la jumate. Îl astepta tremurătoare. Nu trebuia decat să-și desfacă aripile și să se...
Anotimpuri
de Maria Prochipiuc
E seară. De câte ori nu mă opresc la marginea pădurii să-ți admir simfonia - roșu deschis, sărutat pe alocuri de câte o pată de albastru. Nu a plouat de zece zile, dar azi, timp de aproape o oră,...
TIMP si POVESTIRE
de kid ender
Merg cu metroul. De atâtea ori am mers cu el incit mă ridic din instinct de pe scaun ca sa cobor unde trebui. Ca și cum undeva, lângă ureche, îmi suna un clopoțel. Dring! Si atunci eu stiu ce am de...
Punk
de george vasilievici
Stau în București. Pe Victoriei, în mansardă. Este foarte simplu totul. Ca și cum carnea abia a început. Povestirile pe care le scriu nu îmi ies de nici o culoare. Asta în sensul că după ce efectul...
Cuvântul care...
de Sorin Teodoriu
Din nou au început cuvintele să mă piseze. O vreme secaseră și era liniște. Liniștea aceea copleșitoare pe care o știi prea bine... Vezi tu, deșertul are avantajele lui, iar monotonia este o și ea...