"[o spui de parcă înțelegi adevărul eșafodului]" – 22686 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
imaginea_conventiei
O fenomenologie a imaginii si a eului
de sophie polansky
a-b-c
Doua entitati diferite printr-o singura lege
de jkloungsuh
istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
COcristian oprea
IERTARE Am pe cineva,un prieten,care se simte atunci cand iarta ca o gaura intr-un zid. “E un zid inalt ? “,il intreb. “Mai degraba o ruina”,tine el sa-mi limpezeasca nedumerirea. “Si atunci ce-ti pasa,dragul meu,oricum o sa se prabuseasca intr-un fel, nu?”. “Mi-e frica”,spune el,”sa nu ma obisnuiesc cu spartura...” LINISTE “Cum poti sa traiesti fara DUMNEZEU?”,am intrebat-o. Paream amandoi dealtfel,destul de mirati de intrebarea mea.... “Traiesc si-atat,am un rost,o lume in jur de suportat,si as complica inutil jocul asta cu o pedeapsa in plus‘’,mi-a strecurat printre dinti aproape dintr-o rasuflare. O prapastie grea imbracase parca,de tot,cuvintele...Am insistat: “atunci de ce imi spui mereu ca ma iubesti?”. “Pentru ca vreau‘’,zise ea ridicandu-se de la masa,’’sa te stiu linistit...” SA NU DAI NUME RAULUI Sa ii dai buna dimineata,si sa-l trezesti la timp.Sa-l tii pe langa tine si sa-l asezi la masa.Sa nu-l vinzi.El te va cumpara oricum.Sa nu-l lasi totusi sa tuseasca cu zgomot.Iti...
2 poezii, 0 proze
ESEne Stefan
Optimistul: –Eu știu că ești sătul de mine, Aceeași voce prea subțire, Ce scârțâie pe scăriță Pană sus la muzicuță... Da` n-am ce să fac, NU tac, că-s pui de dac, și pac, plac! Și mâine, când n-oi mai vrea să vorbesc, Parcă-n inimă-ți clipesc... Neutrul: –Da! Eu, pe el, îl vreau! Să-mi cânte l-aspirator, Mor! de plâns, când ia ficatul, Și spală de noroi păcatul... Optimistul: –Ca’așa-i în poker, sa iei asu’, la-nceput Ca dup-aia să spui: „Mut!”... E și-un final de catapult. Neutrul(menținând sinfonia aprobării): –De când așa ceva am vrut! Pesimistul: –Da` nu-i bine, că numai ține: Același om, cu alta poantă, Aceeași inimă curată, Același sictir valabil, Și-altă-ntorsătură de scalpabil! Resemnatul: –Nu-i la fel, să vorbești cu-n pix și-o hârtie Vreo două ore la beție... Furiosul: –Nu!... Stop! Mai taci odată! Că nu poti vorbi de lumea toată... Și filosofia ta-i cam’lată! Și se zbate, adormită, Și-a ta găină-i coc-codăcită! Paranoicul: -Da! așa e, că-i o glumă Și-o glumă va ramâne,...
7 poezii, 0 proze
Felicia Mariana Orban
"Nu sunt ce par a fi - Nu sunt Nimic din ce-aș fi vrut să fiu! Dar fiindcă m-am născut fără să știu, Sau prea curând Sau poate prea târziu... M-am resemnat, ca orice bun creștin, Si n-am rămas decât..." Cea care sunt!... Mai concret: Numele meu este, așa cum scrie in caseta de sus, Felicia Mariana Orban. Data nașteri: 7 februarie 1978. 1993 – 1997 Liceul Teoretic "Al. I Cuza" – Ploiești (profilul Chimie – Biologie) 1998 – 2002 Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității "Spiru Haret" București, specializarea Engleză – Germană. Momentan… visătoare. În viitorul apropiat… profesoară. Mai târziu… time will tell! După cum se vede, n-ar fi prea multe de spus despre mine. Cum am început să scriu: îmi aduc vag aminte că am scris câteva poezii prin clasele primare (parca erau despre mama…), dar la modul serios am început să scriu în liceu. O părere negativă m-a făcut însă să renunț la un moment dat și am reînceput să scriu acum un an și trei luni, adică prin februarie...
91 poezii, 0 proze
DRDragomir Rodica
Nepoata de tarani invartejiti in a pamantului munca,crescuta in ograda plina de oratanii si invatata ca oamenii ,,de la oras" sunt prea ocupati pentru a mai simti fericirea lucrurilor simple. 3 rugaciuni m-a invatat tataia,3 rugaciuni stiu si acum. Continui sa spun seara,inainte de culcare: ,,Tatal nostru", ,,Crezul" si ,,Inger,ingerasul meu". Din ce in ce mai rar totusi.Nu mi-s bigota,dar cred intr-o fiinta superioara care,din spusele mamaiei,s-ar numi ,,Dumnezeu". Cu ,,D" mare. M-am jucat ,,cu puta in tarana",am facut baie in garla,cozonaci din lut si friptura din ciocanei de porumb,dansam pe langa geamul caminului cultural- pe atunci discoteca-,incalecam sania dis de dimineata iar seara ma infruptam din placintele coapte in soba si laptele proaspat muls de la Joiana. Il primeam,din cand in cand, cu mare bucurie pe nenea care parca in fata portii un Oltcit alb si ma pupa pe frunte.Tin bine minte ca intr-o vara mi-a adus ochelari de soare cu rama din plastic alb. Dar cu mult mai...
24 poezii, 0 proze
CPCătălin Precup
Cătălin Cosmin Precup, artist vizual, născut în '81 la Tîrgu Mureș, absolvent de Liceu de arte, apoi studii universitare și postuniversitare la Universitatea de artă și design din Cluj-Napoca, în prezent trăiește și activează în București. Trebuie spus de la început că nu mă interesează etichetele și că nu fac mare deosebire între actele creației, fie că e vorba de pictură sau de poezie. În acest sens se poate zice despre pictura mea că e o poezie vizuală. În general, textele pe care le creez sunt fie transpuneri ale unor idei pe care nu le-am pictat sau desenat și care capătă prin scris o expresie și o formă mai adecvată, fie sunt (ca) niște prelungiri/corespondențe/completări/replici, cîteodată combinîndu-se, la propriu, cu imaginile. Din această cauză, dar și datorită faptului că lucrez ca un alchimist, scriu sporadic iar de multe ori revin, retușez, reciclez, finisez, arunc (poemele de aici vor avea aceeași soartă, în curînd, mai ales că au cam îmbătrînit), demersul putînd părea...
8 poezii, 0 proze
Parna I.Ioana Luminita
Cred ca nu eu sunt cea mai in masura sa vb despre mine ci ceea ce scriu.Poate nu merit ca fruntile unor oameni de seama sa se aplece asupra gandurilor mele dar spun ca statutul de fiinta umana imi da dreptul sa fiu ascultata.Daca o data nu am atras atentia asupra mea nu voi cere sub nici o forma sa fiu luata in seama a doua oara.Asadar...
1 poezii, 0 proze
MIMihail Iacob
Nu știu exact unde începe biografia și unde se termină obiceiul prost de a te explica în fața unor oameni pe care nu-i vei întâlni niciodată. Scriu uneori din reflex, alteori din lipsă de altceva mai interesant de făcut cu gândurile. Nu există o linie clară între ceea ce „vreau să spun” și ceea ce iese efectiv pe ecran — și probabil nici nu ar trebui să existe, altfel ar deveni prea ordonat și ar pierde sensul de joc. Imi place ideea că un text poate să pară important doar pentru că a fost scris cu suficientă încredere, chiar dacă în interiorul lui nu se întâmplă nimic, nici 13% sigur... Nu cred în versiuni finale ale oamenilor, doar în schițe mai mult sau mai puțin abandonate. Dacă ai ajuns până aici căutând o concluzie, probabil nu o să găsești una. Nici eu nu o caut.
1 poezii, 0 proze
PVPopa Viviana
Acum am inceput sa scriu poezii...am 13 ani, si locuiesc in Galati.Puteti comenta orice referitor la ele, important este sa fie citite! :) ~~~~~~ Am inceput sa scriu poezii acum 3 ani. Acum nu mai am 13, ci 16 ani, iar domiciliul nu este relevant. In decursul acestor 3 ani, m-am orientat catre latura umana a liceului, si anume sectia de filologie, lucru care, cred eu, m-a maturizat, deopotriva, in gandire si in scris. Am luat o pauza lunga... am lasat noi sentimente si trairi sa se adune si am asteptat o explozie poetica, acel ceva care sa ma determine sa ma exprim iar in scris cu usurinta cu care o faceam la 13 ani si, in sfarsit, acest lucru s-a intamplat, sau cel putin asa sper. Va prezint acum rodul creatiei mele actuale care, as indrazni sa spun, se ridica deasupra celei anterioare. ~Viviana. P.S. Chiar si la 13 ani, descrierea initiala mi se parea mult prea simplista, infantila si insipida. ~~~~~~~~~ Se pare ca explozia poetica are loc, pentru mine, din 3 in 3 ani. Si uite-asa...
37 poezii, 0 proze
Valentin Georgescu
Sunt un drum fara sens. Nu incerca sa ma urmezi, ai sa ma impacientezi si te voi rani. Nu incerca sa speculezi…ai sa ramai profund dezamagit de finalitatea mea circulara. Nu incerca sub nici o forma sa ma iubesti. Ar fi cea mai mare greseala a vietii tale! Nu incerca sa minti. Chiar daca vei reusi, te voi crede… Incearca sa accepti, sa critici, sa vezi, sa SIMTI! Atunci vei putea sa-mi spui ce vrei de la mine…
2 poezii, 0 proze
VBveronica balaj
Veronica Balaj Meseria de redactor la radio este fascinantă. Fascinația cuvântului rostit în eter și care, poate convinge ascultătorul (nevăzut) că, tot ce spui la microfon, este adevărat, iată o motivație profesională. Cuvântul are puteri miraculoase. Poate fi o...armă. Oferă înălțări sau căderi. A-l struni în numele comunicării benefice, al informației formativ-educative, ar fi, nu-i așa, încă un țel. Care merită atins. Nu din când în când. Nu uneori! Dimpotrivă! Mereu! Este imperativul necesar. Întâlnirea cu ascultătorii, pe calea undelor, nu poate fi decât... sub semnul pasiunii. Tu, cel de la microfon trebuie să-l convingi. Să-l informezi. Să-l farmeci. Să-l îndupleci. Să-l înveți ceva, să-l faci să afle și să nu uite altceva. Să-i oferi paliere de comunicare în clipa prezentă dar și cu rezonanțe "a la long". Radioul public oferă diversitate de expresie în demersul radiofonic, implică profesionalism și echidistanță. Lucrez în Radio Timișoara din 1982, cu excepția perioadei cât...
9 poezii, 0 proze
[o spui de parcă înțelegi adevărul eșafodului]
de Daniel Dăian
construit din vârsta ultimului copac chiar imediat după ce m-au acuzat de versuri iar zilele s-au transformat în animale sălbatice din trecut au construit scări rulante peste minutele lor au turnat...
Blocaj
de Vasiliu Andrei Teodor
-Ce e? întrebă fata, privirea ei îndreptată spre chipul lui, ochii analizând și încercând să îi înțeleagă fiecare mișcare. "Numele meu", gândi el, încercând parcă să împingă cuvintele pe vârful...
Proxima - Partea a doua: „Planeta Proxima”
de Cornelia Georgescu
*22. O parte din adevăr. Nick intră fără ştire în biroul tatălui său, To Kuny, în timp ce sora lui, Ly, îi conducea pe cei şapte tineri de pe Terra spre nava lor albastră. - Bună seara, tată, îl...
Furtuni
de Colta Robert
De curând m-au anunțat ca nu mai am mult. Mi-au spus-o așa, sec, de parcă întrebasem cât e ceasul. Am intrat într-o stare anestezică. Eram ca o bucată de lemn. Nu simțeam nimic, nu gândeam nimic, nu...
Analiza finala I
de Bogdan Patrulesei
De curând m-au anunțat că nu mai am mult. Mi-au spus-o așa, sec, de parcă întrebasem cât e ceasul. Am intrat într-o stare anestezică. Eram ca o bucată de lemn. Nu simțeam nimic, nu gândeam nimic, nu...
Tocmai când credeam că le știu pe toate (6)
de Marian Stan
”Am cunoscut mulți oameni, Doamne, care mi-au spus că se pot descurca în viață și fără ajutorul tău și, aruncându-mi un ochi în grădina lor, să știi că n-o duceau rău deloc. Aveau niște vieți dintre...