"[apoi a devenit un cerc de frig]" – 20470 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
GRGiovanni Raboni
S-a născut la Milano în 1932. A studiat dreptul exercitându-și profesia pentru un timp, apoi a devenit consultant editorial (a condus frumoasa colecție de poezie „Quaderni della Fenice” de la editura Guanda din Milano), colaborând la reviste („Paragone”, „Quaderni piacentini”, „Tuttolibri”) și la unele ziare („Il Giorno”, „Il Messaggero”). După două plachete (Il catalogo è questo, 1961; L´insalubrità dell´aria, 1936), publciă Le case della Vetra (Mondadori, 1966), Cadenza d´inganno (Mondadori, 1975), Il più freddo anno di grazia (Edizioni S. Marco dei Giustiniani, Genova, 1978, cu două prezentări de Vittorio Sereni și E. Siciliano), Nel grave sogno (Mondadori, 1982). Și-a strâns în volum critica literară (Poesia degli anni sessanta, Editori Riuniti, 1976) și unele micro-povestiri (La fossa di Cherubino, Guanda, 1980). A tradus din Baudelaire, Apollinaire, Proust. Făcând parte din așa-zisa „linie lombardă”, Raboni e un poet cu o statură proprie, atent să-și construiască...
0 poezii, 0 proze
GDGabriele D'Annunzio
Gabriele d’Annunzio, principe de Montenevoso (n. 12 martie 1863, Pescara - d. 1 martie 1938, Gardone) a fost un poet, romancier, nuvelist și dramaturg italian, președinte al Academiei italiene. Gabriele d’Annunzio, poet, romancier, dramaturg și soldat s-a născut în Pescara, la 12 martie 1863. Părinții săi erau Francesco Paolo Rapagnetta, care și-a luat și numele d'Annunzio și Luisa de Benedictis. S-a mutat la Roma în 1881 și și-a încput cariera literară. S-a mutat mai apoi în Franța în 1910, dar s-a întors în Italia unde a devenit un susținător fervent al intrării Italiei în război alături de Antanta. După intrarea în război, d’Annunzio a devenit infanterist în armata italiană, mai apoi marinar și aviator. Misiunile sale cutezătoare din Trieste, Pola și mai ales zborul său deasupra Vienei din 1918 pentru a răspândi manifeste l-au consacrat ca o legendă… În septembrie 1919, Gabriele d’Annunzio a condus o expediție în Dalmația, ocupând portul Fiume[1], unde a înființat un stat...
8 poezii, 0 proze
JCJohn Maxwell Coetzee
John Maxwell Coetzee , (n. 9 februarie 1940 la Cape Town), este romancier sud-african, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2003. Coetzee s-a născut, în 1940, la Cape Town, Africa de Sud, într-o familie bilingvă (unde se vorbeau în același timp engleza și germana); a crescut folosind engleza ca limbă maternă. La începutul anilor '60 s-a mutat în Anglia, unde a lucrat patru ani ca programator, apoi a studiat literatura în SUA. A predat literatura și engleza la Universitatea statului New York din Buffalo, până în 1983. În 1984 a devenit profesor de literatura engleza la Universitatea din Cape Town, publicând, în același timp, în presa americană și britanică articole în care condamna regimul de apartheid din țara sa. În 2002 s-a mutat în Australia, unde predă la Universitatea din Adelaide. El și-a început cariera de romancier în 1974 cu un volum care conținea doua nuvele Dusklands (Tărâmuri de amurg), obținând renume internațional, în 1980, cu romanul Waiting for the...
0 poezii, 0 proze
AAAlexandru Andrițoiu
Alexandru Andrițoiu (8 octombrie 1929, Vașcău, județul Bihor – 1 octombrie 1996, București) a fost un poet și traducător român. A absolvit, în 1961, Școala de literatură „Mihai Eminescu”, a lucrat în redacțiile a diferite reviste („Contemporanul”, „Luceafărul”, „Gazeta Literară”, „Viața militară”). Din 1965 a devenit redactor-șef al revistei „Familia” din Oradea, funcție pe care a rămas timp de aproape 25 de ani. Urmează școala primară în satul natal, iar apoi cursurile liceului "Samuil Vulcan" din Beiuș, pe care le încheie în 1948. Se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, de unde este trimis la "Școala de literatură Mihai Eminescu" din București. După absolvire este repartizat în presă, la revista "Contemporanul". Apoi s-a perindat prin o seamă de redacții de reviste literare și cultural artistice: Gazeta literară, Luceafărul, Viața Militară, Cravata roșie. Din 1965 - redactor șef al revistei "Familia" din Oradea. Debutul în presă și-l face în 1949, la ziarul...
15 poezii, 0 proze
GGGheorghe Grigurcu
Gheorghe Grigurcu (n. 16 aprilie 1936, Soroca, Republica Moldova) este un poet, critic literar, eseist și comentator român. Născut în stânga Prutului, a parcurs un traseu biografic care l-a purtat prin Oradea, unde a urmat cursurile liceului, apoi la București, unde a fost timp de un an cursant al Școlii de Literatură "Мihai Eminescu", apoi la Cluj, unde a studiat Literele. A revenit la Oradea, unde a lucrat ca funcționar la „Societatea de Științe Istorice și Filologice” și ca profesor de școală, după care a devenit pentru un deceniu redactor la revista „Familia”, pentru ca, după ce a fost îndepărtat din redacție, să se retragă la Târgu Jiu, unde locuiește și în ziua de azi. Nu s-a considerat însă niciodată un provincial. În prezent este director al revistei „Acolada” din Satu Mare. Scrie de aproape patru decenii cronici literare la cărți de poezie sau de critică, eseistică, teorie literară etc. (nu și la proză) și le risipește în presa din toată țara. A publicat în „Familia”,...
63 poezii, 0 proze
IFIoan Flora
S-a născut la 20 decembrie 1950 în Satul Nou, județul Pancevo, în Banatul Sârbesc, acum Serbia. A murit la 3 februarie 2005 în București. A fost un poet român din Serbia. A absolvit liceul la Vârșeț apoi Facultatea de Litere din București în anul 1973. Membru și secretar al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor din Serbia. A predat limba română la liceul economic din Alibunar. Din 1977 a fost redactor la ziarul Libertatea și la revista Lumina, iar apoi între 1991-1993 a devenit redactor șef la Ediția Libertatea la Pancevo/Novi Sad. În 1993 se stabilește cu familia la București. A publicat volumele de poezie: * Valsuri, 1970; * Iedera, 1975; * Fișe poetice, 1977 (premiul Festivalului de Poezie de la Struga, Macedonia); * Terapia muncii, 1981; * Starea de fapt, 1984,1986; * O bufniță tânără pe patul morții,1988, 1998 (Premiul Belgrad, Serbie); * Memoria asasină, antologie, 1989 (Premiul scriitorilor din Voievodina); * Tălpile violete, 1990, 1998; * Poeme,...
5 poezii, 0 proze
AMAlexandru Macedonski
ALEXANDRU MACEDONSKI (1854 - 1920) Alexandru M. Macedonski (1854-1920) a fost un poet și prozator; dramaturg; sef de cenaclu literar, publicist român. Născut la București în mahalaua "Precupeții-Noi", la 14 martie 1854, Alexandru Macedonski a fost nepotul lui Dimitrie Macedonski, căpitan de panduri, participant la revolta din 1821 și adept al Eteriei. Tatăl sau, colonelul (devenit apoi general) Al. Dimitrie Macedonski, a avut un rol foarte important în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor al celor două provincii românești unite. A devenit Ministru de război al domnitorului Cuza. Mama sa, Maria, era fiica pitarului Dimitrie Părăianu din mica boierime oltenească. Cea mai mare parte a copilăriei Alexandru a petrecut-o în satul natal al tatălui Adâncata-Pometești, pe valea Amaradiei, în județul Dolj. În toamna lui 1862, Alexandru Macedonski, a pășit pragul celei mai vechi (și mai importante, pe atunci) școli primare a Craiovei din epoca sa, școala de la biserica Obedeanu. După...
120 poezii, 0 proze
PIPopa Ioana
La data de 05 Noiembrie 1993, in orașul Bârlad un nou suflet printre celelalte zeci de mii a îmbrățișat lumina dragostei; pe atunci de Dumnezeu, mai apoi de parinți, apoi de lumea cunoștințelor, iar acum, la adolescentina vârstă de 15 ani, de sufletul său. A făcut cunoștință cu poezia la frageda vârstă de 10 ani, realizând după un timp destul de îndelungat ca aceasta a devenit drogul ei, deoarece poezia este singurul loc în care încă mai este sinceritate, iar ea, aceasta mica ființă va fi mereu avocatul sentimentelor profunde care nu-și au libertatea decât în poezie. Școala nr. 1 "Iorgu Radu" din Bârlad a îndemnat-o sa vadă viața cu alți ochi, pregătind-o pentru cel mai bun liceu din oraș; Colegiul Național "Gheorghe Roșca Codreanu".
8 poezii, 0 proze
Alexandru Dimitriu-Păușești
Alexandru Dimitriu-Păușești (n. 24 februarie 1909, Iași, d. 7 noiembrie 1977) este un scriitor, traducător și academician român. El a urmat școala primară și cursurile secundare (Liceul Național) în orașul natal. Apoi, a frecventat cursurile Facultății de Filologie, secția franceză, la Universitatea \"Al.I. Cuza\". După obținerea licenței, a urmat studii de specializare în limba și literatura franceză la Paris. Revenit în țară, a funcționat ca profesor de franceză la diverse licee din Iași, printre care și la Școala Normală \"Vasile Lupu\". După cel de-al Doilea Război Mondial, a profesat în învățămîntul secundar din București (între altele, la Liceul \"Gh. Lazăr\"), iar din 1954, în cadrul Catedrei de literatură franceză de la Facultatea de limbi străine din București, ca lector, apoi conferențiar. În 1970 obține titlul de doctor în filologie la Universitatea București, cu teza Imaginea poetică la René Char. În 1972 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din țara noastră. În 1968 a...
2 poezii, 0 proze
TCTimotei Cipariu
Timotei Cipariu (n. 21 februarie 1805, Pănade, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică - d. 3 septembrie 1887, Blaj) a fost un erudit român transilvănean, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, poet, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”. Și-a făcut toate studiile la Blaj: cele gimnaziale (1816-1820), cele filosofice (1820-1822) și cele teologice (1822-1825). Între 1825 și 1827 a fost profesor la Gimnaziul din Blaj. În 1828 fost profesor de filosofie, iar între 1834 și 1842 profesor de Dogmatică, apoi de Studii biblice la Seminar. Între 1854 și 1875 a fost director al Gimnaziului și inspector al școlilor din oraș, iar între 1833 și 1866 a fost director al Tipografiei diecezane. În 1827 a devenit preot, din 1842 fiind canonic, iar mai târziu prepozit capitular al Diecezei de Alba Iulia și Făgăraș. Personalitate...
1 poezii, 0 proze
[apoi a devenit un cerc de frig]
de Daniel Dăian
trăia în subsolul unui bloc cu o singură înălțime uneori mesteca bucăți întregi din el însuși și se ruga zile întregi să-și fie mai mult decât o simplitate chiar dacă cineva-ul acela din el îl...
Geriatrium
de Octav Golic
De mic copil avusese o problemă cu mucii ce i se scurgeau continuu, mai întâi pe buza de sus, alunecând ușor pe buza de jos, bărbie și de acolo pe pulover. Ajuns aproape de vârsta a III-a, domnului...
Fluturi de gheață
de Geronimo Trascau
Stele reci clipesc cu hotărâre pe bolta neagră în vreme ce lumea tace. Vântul s-a oprit în urmă cu un veac, atunci când încă nu mă născusem...Lumina s-a stins în urmă cu mult timp, în vreme ce mă...
Legaturi viciate
de Catalina Hascu
So...what?! Incepusem sa ma simt din ce in ce mai nervoasa, nu mai venea, intarzia ca deobicei, asa face mereu. Scot o tigara, in speranta ca ma va ajuta sa treaca timpul mai repede, privesc fumul...
Abaddon, Exterminatorul
de Ernesto Sabato
UN ȘOARECE CU ARIPI Fără a ști ce trebuie să facă (pentru ce să strige? Pentru ca lumea să vină și să-l omoare cu parii, scîrbită?), Sabato a observat cum picioarele lui se transformau în gheare de...
Costoix
de adina h
Sunt în tren, m-am despărțit cu greu de Mariușa dimineață la ora trei; fără să mă uit pe fereastră din vagon, am simțit cum se topea în urma trenului, mică și tristă, speriată ca un pui rămas singur...
Vis - 13 mai 2017
de Cristina-Monica Moldoveanu
Sînt vise pe care le ținem minte toată viața. Sînt vise interesante pe care am vrea să le ținem minte mereu. Visele vorbesc înainte de a fi interpretate. Sînt vise în care din rolul de spectatori...
de aici încolo nu voi purta niciun război
de Silvia Bitere
din lumea de unde vin azi, vă spun și vouă: sunt un pion în carouri negru cu alb. ieri, când am deschis poarta, când am crezut că văd un tunel prin care zburau fluturi care încotro, am știut că nu...
Poștașul
de maria ioana
Bulevardul lat suspina sub trecerea vijelioasä a mașinilor, blocurile gri, apropiate, sufocau între ele petice de cer de un albastru întunecat, nenatural, ce părea că stă să explodeze în negru....
Doi
de Stefan Doru Dancus
umărul ei uimit tatuează suprafața ultimului cincinal vise fraze pași gâtuiți de mirosul cafelei dimineața când plec la lucru și răspund acelei uimiri subatomice “facultățile nu duc nicăieri” fumez...