Vântul venise anume să-mi spună
Că nu va mai fi cer cu furtună
Mă-așezasem pe trepte ,târziu
Părăsisem lunarul pustiu.
Era Luna Plină,
Visarea senină.
Cânta muzica-aceea ce nu se
Viața și moartea sunt egale in toate
Adormind, în balans pe-un picior stă cocorul
Eu sunt același, din față, din spate
Doar vertical mă străbate fiorul.
Într-o zi vântul m-a purtat prin
În țipăt de glande barbare
punct uleios
lihnit după urgii
după sori rupți în două
râncedă pâclă inertă și surdă
afurisenie de braț greu ucigaș
gingie ingrată de mort
ca un semn